ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 15 martie 2012
Asupra recursurilor
de față:
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în
dosarul nr. 1509/63/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S.V. și
au fost obligate pârâtele B.C.R.A. SA București și B.C.R.A. SA, sucursala
Asigurări B.C.R. Craiova să achite reclamantei suma de 498.573 lei și
cheltuielile de judecată în cuantum de 16.409 lei.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul dintre părți are ca obiect doar
valoarea despăgubirilor cuvenite asiguratei potrivit contractului.
S-a
reținut că reclamanta este îndreptățită la recuperarea atât a costului
reparațiilor evidențiate în devize, cât și a costului lucrărilor suplimentare
apărute în cursul execuției și a căror mărime este de 20 % din valoarea
stabilită prin devize, potrivit H.G. 28/2008 și O.U.G. 34/2009, avute în vedere
de expert la întocmirea raportului de expertiză și a răspunsului la
obiecțiunile părților.
Potrivit
acestuia, valoarea lucrărilor de reparații și consolidări la imobilul
asiguratei, stabilite pe bază de indicii este de 721.826 lei, sumă care nu
depășește valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat și nici
suma la care s-a făcut asigurarea.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel la 9 februarie 2011, pârâta SC B.C.R.A.V. SA
București.
Prin
decizia nr. 95 din 21 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a
admis apelul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA împotriva sentinței nr. 3114
din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu
intimata reclamantă M.S.V. și intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R.
Craiova.
A
schimbat sentința nr. 3114 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj,
în dosarul nr. 1509/63/2010, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată,
formulată de reclamanta M.S.V.
A
obligat pârâtele la plata sumei de 407.432 lei despăgubiri către reclamantă și
la 12.975 lei cheltuieli de judecată.
A admis
cererea apelantei pârâte SC B.C.R.A.V. SA, de întoarcere a executării.
A
obligat intimata reclamantă M.S.V. să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V.
SA, suma de 91.141 lei.
A
obligat intimata reclamantă M.S.V. la 2.217 lei cheltuieli de judecată aferente
apelului.
Pentru
a hotărî astfel instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod nelegal
a obligat pârâta la plata despăgubirii către reclamantă calculată în baza
indiciilor I., varianta corectă de calcul fiind cea efectuată în baza
documentelor justificative.
Cu
privire la această variantă de calcul a despăgubirii, pârâta apelantă a avut
obiecțiuni exprimate în motivele de apel, pentru care Curtea a încuviințat
efectuarea suplimentului de expertiză în cauză.
Curtea
a constatat că expertul a întocmit varianta de calcul potrivit art. 6 din
contractul de asigurare pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantă și nu
există argumente juridice din partea apelantei pentru a contesta acest mod de
calcul. Față de valoarea bunului asigurat la momentul producerii incendiului
(732.900 lei ), valoarea finală a despăgubirii calculată de expert în apel, de
630.685 lei, în baza dispozițiilor art. 6 din contractul de asigurare, nu
contravine dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995,
despăgubirile nedepășind nici valoarea bunului din momentul producerii riscului
asigurat, nici cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.
În baza
art. 404
1
și următoarele C. proc. civ., având în vedere soluția
adoptată, Curtea a admis cererea apelantei privind întoarcerea executării și a
dispus ca intimata reclamantă M.S. să restituie acesteia suma de 91.141 lei.
Prin
decizia nr. 120 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, a admis cererea formulată de apelanta pârâtă SC B.C.R.A.V. SA
București, privind completarea deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunțate de
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în contradictoriu cu intimata
reclamantă M.S.V. și intimata pârâtă B.C.R.A. SA, sucursala Asigurări B.C.R. Craiova.
A
dispus completarea deciziei nr. 95/2011 din 21 iunie 2011 pronunțate de Curtea
de Apel Craiova, secția comercială, în sensul că a admis cererea de întoarcere
a executării și cu privire la capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată
și a obligat intimata reclamantă M.S.V. să restituie apelantei pârâte SC B.C.R.A.V.
SA și suma de 3434 lei.
Împotriva
deciziei nr. 95 din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au
declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta SC B.C.R.A.V. SA.
Reclamanta
M.S.V. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-304 C. proc. civ.
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fondul cauzei admiterea
acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 3114 pronunțate
de Tribunalul Dolj la 21 decembrie 2010.
În
dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanta a susținut, în esență,
următoarele:
-
Instanța de apel în mod neîntemeiat n-a ținut cont de suplimentul la raportul
de expertiză și anume de faptul că la obiectivul nr. 2 din supliment expertul a
concluzionat foarte clar că valoarea lucrărilor este de 577.469 lei, iar restul
valorii de executat este de 144.317 lei. Expertul tot în suplimentul la
raportul de expertiză calculează și diferența pe care apelanta ar fi trebuit să
o achite și anume 523.501 lei, mai mult cu 24.928 lei față de sentința nr. 3114
pronunțată de Tribunalul Dolj. Expertul a explicat că cea mai mare parte a
lucrărilor executate sunt lucrări ascunse și la efectuarea expertizei nu s-au
mai putut determina cantitățile lucrărilor ce au fost executate.
-
Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că nu se poate stabili valoarea
lucrărilor pe bază de devize din culpa pârâtei care nu și-a angajat un
diriginte de șantier atestat care să însumeze toate lucrările (inclusiv cele
suplimentare), aspecte care au fost evidențiate de expert în raportul de
expertiză și în supliment.
Pârâta
SC B.C.R.A.V. SA a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului și în principal,
modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în
sensul admiterii acțiunii pentru suma de 95.421 lei reprezentând diferența
dintre despăgubirea calculată inițial de expert la fond și suma achitată deja
de societatea recurentă. S-a solicitat și întoarcerea executării în măsura
desființării titlului executorii. În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii
cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru efectuarea unei noi expertize,
cu numirea unui alt expert decât cel de la fond.
În
dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susținut, în esență, următoarele:
-
Soluția este rezultatul încălcării normelor de procedură privind
incompatibilitatea experților, respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C.
proc. civ. S-a învederat că expertul a devenit incompatibil prin faptul că și-a
exprimat deja opinia în speță. Solicitarea de numire a unui nou expert a fost
respinsă în mod neîntemeiat de instanța de apel considerându-se că de vreme ce
s-a solicitat prin cererea de apel un supliment la raportul de expertiză, iar
nu o contraexpertiză, nu se impunea numirea unui nou expert.
- În al
doilea rând s-a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât
despăgubirea la care a fost obligată recurenta nu reflectă cuantumul real al
prejudiciului. Suma de 630.685 lei reprezintă un calcul ipotetic al
despăgubirii determinat conform unui program informatic, în condițiile în care
încă de la data efectuării expertizei la fond lucrările fuseseră executate în
măsură covârșitoare, mărturie stând actele de reparații, precum și mențiunile
expertului care a arătat că imobilul a fost reparat în mare parte. Instanța de
apel a omologat în mod greșit raportul de expertiză, nefiind o probă utilă
cauzei, iar stabilirea sumei de 630.685 lei ca întindere a prejudiciului
suferit de asigurat s-a făcut în mod arbitrar.
Recurenta-pârâtă
SC B.C.R.A.V. SA a depus note scrise prin care a invocat excepția nulității
recursului reclamantei raportat la prevederile art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ.
Pentru
termenul de la 15 martie 2012 reclamanta a depus o dezvoltare a motivelor de
recurs. S-a susținut că este criticabilă soluția dată de instanța de apel care
are în vedere tot varianta inițială de stabilire a cuantumului sumelor
reprezentând contravaloarea despăgubirilor în varianta de devize antecalculație
deși prin însuși suplimentul la raportul de expertiză ambii experți arată că la
stabilirea valorilor s-a avut în vedere prețul de material și manopera efectiv
achitate de reclamantă și nu s-au mai avut în vedere devizele antecalculație
stabilite la prețuri minimale.
Astfel
concluziile raportului de expertiză în varianta de supliment de la dosarul de
apel sunt intrinsec fondate ele neavând în vedere indicii de referință ci
prețurile efectiv practicate de unitățile care au comercializat materialele
achiziționate.
Instanța
de apel utilizează sume care nu au legătură cu sumele menționate în cuprinsul
suplimentului la raportul de expertiză, făcând trimitere la o sumă asigurată de
732.900 lei la data evenimentului (ea în realitate fiind de 842.640 lei) la o
valoare de 630.685 lei contravaloare reparații necesare deși în suplimentul la
raportul de expertiză se vorbește despre o valoare totală a reparațiilor
necesare de 721.826 lei, fiind în confuzie asupra sumelor menționate de
experți.
Față de
dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității
cererii de recurs invocată de recurenta pârâtă astfel cum a fost dezvoltată,
raportat la dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,
Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de
recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care
se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o
condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.
Rezultă,
din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,
privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic,
cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele
argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea
atacată.
Pentru
a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate
limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării
motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute
de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În
speță, din observarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă M.S.V. se
constată că motivele invocate de către recurentă în susținerea recursului său
nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-
9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte
de apreciere a probelor.
Astfel,
recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a
probelor administrate (expertize, supliment la raportul de expertiză), situație
care nu se încadrează în motivele de nelegalitate, calea de atac a recursului
neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.
Dezvoltarea
criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art.
304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în realitate recurenta-
pârâtă reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare,
referitoare la cuantumul despăgubirilor, ceea ce constituie o chestiune de
fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304
C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a dispozițiilor art. 304 C.
proc. civ., fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la
hotărârea pronunțată, nu este suficientă, din această perspectivă.
În
cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în
art. 302
1
și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declarația de
recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de
nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Așa
fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în
cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a
conformat acestei dispoziții legale imperative;
Pe de
altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită
reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă
nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute
de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor
legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de
recurs.
Constatând,
deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate
din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc.
civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția
și va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recursul
pârâtei este nefondat.
Motivul
de recurs fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează
încălcarea normelor de procedură privind incompatibilitatea experților,
respectiv art. 204 coroborat cu art. 27 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat
urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit
art. 204 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre părți are posibilitatea de a
solicita instanței recuzarea expertului desemnat. Recuzarea se solicită de
partea interesată în termen de 5 zile, care curge de la data numirii expertului
art. 204 alin. (2) C. proc. civ.) dacă motivul recuzării există la acel moment.
În
cauză se constată că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de recuzare în
termenul prevăzut de art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situație în care
operează decăderea părții din dreptul de a invoca această nulitate.
Față de
prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. neinvocarea neregularității în
termenul stabilit duce la acoperirea acesteia ceea ce împiedică posibilitatea
invocării ei ulterioare.
Se
apreciază totodată că toate celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă nu
constituie motive de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii recurate.
Recurenta
reia apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare referitoare la
cuantumul despăgubirilor acordate, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu
mai poate face obiectul cenzurii în recurs, prin abrogarea pct. 10 și 11 ale
art. 304 C. proc. civ.
Prin
criticile invocate pârâta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de
interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând
încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.
proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi
reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.
Ținând
cont că prin cererea de apel s-a solicitat un supliment la expertiză și față de
conținutul acestuia instanța în aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ.
în mod legal a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize, încât nu se
impune nici casarea hotărârii, invocată în subsidiar de recurentă prin motivele
de recurs.
Pentru
considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât în temeiul art. 312
C. proc. civ. se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D
E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta M.S.V.,
împotriva deciziei Secției comerciale a Curții de Apel Craiova nr. 95/2011 din
21 iunie 2011.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC B.C.R.A.V. SA
București, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 martie 2012.