ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată sub nr. 14955/63/1 iunie 2011 pe rolul Tribunalului

Dolj, secția a II-a civilă, reclamanta SC T.S. SRL a chemat în judecată pe

pârâtele A.Ț. Asigurări SA și A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova, solicitând

instanței ca prin sentința ce o va pronunța să le oblige pe pârâte la plata

sumei de 133.079 RON reprezentând indemnizația din asigurare datorată, conform

poliței de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, în urma prejudiciului

produs la data de 3 iunie 2009, la plata dobânzii legale, calculate conform

art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, aferentă perioadei cuprinse între

momentul scadenței obligației de plată a indemnizației și data plății efective

a sumei, actualizarea sumelor datorate de către pârâte pentru perioada cuprinsă

între momentul scadenței obligației de plată și data plății efective, precum și

la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr.

2923 pronunțată la data de 28 octombrie 2011 de Tribunalul Dolj, secția a II-a

civilă, în Dosarul nr. 14955/63/2011 a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC T.S. SRL în contradictoriu cu pârâții A.Ț. Asigurări SA și A.Ț.

Asigurări SA - Sucursala Craiova.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu era îndreptățită la

despăgubire, având în vedere faptul că, potrivit art. 6 din polița de

asigurare, constituie riscuri asigurate doar furturile săvârșite în anumite

circumstanțe iar bunurile sustrase reclamantei sunt exceptate expres dintre

cele asigurate prin contractul părților.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, la 19 decembrie 2011, reclamanta SC T.S. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare s-a

arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția capacității

procesuale pasive a pârâtei A.Ț. Asigurări SA, că în mod greșit instanța a

apreciat că bunurile furate sunt exceptate dintre cele asigurate și că furtul

nu a fost săvârșit în circumstanțele în care s-ar fi putut vorbi despre un risc

asigurat.

S-a mai susținut că

motivarea este lapidară și că în mod greșit instanța a respins toate probele

solicitate, împiedicând reclamanta să dovedească faptul că a fost săvârșit un

furt prin violență.

S-a mai arătat că

prin contractul de asigurare fuseseră asigurate expres bunurile furate, iar

potrivit art. 5 și 6 din condițiile privind asigurarea de bunuri este acoperit

riscul constând în furtul săvârșit prin acte de tâlhărie.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ.

La 14 februarie 2012

intimata-pârâtă A.Ț. Asigurări SA a depus la dosar întâmpinare solicitând

respingerea apelului ca netimbrat.

Prin Decizia nr. 28 din

28 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost

respins apelul reclamantei.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Cât privește critica

referitoare la nesoluționarea de către prima instanță a excepției lipsei

capacității procesuale pasive a pârâtei A.Ț. Asigurări SA - Sucursala Craiova,

instanța de apel a constat-o ca fiind lipsită de interes, în condițiile în care

instanța a respins acțiunea și față de această pârâtă, potrivit cererii de

chemare în judecată. Cât timp pârâta nu a formulat apel și nici nu a reiterat

excepția pe calea întâmpinării, rezultă că A.Ț. Asigurări SA - Sucursala

Craiova a achiesat la soluția instanței de fond.

Criticile referitoare

la fondul cauzei, prin care s-a susținut că motivarea instanței de fond este

greșită în ce privește furtul de bunuri excluse expres din asigurare, sunt

întemeiate.

Potrivit poliței de

asigurare nr. 550095339 prin clauză specială a fost asigurată marfa din

depozitul SC T.S. SRL aflat în Craiova, marfa constând în cartele telefonice.

Existând dispoziție

expresă în polița de asigurare, prin care a fost asigurat atât imobilul

(depozit) cât și marfa din el (cartele telefonice) este evident că acestea nu

pot fi excluse din asigurare. De altfel, produsele excluse din asigurare,

enumerate la pct. 7.16 din Condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând

persoanelor juridice(clădire și conținut) vizează telefoanele mobile și

accesoriile acestora, ca marfă în magazine, nu ca marfă în depozite, prin

urmare nu sunt aplicabile cazului de față.

În ce privește riscul

asigurat lipsa acestuia fiind de fapt motivul pentru care asigurătorul a

refuzat plata primei de asigurare instanța de apel a reținut următoarele:

Reprezentanta

reclamantei, a arătat că, prin amenințare cu un cuțit, i-au fost sustrase din

depozitul situat în Craiova, jud. Dolj cartele telefonice în valoare de 133.079

RON, de către un bărbat rămas neidentificat.

Din Adresa nr. 553491

din 23 iulie 2010 a IPJ Dolj - Secția 3 Poliție Craiova rezultă că se fac

cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fila 38 dosar

fond).

Instanța de apel a

constatat că, potrivit condițiilor de asigurare, situația tâlhăriei prin

amenințare nu este inclusă în asigurare.

Conform pct. 6 lit.

b) din aceste Condiții, se acordă despăgubiri numai pentru „furtul prin acte de

tâlhărie (..), dacă acesta s-a săvârșit (..) prin acte de violență în

condițiile prevăzute de codul penal (..)".

În Codul penal, la

art. 211 este reglementată tâlhăria, care se poate produce prin amenințare sau

prin violență.

Potrivit susținerilor

administratorului social, fapta s-a săvârșit în forma tâlhăriei prin

amenințare, fapt ce nu constituie risc asigurat.

Nici situația unui

furt calificat (astfel cum a fost reținut de poliție) nu se încadrează în

riscurile asigurate, deoarece, potrivit pct. 6 lit. a), se acordă despăgubiri

pentru pagube produse direct de „furtul prin efracție al bunurilor înscrise în

polița de asigurare aflate la adresa menționată în poliță ; prin furt prin

efracție în sensul prezentelor condiții se înțelege furtul săvârșit prin

înlăturare, prin forțare a oricărui obiect sau dispozitiv destinat a împiedica

pătrunderea în locul unde se află bunurile asigurate dacă, prin aceasta, s-a

condus la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului de

închidere".

În cazul de față,

administratorul social a susținut că nu făptuitorul, ci ea a deschis ușa

apartamentului, nefiind deteriorat sistemul de închidere, nefiind îndeplinite

condițiile prev. de pct. 6 lit. a) din Condițiile de asigurare, cu alte cuvinte

neproducându-se riscul asigurat.

De asemenea, având în

vedere descrierea faptei, nu sunt aplicabile nici dispozițiile pct. 6 lit. c)

din aceleași condiții, care privesc furtul prin întrebuințarea cheilor

originale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă SC T.S. SRL, aducându-i

următoarele critici:

Instanța de apel a

interpretat greșit atât clauzele contractului de asigurare, cât și dispozițiile

legale privitoare la contracte și cele în materie penală.

Potrivit art. 5 lit.

c) din condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice,

anexă la polița de asigurare, este acoperit riscul de furt săvârșit prin acte

de tâlhărie, iar potrivit dispozițiilor art. 6 din același contract, în caz de

furt se acordă despăgubiri pentru furtul prin acte de tâlhărie al bunurilor

înscrise în polița de asigurare, dacă acesta s-a săvârșit la adresa menționată

în poliță, prin acte de violență, în condițiile prevăzute de codul penal asupra

asiguratului, sau a uneia sau mai multor persoane aflate în serviciul

asiguratului.

Se menționează de

către recurentă că în cauză sunt îndeplinite și condițiile cerute de art. 14

din aceeași poliță pentru plata despăgubirilor, anume ușile exterioare ale

încăperilor în care se aflau bunurile asigurate, au fost încuiate, existând

sisteme de alarmă montate în locurile de pătrundere în încăperea în care se

aflau bunurile.

Recurenta a mai

menționat faptul că la data producerii evenimentului ce constituie risc

asigurat, respectiv 3 iunie 2009, prin declarația dată în fața lucrătorilor de

poliție, a arătat că a fost jefuită, însă lucrătorii de poliție au încadrat

fapta în prevederile art. 208, 209 C. pen., motiv pentru care la data de 29

aprilie 2011 s-a adresat parchetului de pe lângă judecătorie cu o plângere

vizând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, însă nu a primit nici un răspuns la

sesizarea sa.

S-a mai învederat de

către recurentă că, atâta timp cât asupra ei s-a produs un act de tâlhărie,

această faptă constituie risc asigurat, în condițiile art. 6 lit. b) din

contractul de asigurare, dispozițiile art. 211 C. pen. făcând trimitere la

infracțiunea de furt, produsă prin violență sau amenințare.

Recurenta a mai

criticat decizia recurată și pentru faptul că nu i s-a permis administrarea de

probe în sensul de a demonstra faptul că s-a produs un furt prin violență, și

nu un simplu furt.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.

969 C. civ., referitoare la obligativitatea convențiilor legal încheiate între

părți, prin raportare la polița de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, încheiată

între reclamantă și pârâte și, respectiv, cu greșita interpretare a

dispozițiilor art. 211 C. pen.

În ce privește starea

de fapt, aceasta a fost corect stabilită de către instanța de apel, și constă

în aceea că, la data de 3 iunie 2009, reprezentanta reclamantei a fost

amenințată cu un cuțit de către o persoană rămasă neidentificată, și i-au fost

sustrase din depozitul situat în Craiova, cartele telefonice în valoare de

133.079 RON.

Reclamanta a încheiat

cu pârâtele polița de asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, iar problema

care se pune este aceea dacă evenimentul produs constituie risc asigurat, în

condițiile în care s-a încheiat această poliță de asigurare.

În opinia instanței

de recurs evenimentul produs constituie risc asigurat, potrivit dispozițiilor

art. 5.10, art. 6 lit. b) și art. 14 din polița de asigurare, prin raportare la

dispozițiile art. 211 C. pen.

Astfel, în cauză sunt

îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din poliță, în sensul că ușa

exterioară a apartamentului era încuiată cu broască cu yală, apartamentul având

montate sisteme de alarmă.

Potrivit art. 5.10,

constituie risc acoperit furtul prin acte de tâlhărie.

În speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 6 lit. b), în sensul că trebuie acordate

despăgubiri asiguratului, deoarece furtul s-a produs prin acte de tâlhărie cu

violență, la adresa menționată în poliță.

Problema care se pune

în interpretarea clauzelor acestui articol din polița de asigurare, este aceea

dacă sintagma „prin acte de violență" are acoperire în cuprinsul dispozițiilor

art. 211 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., în conținutul constitutiv al

infracțiunii de tâlhărie, intră „furtul săvârșit prin întrebuințarea de

violentă sau amenințări".

Prin urmare, în

conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie intră două fapte, și anume,

furtul și violența.

Aceasta din urmă,

poate îmbrăca două forme, violența fizică, prin săvârșirea de fapte de lovire

asupra părții vătămate sau violență psihică, săvârșită prin fapte de

constrângere psihică, respectiv prin amenințare, fapte menite să paralizeze

reacția părții vătămate și să permită făptuitorului săvârșirea furtului, ca

element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.

Prin urmare, clauza

prevăzută de art. 6 lit. b) din polița de asigurare, trebuie interpretată în

sens mai larg, în sensul că reprezintă risc asigurat tâlhăria săvârșită atât

prin violența fizică cât și prin violența psihică, respectiv amenințare, fiind

de neconceput faptul că asiguratul ar fi dorit să se asigure numai pentru

tâlhăria săvârșită prin violență fizică, nu și pentru cea săvârșită prin

violență psihică, respectiv amenințare.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., la art. 969 alin. (1) C. civ., cu referire la art. 5.10 și art. 6

lit. b) din polița de asigurare, precum și la dispozițiile art. 211 alin. (1)

C. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, reținând că evenimentul

produs la data de 3 iunie 2009 reprezintă risc asigurat, în sensul poliței de

asigurare nr. 550095339 din 20 mai 2009, urmând ca instanța de apel să

administreze probele necesare pentru determinarea despăgubirilor cuvenite

asiguratului, în baza poliței de asigurare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC T.S. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 28/2012 din

28 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG