ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2428/104/2009 reclamanta SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții N.A. și SC O. SA, sucursala Dolj, obligarea în solidar la plata sumei de 158.444 lei reprezentând contravaloarea unui autotractor, cu cheltuieli de judecată. Motivarea acțiunii reclamantei a vizat faptul că în calitate de angajat al său – șofer, pârâtul N.A. s-a deplasat în noaptea de 28/29 august 2007, pe raza localității Răcarii de Sus, județul Dolj, când datorită oboselii și a vitezei neadecvate a avariat total autotractorul, ce era asigurat la SC O. SA Dolj. În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că pârâtul N.A.

este vinovat de producerea respectivului accident, însă la ora producerii incidentului învinuitul nu prezenta îmbibație alcoolică în sânge. Acțiunii i-au fost atașate adresa I.N.M.L.M.M., poliția privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, raportul de expertiză medico-legală, sentința civilă din 14 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2175/207/2009 – luându-se act de cererea reclamantei potrivit cu care s-a solicitat eșalonarea taxei judiciare de timbru de 4.416 lei, invocându-se reducerea volumului de activitate al reclamantei respectiv a bugetului pe fondul crizei economice. S-a atașat întâmpinarea depusă de pârâta SC O. SA, sucursala Dolj, conform căreia s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, acțiunea reclamantei motivându-se pe prevederile art. 998 C. civ.

sunt incidente speței dispozițiilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ. potrivit cu care cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit sunt de competența instanței în circumpscripția căreia s-a săvârșit acest fapt – respectiv Judecătoria Filiași, județul Dolj. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1265 din 24 noiembrie 2009 în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează reclamanta - societate comercială, pârâții, persoană fizică și terțul asigurător SC O. SA, sucursala Dolj, astfel încât calitatea reclamantei și a uneia dintre pârâte, în virtutea dispozițiilor art. 9 C. com.

imprimă caracterul comercial al litigiului ce vizează un fapt ilicit. Conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. procesele în materie comercială al căror obiect are valoare de peste 1 miliard lei, sunt de competența tribunalelor, iar potrivit art. 5 C. proc. civ., cererile se formulează la instanța în raza căreia își are domiciliul, în speță sediul pârâtei, fiind incidente speței dispozițiile art. 10 pct. 8 – în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt. Cum incidentul s-a săvârșit pe raza localității Răcarii de Sus, județul Dolj, iar în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se poate face la instanța în care bunurile sunt asigurate și locul unde s-a produs accidentul.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 574 din 17 martie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea acestora. S-a motivat că este adevărat că potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța de domiciliul pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este competentă și instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt (competența teritorială alternativă), însă potrivit art. 12 C. proc. civ., în această situație, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Prin urmare, întrucât dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc.

civ., din moment ce alegerea a fost făcută, se stabilește în mod definitiv competența acelei instanțe, astfel încât instanța astfel sesizată, nu poate dispune nici din oficiu, nici la cererea pârâtului, declinarea competenței. Soluționând conflictul de competență, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, ca instanță comercială. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel o reține, că potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. în afară de instanța de domiciliul pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este competentă și instanța în circumscripția căreia s-a și săvârșit acel fapt, respectiv o competență teritorială alternativă, însă se apreciază că potrivit art. 12 C. proc.

civ., în această situație, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen și legal timbrat, pârâtul NIȚULESCU N.A., criticile vizând aspecte de nelegalitate din conținutul motivelor rezultând că se referă la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că litigiul este de natură comercială iar evenimentul rutier s-a produs pe raza județului Dolj, cu atât mai mult cu cât alături de SC O. SA au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 12 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Cererea de chemare în judecată formulată împotriva mai multor pârâți fără a distinge după cum aceștia se află sau nu într-un raport de coparticipare procesuală pasivă, poate fi introdusă la instanța domiciliului oricăruia dintre ei.

Art. 10 C. proc. civ. stabilește expres că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe. Textul invocă opt categorii de cereri, într-o enumerare limitativă, cu privire la care funcționează o competență teritorială alternativă. Pct. 8 al articolului precitat face referire la acțiunile în răspundere civilă delictuală care atrag și competența teritorială a instanței de la locul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii, desigur, alternativ cu instanța domiciliului pârâtului. Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată investită una dintre instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenței nu poate fi admisă, iar instanța nu ar putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opțiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității în procesul civil. Față de cele arătate, din economia textului precitat rezultă caracterul irevocabil al alegerii reclamantului astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul N.A. împotriva sentinței nr. 18 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.