ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2013

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 14955/63/1 iunie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, reclamanta SC T.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtele A.Ț. Asigurări SA și A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să le oblige pe pârâte la plata sumei de 133.079 RON reprezentând indemnizația din asigurare datorată, conform poliței de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, în urma prejudiciului produs la data de 3 iunie 2009, la plata dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, aferentă perioadei cuprinse între momentul scadenței obligației de plată a indemnizației și data plății efective a sumei, actualizarea sumelor datorate de către pârâte pentru perioada cuprinsă între momentul scadenței obligației de plată și data plății efective, precum și la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2923 pronunțată la data de 28 octombrie 2011 de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 14955/63/2011 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL în contradictoriu cu pârâții A.Ț. Asigurări SA și A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu era îndreptățită la despăgubire, având în vedere faptul că, potrivit art. 6 din polița de asigurare, constituie riscuri asigurate doar furturile săvârșite în anumite circumstanțe iar bunurile sustrase reclamantei sunt exceptate expres dintre cele asigurate prin contractul părților. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, la 19 decembrie 2011, reclamanta SC T.S.

SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția capacității procesuale pasive a pârâtei A.Ț. Asigurări SA, că în mod greșit instanța a apreciat că bunurile furate sunt exceptate dintre cele asigurate și că furtul nu a fost săvârșit în circumstanțele în care s-ar fi putut vorbi despre un risc asigurat. S-a mai susținut că motivarea este lapidară și că în mod greșit instanța a respins toate probele solicitate, împiedicând reclamanta să dovedească faptul că a fost săvârșit un furt prin violență. S-a mai arătat că prin contractul de asigurare fuseseră asigurate expres bunurile furate, iar potrivit art. 5 și 6 din condițiile privind asigurarea de bunuri este acoperit riscul constând în furtul săvârșit prin acte de tâlhărie.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ. La 14 februarie 2012 intimata-pârâtă A.Ț. Asigurări SA a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca netimbrat. Prin Decizia nr. 28 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins apelul reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Cât privește critica referitoare la nesoluționarea de către prima instanță a excepției lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova, instanța de apel a constat-o ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care instanța a respins acțiunea și față de această pârâtă, potrivit cererii de chemare în judecată.

Cât timp pârâta nu a formulat apel și nici nu a reiterat excepția pe calea întâmpinării, rezultă că A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova a achiesat la soluția instanței de fond. Criticile referitoare la fondul cauzei, prin care s-a susținut că motivarea instanței de fond este greșită în ce privește furtul de bunuri excluse expres din asigurare, sunt întemeiate. Potrivit poliței de asigurare nr. 550095339 prin clauză specială a fost asigurată marfa din depozitul SC T.S. SRL aflat în Craiova, marfa constând în cartele telefonice. Existând dispoziție expresă în polița de asigurare, prin care a fost asigurat atât imobilul (depozit) cât și marfa din el (cartele telefonice) este evident că acestea nu pot fi excluse din asigurare.

De altfel, produsele excluse din asigurare, enumerate la pct. 7.16 din Condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice(clădire și conținut) vizează telefoanele mobile și accesoriile acestora, ca marfă în magazine, nu ca marfă în depozite, prin urmare nu sunt aplicabile cazului de față. În ce privește riscul asigurat lipsa acestuia fiind de fapt motivul pentru care asigurătorul a refuzat plata primei de asigurare instanța de apel a reținut următoarele: Reprezentanta reclamantei, a arătat că, prin amenințare cu un cuțit, i-au fost sustrase din depozitul situat în Craiova, jud. Dolj cartele telefonice în valoare de 133.079 RON, de către un bărbat rămas neidentificat. Din Adresa nr. 553491 din 23 iulie 2010 a IPJ Dolj - Secția 3 Poliție Craiova rezultă că se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fila 38 dosar fond).

Instanța de apel a constatat că, potrivit condițiilor de asigurare, situația tâlhăriei prin amenințare nu este inclusă în asigurare. Conform pct. 6 lit. b) din aceste Condiții, se acordă despăgubiri numai pentru „furtul prin acte de tâlhărie (..), dacă acesta s-a săvârșit (..) prin acte de violență în condițiile prevăzute de codul penal (..)". În Codul penal, la art. 211 este reglementată tâlhăria, care se poate produce prin amenințare sau prin violență. Potrivit susținerilor administratorului social, fapta s-a săvârșit în forma tâlhăriei prin amenințare, fapt ce nu constituie risc asigurat.

Nici situația unui furt calificat (astfel cum a fost reținut de poliție) nu se încadrează în riscurile asigurate, deoarece, potrivit pct. 6 lit. a), se acordă despăgubiri pentru pagube produse direct de „furtul prin efracție al bunurilor înscrise în polița de asigurare aflate la adresa menționată în poliță ; prin furt prin efracție în sensul prezentelor condiții se înțelege furtul săvârșit prin înlăturare, prin forțare a oricărui obiect sau dispozitiv destinat a împiedica pătrunderea în locul unde se află bunurile asigurate dacă, prin aceasta, s-a condus la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului de închidere". În cazul de față, administratorul social a susținut că nu făptuitorul, ci ea a deschis ușa apartamentului, nefiind deteriorat sistemul de închidere, nefiind îndeplinite condițiile prev. de pct. 6 lit. a) din Condițiile de asigurare, cu alte cuvinte neproducându-se riscul asigurat.

De asemenea, având în vedere descrierea faptei, nu sunt aplicabile nici dispozițiile pct. 6 lit. c) din aceleași condiții, care privesc furtul prin întrebuințarea cheilor originale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă SC T.S. SRL, aducându-i următoarele critici: Instanța de apel a interpretat greșit atât clauzele contractului de asigurare, cât și dispozițiile legale privitoare la contracte și cele în materie penală.

Potrivit art. 5 lit. c) din condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice, anexă la polița de asigurare, este acoperit riscul de furt săvârșit prin acte de tâlhărie, iar potrivit dispozițiilor art. 6 din același contract, în caz de furt se acordă despăgubiri pentru furtul prin acte de tâlhărie al bunurilor înscrise în polița de asigurare, dacă acesta s-a săvârșit la adresa menționată în poliță, prin acte de violență, în condițiile prevăzute de codul penal asupra asiguratului, sau a uneia sau mai multor persoane aflate în serviciul asiguratului. Se menționează de către recurentă că în cauză sunt îndeplinite și condițiile cerute de art. 14 din aceeași poliță pentru plata despăgubirilor, anume ușile exterioare ale încăperilor în care se aflau bunurile asigurate, au fost încuiate, existând sisteme de alarmă montate în locurile de pătrundere în încăperea în care se aflau bunurile.

Recurenta a mai menționat faptul că la data producerii evenimentului ce constituie risc asigurat, respectiv 3 iunie 2009, prin declarația dată în fața lucrătorilor de poliție, a arătat că a fost jefuită, însă lucrătorii de poliție au încadrat fapta în prevederile art. 208, 209 C. pen., motiv pentru care la data de 29 aprilie 2011 s-a adresat parchetului de pe lângă judecătorie cu o plângere vizând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, însă nu a primit nici un răspuns la sesizarea sa. S-a mai învederat de către recurentă că, atâta timp cât asupra ei s-a produs un act de tâlhărie, această faptă constituie risc asigurat, în condițiile art. 6 lit. b) din contractul de asigurare, dispozițiile art. 211 C. pen.

făcând trimitere la infracțiunea de furt, produsă prin violență sau amenințare. Recurenta a mai criticat decizia recurată și pentru faptul că nu i s-a permis administrarea de probe în sensul de a demonstra faptul că s-a produs un furt prin violență, și nu un simplu furt. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ., referitoare la obligativitatea convențiilor legal încheiate între părți, prin raportare la polița de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, încheiată între reclamantă și pârâte și, respectiv, cu greșita interpretare a dispozițiilor art. 211 C. pen.

În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect stabilită de către instanța de apel, și constă în aceea că, la data de 3 iunie 2009, reprezentanta reclamantei a fost amenințată cu un cuțit de către o persoană rămasă neidentificată, și i-au fost sustrase din depozitul situat în Craiova, cartele telefonice în valoare de 133.079 RON. Reclamanta a încheiat cu pârâtele polița de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, iar problema care se pune este aceea dacă evenimentul produs constituie risc asigurat, în condițiile în care s-a încheiat această poliță de asigurare. În opinia instanței de recurs evenimentul produs constituie risc asigurat, potrivit dispozițiilor art. 5.10, art. 6 lit. b) și art. 14 din polița de asigurare, prin raportare la dispozițiile art. 211 C. pen.

Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din poliță, în sensul că ușa exterioară a apartamentului era încuiată cu broască cu yală, apartamentul având montate sisteme de alarmă. Potrivit art. 5.10, constituie risc acoperit furtul prin acte de tâlhărie. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 lit. b), în sensul că trebuie acordate despăgubiri asiguratului, deoarece furtul s-a produs prin acte de tâlhărie cu violență, la adresa menționată în poliță. Problema care se pune în interpretarea clauzelor acestui articol din polița de asigurare, este aceea dacă sintagma „prin acte de violență" are acoperire în cuprinsul dispozițiilor art. 211 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, intră „furtul săvârșit prin întrebuințarea de violentă sau amenințări". Prin urmare, în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie intră două fapte, și anume, furtul și violența.

Aceasta din urmă, poate îmbrăca două forme, violența fizică, prin săvârșirea de fapte de lovire asupra părții vătămate sau violență psihică, săvârșită prin fapte de constrângere psihică, respectiv prin amenințare, fapte menite să paralizeze reacția părții vătămate și să permită făptuitorului săvârșirea furtului, ca element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie. Prin urmare, clauza prevăzută de art. 6 lit. b) din polița de asigurare, trebuie interpretată în sens mai larg, în sensul că reprezintă risc asigurat tâlhăria săvârșită atât prin violența fizică cât și prin violența psihică, respectiv amenințare, fiind de neconceput faptul că asiguratul ar fi dorit să se asigure numai pentru tâlhăria săvârșită prin violență fizică, nu și pentru cea săvârșită prin violență psihică, respectiv amenințare.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., la art. 969 alin. (1) C. civ., cu referire la art. 5.10 și art. 6 lit. b) din polița de asigurare, precum și la dispozițiile art. 211 alin. (1) C. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, reținând că evenimentul produs la data de 3 iunie 2009 reprezintă risc asigurat, în sensul poliței de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, urmând ca instanța de apel să administreze probele necesare pentru determinarea despăgubirilor cuvenite asiguratului, în baza poliței de asigurare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 28/2012 din 28 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG