ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6187/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6187/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1447 din 6 septembrie 2001
a Tribunalului Sălaj a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanta B.A.R.
în contradictoriu cu pârâții
Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, Statul Român prin Consiliul Local al
Municipiului Zalău, Primarul Municipiului Zalău și Autoritatea Domeniilor
Statului ș, în consecință, s-a constatat că terenurile înscrise în C.F. 2553 și
4046 Zalău, nr.top 802, 803, 2404, 2412,
2414, 2415, 2416, 2421/a și 2422 au fost preluate abuziv de Statul
Român în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și a
fost obligat Primarul
municipiului Zalău să
emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor
descrise.
A fost respins capătul de cerere privind
notarea acțiunii în C.F. până la soluționarea definitivă și au fost obligați
pârâții Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău și Statul Român prin Consiliul
Local al Municipiului Zalău
în
solidar să plătească reclamantei suma de 10.067.000 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că, terenul înscris
în C.F. 4046 și 2553 de evidență Zalău, a fost preluat abuziv de la
proprietarii tabulari B.G. și B.F., situație care se încadrează în
prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.
Î
n baza acestui act normativ, reclamanta a
înaintat notificare Primarului
municipiului
Zalău, iar urmare a răspunsului nr. 18740 din 28 noiembrie 2002, în
care se menționează că imobilul solicitat
este deținut de către Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, a notificat
această unitate deținătoare.
La rândul său, unitatea notificată a
comunicat reclamantei că, în baza
Protocolului nr. 12130
din 21 martie 2002 a predat Administrației Domeniilor Statului o suprafață de
783 ha teren, iar aceasta din urmă a
predat
Primăriei municipiului Zalău o suprafață de 445 ha teren, în care se
află
și terenurile în litigiu.
La data notificării, 21 august 2001, imobilele în litigiu se aflau în
proprietatea Statului Român și în administrarea
Stațiunii de Dezvoltare
Pomicolă
Zalău, astfel că Primarul municipiului Zalău avea obligația legală,
potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
să se pronunțe prin dispoziție
motivată
asupra cererii de restituire în natură, obligație pe care nu și-a
îndeplinit-o.
Î
n ceea ce privește capătul de cerere pentru notarea acțiunii în C.F.,
instanța a reținut că o asemenea cerere trebuie
depusă la Biroul de Carte
Funciară, potrivit reglementărilor cuprinse în
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Î
mpotriva acestei sentințe au declarat
recurs pârâții Consiliul Local al
Municipiului Zalău și
Primarul municipiului Zalău, care au solicitat schimbarea hotărârii, în sensul
respingerii acțiunii.
Î
n motivarea recursului s-a arătat că
instanța a acordat plus petita.
Astfel, la data de 25 iunie 2004, reclamanta și-a precizat acțiunea, în
sensul obligării unității deținătoare să
emită decizie sau dispoziție motivată
asupra
cererii de restituire, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; fără
să
țină seama de această precizare, instanța s-a pronunțat asupra tuturor
cererilor din acțiunea introductivă, încălcând
astfel principiul disponibilității.
Î
n raport de obiectul cererii precizate, s-a arătat că instanța avea
obligația să cerceteze care este unitatea
deținătoare și să dispună numai
obligarea
ei la soluționarea notificării prin emiterea deciziei.
Sentința
a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate datorită modului în care
instanța a stabilit unitatea deținătoare a imobilului și a
modului în care a stabilit obligația de a plăti
cheltuielile de judecată.
S-a arătat că, la data notificării,
persoana juridică deținătoare a terenului
era Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă
Zalău și că exproprierea s-a
făcut
în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor Statului, pârâtul
Municipiului Zalău, nefiind vreodată
deținătorul imobilului notificat.
Reclamanta a precizat că, pârâții au
calificat greșit calea de atac drept
recurs, deoarece în raport cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001,
calea
de atac este aceea a apelului.
Î
n ceea ce privește calificarea căii de atac, având în vedere obiectul
cauzei, cerere de restituire a imobilului în baza
Legii nr. 10/2001, curtea
apreciază că este apel.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin
decizia nr. 13/A din 17 ianuarie 2005
a admis în parte apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului
Zalău și
Primarul
municipiului Zalău împotriva sentinței civile nr. 1447 din 6 septembrie 2004
a Tribunalului Sălaj, pe care a
schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat
mențiunea
privind restituirea în natură.
Au fost menținute restul dispozițiilor și
obligați apelanții să plătească
intimatei B.A.R. suma de
10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut în esență că,
reclamanta a solicitat ca pârâții
care dețin imobilul în
litigiu să îl restituie în natură, iar prin precizarea
ulterioară a solicitat numai obligarea unității deținătoare să se
pronunțe prin
decizie motivată asupra
cererii de restituire în natură, conform art. 23 alin. (1)
din Legea nr.
10/2001.
Prin probele administrate s-a dovedit cu
prisosință că la data notificării, 28 august 2001, terenurile în litigiu se
aflau în proprietatea Statului Român și în
administrarea Stațiune de Cercetare și Producție
Pomicolă Zalău, astfel că
potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primarul municipiului Zalău avea
obligația să se pronunțe prin dispoziție
motivată asupra notificării.
Î
n ceea ce privește obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată,
Curtea a reținut că apelanții se
află în culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
S-a avut în vedere că Statul Român este
deținătorul terenului revendicat
din 27 februarie 2003, dată la care s-a realizat preluarea de la Agenția
Domeniilor
Statului.
Astfel, față de data promovării acțiunii
- 17 mai 2004 - raportat la
dispozițiile
art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare era
obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție
motivată asupra cererii de restituire în natură, situație în care obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată s-a reținut a fi legală.
Î
mpotriva deciziei nr. 13/A/2005 a Curții
de Apel Cluj, secția civilă, în
termen legal au declarat
recurs pârâții Primarul municipiului Zalău și Consiliul local al municipiului
Zalău.
Î
n dezvoltarea cererii
de recurs, pârâtul, Primarul municipiului Zalău
critică hotărârea recurată prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
susținând că,
deși s-a identificat
corect persoana juridică deținătoare a imobilului solicitat
prin notificarea
din 2 august 2001 în persoana Stațiunii de Cercetare și
Producție Pomicolă Zalău, a obligat totuși Primarul să emită dispoziția
de
restituire în natură a imobilelor notificate.
Se mai susține că, s-a ajuns la această
concluzie eronată, prin aprecierea
greșită a împrejurării că, Statul Român este reprezentat prin Consiliul
local
al municipiului Zalău
și nu s-a făcut o distincție între modul de aplicare a
legilor
fondului funciar și a Legii nr. 10/2001.
Deși, ca urmare a
admiterii apelului, a fost înlăturată dispoziția privind restituirea în natură
a imobilelor, s-au menținut totuși celelalte dispoziții.
Raportat la obiectul litigiului, greșita
aplicare a legii la împrejurările de
fapt ale pricinii deduse judecății, care au fost pe deplin stabilite, se
pretinde a
consta în
nediferențierea dintre proprietatea Statului Român administrată în
teritoriu prin Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și
Producție Pomicolă Zalău și proprietatea
unității administrativ-teritoriale,
administrată
prin consiliul local, confundându-se astfel atribuțiile conferite primarului de
Legea nr. 10/2001, cu cele ale detentorului (administratorului)
imobilelor
solicitate în temeiul acestei legi.
Mai precizează recurentul, că terenul ce
face obiectul prezentului litigiu nu a fost solicitat în baza legilor fondului
funciar (Legea nr. 18/1991, Legea
nr. 169/1997 și Legea
nr. 1/2000), neregăsindu-se în suprafața de teren
predată de Agenția Domeniilor Statului către Comisia locală de fond
funciar.
Și în raport de acest aspect s-a făcut o
greșită aplicare a legii, întrucât Primarul, în calitate de președinte al
Comisiei locale de fond funciar are cu
totul alte atribuțiuni, față de cele conferite de Legea nr. 10/2001, în
calitate
de reprezentant legal al unității deținătoare.
Recurentul Consiliul local al municipiului
Zalău, invocând motivul de
recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederează că, prin hotărârea
recurată s-a făcut o interpretare greșită
a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,
deoarece
nu are calitate procesuală în litigiile ce cad sub incidența Legii
nr. 10/2001 și, pe cale de consecință nu i se
putea reține o culpă procesuală
pentru a fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt nefondate pentru
considerentele ce urmează:
Prin hotărârea recurată,
corect s-a reținut că reclamanta, prin cererea
formulată a
solicitat ca pârâții care dețin imobilul să fie obligați să i-1
restituie în natură. Ulterior aceasta a precizat
că solicită numai obligarea
unității
deținătoare să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii sale.
La data de 28 august 2001, când a formulat notificarea, terenul în
litigiu, așa cum s-a dovedit, se afla în proprietatea Statului Român și în
administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție
Pomicolă Zalău.
Față de această împrejurare, în
conformitate cu cerințele art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, singurul care avea
obligația să emită o dispoziție
motivată cu privire la cele solicitate prin notificare era Primarul.
Astfel, este evident că instanța nu a
făcut nicio confuzie între atribuțiile
conferite Primarului de Legea nr. 10/2001 și cele ale detentorului
imobilului,
sub acest aspect critica recurentului fiind
nefondată.
Referitor la obligarea Consiliului local
al municipiului Zalău la plata cheltuielilor de judecată, fiind chemat în
judecată în calitate de pârât pentru
ca hotărârea să-i fie opozabilă și având în vedere atributiunile
acestui organ
deliberativ în privința domeniului privat al
statului, corect s-a reținut culpa
sa
procesuală și s-a dat eficiență dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Î
n consecință, criticile formulate de
pârâți sunt nefondate și pentru
considerentele expuse, urmează ca recursurile acestora să fie respinse.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate
de pârâții Primarul municipiului Zalău și
Consiliul local
al municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 13/A din
17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1
octombrie 2007.