ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2428/104/2009 reclamanta

SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții N.A. și SC O. SA, sucursala Dolj,

obligarea în solidar la plata sumei de 158.444 lei reprezentând contravaloarea

unui autotractor, cu cheltuieli de judecată.

Motivarea acțiunii reclamantei a

vizat faptul că în calitate de angajat al său – șofer, pârâtul N.A. s-a

deplasat în noaptea de 28/29 august 2007, pe raza localității Răcarii de Sus,

județul Dolj, când datorită oboselii și a vitezei neadecvate a avariat total

autotractorul, ce era asigurat la SC O. SA Dolj.

În urma cercetărilor efectuate s-a

constatat că pârâtul N.A. este vinovat de producerea respectivului accident,

însă la ora producerii incidentului învinuitul nu prezenta îmbibație alcoolică

în sânge.

Acțiunii i-au fost atașate adresa I.N.M.L.M.M.,

poliția privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, raportul de expertiză

medico-legală, sentința civilă din 14 mai 2009 pronunțată de Judecătoria

Caracal în dosarul nr. 2175/207/2009 – luându-se act de cererea reclamantei

potrivit cu care s-a solicitat eșalonarea taxei judiciare de timbru de 4.416

lei, invocându-se reducerea volumului de activitate al reclamantei respectiv a

bugetului pe fondul crizei economice.

S-a atașat întâmpinarea depusă de

pârâta SC O. SA, sucursala Dolj, conform căreia s-a invocat excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Olt, acțiunea reclamantei motivându-se

pe prevederile art. 998 C. civ. sunt incidente speței dispozițiilor art. 10 pct.

8 C. proc. civ. potrivit cu care cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit sunt

de competența instanței în circumpscripția căreia s-a săvârșit acest fapt –

respectiv Judecătoria Filiași, județul Dolj.

Tribunalul Olt, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința nr. 1265 din 24 noiembrie 2009 în

temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (3) C. proc. civ. a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează reclamanta - societate

comercială, pârâții, persoană fizică și terțul asigurător SC O. SA, sucursala Dolj,

astfel încât calitatea reclamantei și a uneia dintre pârâte, în virtutea

dispozițiilor art. 9 C. com. imprimă caracterul comercial al litigiului ce

vizează un fapt ilicit.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ. procesele în materie comercială al căror obiect are valoare de peste

1 miliard lei, sunt de competența tribunalelor, iar potrivit art. 5 C. proc.

civ., cererile se formulează la instanța în raza căreia își are domiciliul, în

speță sediul pârâtei, fiind incidente speței dispozițiile art. 10 pct. 8 – în

cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, este competentă instanța în

circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Cum incidentul s-a săvârșit pe raza

localității Răcarii de Sus, județul Dolj, iar în materie de asigurare cererea

privitoare la despăgubiri se poate face la instanța în care bunurile sunt

asigurate și locul unde s-a produs accidentul.

Tribunalul Dolj, secția comercială,

prin sentința nr. 574 din 17 martie 2010 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea

acestora.

S-a motivat că este adevărat că

potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța de domiciliul

pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este competentă și

instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt (competența

teritorială alternativă), însă potrivit art. 12 C. proc. civ., în această

situație, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente.

Prin urmare, întrucât dreptul de a

alege între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului,

potrivit art. 12 C. proc. civ., din moment ce alegerea a fost făcută, se

stabilește în mod definitiv competența acelei instanțe, astfel încât instanța

astfel sesizată, nu poate dispune nici din oficiu, nici la cererea pârâtului,

declinarea competenței.

Soluționând conflictul de competență,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a stabilit competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, ca instanță comercială.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel o reține, că potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. în afară de instanța

de domiciliul pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este

competentă și instanța în circumscripția căreia s-a și săvârșit acel fapt,

respectiv o competență teritorială alternativă, însă se apreciază că potrivit art.

12 C. proc. civ., în această situație, reclamantul este cel care are alegerea

între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, în termen și legal timbrat, pârâtul NIȚULESCU N.A., criticile vizând

aspecte de nelegalitate din conținutul motivelor rezultând că se referă la art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că litigiul este de

natură comercială iar evenimentul rutier s-a produs pe raza județului Dolj, cu

atât mai mult cu cât alături de SC O. SA au invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Olt, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 12

C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Cererea de chemare în judecată

formulată împotriva mai multor pârâți fără a distinge după cum aceștia se află

sau nu într-un raport de coparticipare procesuală pasivă, poate fi introdusă la

instanța domiciliului oricăruia dintre ei.

Art. 10 C. proc. civ. stabilește

expres că în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente și

alte instanțe. Textul invocă opt categorii de cereri, într-o enumerare

limitativă, cu privire la care funcționează o competență teritorială

alternativă.

Pct. 8 al articolului precitat face

referire la acțiunile în răspundere civilă delictuală care atrag și competența

teritorială a instanței de la locul săvârșirii faptului ilicit cauzator de

prejudicii, desigur, alternativ cu instanța domiciliului pârâtului.

Alegerea făcută de reclamant este

irevocabilă, astfel că, odată investită una dintre instanțele competente

teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență

în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Nici

cererea pârâtului pentru declinarea competenței nu poate fi admisă, iar

instanța nu ar putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti

opțiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului

disponibilității în procesul civil.

Față de cele arătate, din economia

textului precitat rezultă caracterul irevocabil al alegerii reclamantului

astfel că,

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul N.A. împotriva sentinței nr. 18 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 iunie 2010.