ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2015

Decizia nr. 461/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC A. SRL, în numele debitoarei SC B. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 54.728 euro, în echivalent în lei, reprezentând suma la care era asigurat autovehiculul, care face obiectul contractului de leasing financiar din 15 august 2007 și al cărui utilizator era reclamanta.

În motivarea cererii s-a arătat că respectivul autoturism a fost implicat la 13 aprilie 2009 într-un eveniment rutier și a fost avariat în proporție de aproape 100% și este inutilizabil. Reclamanta plătește în continuare ratele de leasing iar debitoarea sa SC B. SA nici nu îi asigură folosința bunului, nu constată dauna totală a autovehiculului și nici nu îi plătește suma asigurată în cuantum de 54.728 euro.

Prin sentința nr 781 din 15 aprilie 2010 - Tribunalul Dolj, secția comercială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Decizia nr 646 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis recursul declarat împotriva sentinței nr 781 din 15 aprilie 2010, a modificat sentința în sensul că a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a dispus continuarea judecății.

Prin sentința nr 1740/2011 din 24 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâta SC C. SA la plata către reclamantă a sumei de 54.728 euro reprezentând valoarea de asigurare a autoturismului, actualizată la data plății și suma de 6.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut:

Deși reclamanta nu avea la momentul producerii accidentului calitatea de asigurat al autoturismului, cererea de despăgubire pe care a formulat-o se întemeiază pe disp art. 974 C. civ., fiind consolidată de faptul că ulterior reclamanta a devenit proprietarul bunului.

Față de probele administrate, s-a reținut că proporția de avariere a autoturismului este de 80%, că valoarea actuală a bunului, raportat la uzură și la valoarea de nou este de 49.449,84 euro, iar costul reparației este de 39.582,16 euro, ceea ce impune admiterea acțiunii în conformitate cu disp art. 974 și 969 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC C. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr 112 din 6 iulie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința nr 1740 din 24 martie 2011 a Tribunalului Dolj în sensul că a respins acțiunea reclamantei. A obligat intimata la plata sumei de 3.056 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Prin Decizia nr 1335 din 9 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, a casat Decizia nr 112 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a pronunțat Decizia nr. 19 din 19 martie 2013 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de SC C. SA împotriva sentinței nr 1740 din 24 martie 2011 a Tribunalului Dolj, secția comercială. A obligat apelanta la plata sumei de 3.117,40 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Prin Decizia nr 3230 din 11 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva Deciziei nr 19 din 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În această decizie de casare s-a dispus ca rejudecând cauza, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea va analiza cu precădere motivele de apel vizând greșita respingere de către instanța de fond a celor două excepții privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a acesteia în promovarea acțiunii.

Acțiunea oblică este acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său.

Potrivit art. 974 C. civ. „creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.”

Titularul acțiunii oblice este creditorul care trebuie să dovedească existența unui drept de creanță în contra debitorului său.

Acțiunea dedusă judecății derivă din contractul de asigurare, nu din contractul de leasing.

Prin Decizia

nr

321 din 3 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă,

a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva sentinței nr 1740 din 24 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială,

pe

care a schimbat-o în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelantă, a admis excepția lipsei de interes invocată de apelantă și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes; a obligat intimata reclamantă la 7.093 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Argumentele apelantei legate de lipsa calității procesuale active a reclamantei ca urmare a calității acesteia de locator (utilizator) al contractului de leasing nu pot fi avute în vedere, vizând alt contract decât cel ce face obiectul judecății în cauza de față, respectiv contractul de asigurare.

Referitor la acest din urmă contract, argumentele apelantei în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei derivă din mențiunile cuprinse în condițiile de asigurare pentru avarii și furt în care se arată că despăgubirea se plătește direct asiguratului, respectiv proprietarului și totodată beneficiarului poliței de asigurare, SC B. SA.

Reclamanta a înțeles să promoveze o acțiune oblică în care nu are de dovedit, pentru a susține calitatea sa procentuală activă, decât că este creditorul SC B. SA. Apelanta nu contestă lipsa calității de creditor a reclamantei față de societatea de leasing.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei, Curtea a apreciat-o ca întemeiată reținând următoarele:

Pentru a se putea intenta acțiunea oblică este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) debitorul să fie inactiv, adică să nu intenteze el însuși acțiunea;

b) creditorul trebuie să aibă un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea, un asemenea interes existând numai când debitorul este insolvabil;

c) creanța pe care o are creditorul trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție referitoare la interesul serios și legitim, acesta există atunci când debitorul este insolvabil.

Este posibil ca un debitor să devină insolvabil (sau să-și micșoreze elementele active ale patrimoniului său) prin faptul că din neglijență, din nepăsare sau din nepricepere sau cu rea-credință nu-și exercită anumite drepturi pe care le are împotriva altor persoane.

Doar în această situație, art. 974 C. civ. conferă creditorului chirografar dreptul de a le exercita el, în numele debitorului său.

Reclamanta nu a dovedit însă că, nepromovând ea însăși acțiunea în pretenții împotriva asigurătorului, societatea de leasing a devenit insolvabilă sau și-a micșorat într-atât de mult patrimoniul, încât reclamanta nu-și mai poate realiza propria creanță contra averii debitoarei sale, SC B. SA.

Din acest punct de vedere, acțiunea formulată de SC A. SRL Craiova este lipsită de interes, acesta nefiind serios și legitim.

S-a reținut că celelalte motive de apel privind neregularitatea citării și fondul cauzei nu se mai impun a fi analizate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A. SRL

criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În analiza excepției lipsei interesului, instanța de apel preia în totalitate din motivele invocate de apelanta

SC C. SA, neanalizând și apărările intimatei. În această situație nu se poate vorbi de o imparțialitate a instanței și se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece s-a încălcat dreptul la apărare.

Admițând excepția lipsei de interes, instanța a făcut o evidentă confuzie între condițiile de admisibilitate ale promovării acțiunii oblice și cele de fond pentru admiterea acțiunii.

Potrivit disp art. 974 C. civ. recurenta are legitimare procesuală activă.

Între apelantă și intimata

SC B. SA există un raport obligațional ce rezultă din însăși clauzele contractului.

Cea de-a doua condiție care vizează inactivitatea debitorului a fost analizată în mod greșit de instanța de apel reținând că interesul există numai atunci când debitorul este insolvabil. Această condiție se particularizează de la caz la caz. În speță trebuie avut în vedere refuzul debitoarei recurentei,

SC B. SA

care nu a acționat pentru recuperarea sumei datorate de apelantă prin contractul de asigurare.

În analiza interesului nu au relevanță motivele refuzului sau neglijența debitorului deoarece acțiunea oblică este instituită în temeiul dreptului său de gaj general. Singura cerință de examinat este condiția obiectivă a inactivității debitorului.

Recurenta arată că interesul său în formularea acestei cereri este unul legitim, născut și actual, deoarece este proprietarul autoturismului, ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar care a fost avariat în urma unui eveniment rutier. Deși a achitat toate ratele lunare aferente contractului de asigurare și a achitat integral contractul de leasing este în imposibilitate de a folosi autovehiculul.

Art. 974 C. civ. nu prevede pentru admisibilitatea acțiunii oblice ca recurenta să dovedească împrejurarea că justifică un interes pentru promovarea acțiunii.

Analizând lipsa interesului prin prisma insolvabilității debitorului ar însemna ca numai după ce intimata

SC B. SA

ar fi devenit insolvabilă, recurenta ar fi avut dreptul să acționeze în numele acesteia.

Sunt invocate disp art. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

SC B. SA a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului declarat de SC A. SRL.

SC C. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin art. 974 C. civ. este reglementată acțiunea oblică pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea unui drept ce aparține debitorului său. Acțiunea se exercită de creditor în numele debitorului și va avea același rezultat ca și cum ar fi fost exercitată de debitor.

Prin întâmpinarea depusă în recurs,

SC B. SA a învederat că a confirmat mandatul recurentei-reclamante SC A. SRL acordat în vederea reprezentării în relația cu societatea de asigurări și a confirmat împuternicirea

recurentei-reclamante pentru formularea acțiunii introductive în contradictoriu cu intimata SC C. SA.

Recurenta are un interes serios și legitim în promovarea acțiunii, în condițiile în care, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, beneficiarul poliței de asigurare este pe deplin îndreptățit să beneficieze de drepturile de despăgubire.

Potrivit contractului de asigurare, dreptul la despăgubiri aparține beneficiarului poliței de asigurare, în speță SC B. SA. La data producerii evenimentului asigurat, recurenta avea calitatea de utilizator al autoturismului în conformitate cu contractul de leasing.

Așa fiind, recurenta are atât calitate procesuală activă cât și un interes serios și legitim în promovarea acțiunii oblice.

Curtea de Apel a reținut în mod greșit că recurenta nu are interes întrucât acesta există numai atunci când debitorul este insolvabil.

În realitate, SC B. SA nu a acționat pentru recuperarea sumei datorate de SC C. SA conform clauzelor contractului de asigurare și pe cale de consecință, recurenta a formulat o acțiune în numele acesteia, o acțiune oblică.

Recurenta reclamantă a avut calitatea de utilizator al autoturismului, ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar din 15 august 2007.

Potrivit disp art.

974 C. civ., creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care sunt exclusiv personale.

Așa fiind, recurenta reclamantă

are atât calitate procesuală activă cât și un interes serios și legitim în promovarea prezentei acțiuni în justiție.

Nu are nicio relevanță motivul refuzului sau neglijența debitorului și în niciun caz nu se poate pune problema insolvabilității acestuia. Condiția necesară este aceea a inactivității debitorului.

Înalta Curte apreciază că recurenta are un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea, iar debitorul este inactiv.

Așa fiind, în mod greșit s-a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei.

Față de aceste considerente, reținând că reclamanta are calitate procesuală activă și justifică un interes serios și legitim, Înalta Curte având în vedere disp art. 312 alin. (3) C proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel, în rejudecare, urmează a analiza motivele de apel invocate de

SC C. SA care privesc fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Craiova împotriva Deciziei civile nr. 321/2014 din 3 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 februarie 2015.