ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2012

Ședința publică de la 15 martie 2012 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1509/63/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S.V. și au fost obligate pârâtele B.C.R.A. SA București și B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova să achite reclamantei suma de 498.573 lei și cheltuielile de judecată în cuantum de 16.409 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul dintre părți are ca obiect doar valoarea despăgubirilor cuvenite asiguratei potrivit contractului. S-a reținut că reclamanta este îndreptățită la recuperarea atât a costului reparațiilor evidențiate în devize, cât și a costului lucrărilor suplimentare apărute în cursul execuției și a căror mărime este de 20 % din valoarea stabilită prin devize, potrivit H.G.

28/2008 și O.U.G. 34/2009, avute în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiunile părților. Potrivit acestuia, valoarea lucrărilor de reparații și consolidări la imobilul asiguratei, stabilite pe bază de indicii este de 721.826 lei, sumă care nu depășește valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Împotriva acestei sentințe a formulat apel la 9 februarie 2011, pârâta SC B.C.R.A.V. SA București. Prin decizia nr. 95 din 21 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA împotriva sentinței nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimata reclamantă M.S.V.

și intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova. A schimbat sentința nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1509/63/2010, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta M.S.V. A obligat pârâtele la plata sumei de 407.432 lei despăgubiri către reclamantă și la 12.975 lei cheltuieli de judecată. A admis cererea apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA, de întoarcere a executării. A obligat intimata reclamantă M.S.V. să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA, suma de 91.141 lei. A obligat intimata reclamantă M.S.V. la 2.217 lei cheltuieli de judecată aferente apelului. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod nelegal a obligat pârâta la plata despăgubirii către reclamantă calculată în baza indiciilor I., varianta corectă de calcul fiind cea efectuată în baza documentelor justificative.

Cu privire la această variantă de calcul a despăgubirii, pârâta apelantă a avut obiecțiuni exprimate în motivele de apel, pentru care Curtea a încuviințat efectuarea suplimentului de expertiză în cauză. Curtea a constatat că expertul a întocmit varianta de calcul potrivit art. 6 din contractul de asigurare pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantă și nu există argumente juridice din partea apelantei pentru a contesta acest mod de calcul. Față de valoarea bunului asigurat la momentul producerii incendiului (732.900 lei ), valoarea finală a despăgubirii calculată de expert în apel, de 630.685 lei, în baza dispozițiilor art. 6 din contractul de asigurare, nu contravine dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile nedepășind nici valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, nici cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.

În baza art. 404 1 și următoarele C. proc. civ., având în vedere soluția adoptată, Curtea a admis cererea apelantei privind întoarcerea executării și a dispus ca intimata reclamantă M.S. să restituie acesteia suma de 91.141 lei. Prin decizia nr. 120 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis cererea formulată de apelanta pârâtă SC B.C.R.A.V. SA București, privind completarea deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.S.V. și intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova. A dispus completarea deciziei nr. 95/2011 din 21 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării și cu privire la capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată și a obligat intimata reclamantă M.S.V.

să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA și suma de 3434 lei. Împotriva deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta SC B.C.R.A.V. SA. Reclamanta M.S.V. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fondul cauzei admiterea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 3114 pronunțate de Tribunalul Dolj la 21 decembrie 2010. În dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel în mod neîntemeiat n-a ținut cont de suplimentul la raportul de expertiză și anume de faptul că la obiectivul nr. 2 din supliment expertul a concluzionat foarte clar că valoarea lucrărilor este de 577.469 lei, iar restul valorii de executat este de 144.317 lei.

Expertul tot în suplimentul la raportul de expertiză calculează și diferența pe care apelanta ar fi trebuit să o achite și anume 523.501 lei, mai mult cu 24.928 lei față de sentința nr. 3114 pronunțată de Tribunalul Dolj. Expertul a explicat că cea mai mare parte a lucrărilor executate sunt lucrări ascunse și la efectuarea expertizei nu s-au mai putut determina cantitățile lucrărilor ce au fost executate. - Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că nu se poate stabili valoarea lucrărilor pe bază de devize din culpa pârâtei care nu și-a angajat un diriginte de șantier atestat care să însumeze toate lucrările (inclusiv cele suplimentare), aspecte care au fost evidențiate de expert în raportul de expertiză și în supliment.

Pârâta SC B.C.R.A.V. SA a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului și în principal, modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru suma de 95.421 lei reprezentând diferența dintre despăgubirea calculată inițial de expert la fond și suma achitată deja de societatea recurentă. S-a solicitat și întoarcerea executării în măsura desființării titlului executorii. În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru efectuarea unei noi expertize, cu numirea unui alt expert decât cel de la fond. În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susținut, în esență, următoarele: - Soluția este rezultatul încălcării normelor de procedură privind incompatibilitatea experților, respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C. proc.

civ. S-a învederat că expertul a devenit incompatibil prin faptul că și-a exprimat deja opinia în speță. Solicitarea de numire a unui nou expert a fost respinsă în mod neîntemeiat de instanța de apel considerându-se că de vreme ce s-a solicitat prin cererea de apel un supliment la raportul de expertiză, iar nu o contraexpertiză, nu se impunea numirea unui nou expert. - În al doilea rând s-a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât despăgubirea la care a fost obligată recurenta nu reflectă cuantumul real al prejudiciului. Suma de 630.685 lei reprezintă un calcul ipotetic al despăgubirii determinat conform unui program informatic, în condițiile în care încă de la data efectuării expertizei la fond lucrările fuseseră executate în măsură covârșitoare, mărturie stând actele de reparații, precum și mențiunile expertului care a arătat că imobilul a fost reparat în mare parte.

Instanța de apel a omologat în mod greșit raportul de expertiză, nefiind o probă utilă cauzei, iar stabilirea sumei de 630.685 lei ca întindere a prejudiciului suferit de asigurat s-a făcut în mod arbitrar. Recurenta-pârâtă SC B.C.R.A.V. SA a depus note scrise prin care a invocat excepția nulității recursului reclamantei raportat la prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Pentru termenul de la 15 martie 2012 reclamanta a depus o dezvoltare a motivelor de recurs. S-a susținut că este criticabilă soluția dată de instanța de apel care are în vedere tot varianta inițială de stabilire a cuantumului sumelor reprezentând contravaloarea despăgubirilor în varianta de devize antecalculație deși prin însuși suplimentul la raportul de expertiză ambii experți arată că la stabilirea valorilor s-a avut în vedere prețul de material și manopera efectiv achitate de reclamantă și nu s-au mai avut în vedere devizele antecalculație stabilite la prețuri minimale.

Astfel concluziile raportului de expertiză în varianta de supliment de la dosarul de apel sunt intrinsec fondate ele neavând în vedere indicii de referință ci prețurile efectiv practicate de unitățile care au comercializat materialele achiziționate. Instanța de apel utilizează sume care nu au legătură cu sumele menționate în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză, făcând trimitere la o sumă asigurată de 732.900 lei la data evenimentului (ea în realitate fiind de 842.640 lei) la o valoare de 630.685 lei contravaloare reparații necesare deși în suplimentul la raportul de expertiză se vorbește despre o valoare totală a reparațiilor necesare de 721.826 lei, fiind în confuzie asupra sumelor menționate de experți.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată de recurenta pârâtă astfel cum a fost dezvoltată, raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În speță, din observarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă M.S.V. se constată că motivele invocate de către recurentă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor. Astfel, recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor administrate (expertize, supliment la raportul de expertiză), situație care nu se încadrează în motivele de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.

Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în realitate recurenta- pârâtă reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la cuantumul despăgubirilor, ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este suficientă, din această perspectivă. În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc.

civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziții legale imperative; Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs.

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția și va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recursul pârâtei este nefondat. Motivul de recurs fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează încălcarea normelor de procedură privind incompatibilitatea experților, respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 204 alin. (1) C. proc.

civ., oricare dintre părți are posibilitatea de a solicita instanței recuzarea expertului desemnat. Recuzarea se solicită de partea interesată în termen de 5 zile, care curge de la data numirii expertului art. 204 alin. (2) C. proc. civ.) dacă motivul recuzării există la acel moment. În cauză se constată că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de recuzare în termenul prevăzut de art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situație în care operează decăderea părții din dreptul de a invoca această nulitate. Față de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. neinvocarea neregularității în termenul stabilit duce la acoperirea acesteia ceea ce împiedică posibilitatea invocării ei ulterioare. Se apreciază totodată că toate celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă nu constituie motive de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii recurate.

Recurenta reia apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, prin abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. Prin criticile invocate pârâta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Ținând cont că prin cererea de apel s-a solicitat un supliment la expertiză și față de conținutul acestuia instanța în aplicarea prevederilor art. 295 C. proc.

civ. în mod legal a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize, încât nu se impune nici casarea hotărârii, invocată în subsidiar de recurentă prin motivele de recurs. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul pârâtei ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta M.S.V., împotriva deciziei Secției comerciale a Curții de Apel Craiova nr. 95/2011 din 21 iunie 2011. Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA București, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012.