ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6187/2007

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1447 din 6 septembrie 2001 a Tribunalului Sălaj a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanta B.A.R. în contradictoriu cu pârâții Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Zalău, Primarul Municipiului Zalău și Autoritatea Domeniilor Statului ș, în consecință, s-a constatat că terenurile înscrise în C.F. 2553 și 4046 Zalău, nr.top 802, 803, 2404, 2412, 2414, 2415, 2416, 2421/a și 2422 au fost preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și a fost obligat Primarul municipiului Zalău să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor descrise.

A fost respins capătul de cerere privind notarea acțiunii în C.F. până la soluționarea definitivă și au fost obligați pârâții Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Zalău în solidar să plătească reclamantei suma de 10.067.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, terenul înscris în C.F. 4046 și 2553 de evidență Zalău, a fost preluat abuziv de la proprietarii tabulari B.G. și B.F., situație care se încadrează în prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001. Î n baza acestui act normativ, reclamanta a înaintat notificare Primarului municipiului Zalău, iar urmare a răspunsului nr. 18740 din 28 noiembrie 2002, în care se menționează că imobilul solicitat este deținut de către Stațiunea de Dezvoltare Pomicolă Zalău, a notificat această unitate deținătoare.

La rândul său, unitatea notificată a comunicat reclamantei că, în baza Protocolului nr. 12130 din 21 martie 2002 a predat Administrației Domeniilor Statului o suprafață de 783 ha teren, iar aceasta din urmă a predat Primăriei municipiului Zalău o suprafață de 445 ha teren, în care se află și terenurile în litigiu. La data notificării, 21 august 2001, imobilele în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român și în administrarea Stațiunii de Dezvoltare Pomicolă Zalău, astfel că Primarul municipiului Zalău avea obligația legală, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.

Î n ceea ce privește capătul de cerere pentru notarea acțiunii în C.F., instanța a reținut că o asemenea cerere trebuie depusă la Biroul de Carte Funciară, potrivit reglementărilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Î mpotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Zalău și Primarul municipiului Zalău, care au solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii. Î n motivarea recursului s-a arătat că instanța a acordat plus petita. Astfel, la data de 25 iunie 2004, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul obligării unității deținătoare să emită decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; fără să țină seama de această precizare, instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor din acțiunea introductivă, încălcând astfel principiul disponibilității.

Î n raport de obiectul cererii precizate, s-a arătat că instanța avea obligația să cerceteze care este unitatea deținătoare și să dispună numai obligarea ei la soluționarea notificării prin emiterea deciziei. Sentința a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate datorită modului în care instanța a stabilit unitatea deținătoare a imobilului și a modului în care a stabilit obligația de a plăti cheltuielile de judecată. S-a arătat că, la data notificării, persoana juridică deținătoare a terenului era Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Zalău și că exproprierea s-a făcut în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor Statului, pârâtul Municipiului Zalău, nefiind vreodată deținătorul imobilului notificat.

Reclamanta a precizat că, pârâții au calificat greșit calea de atac drept recurs, deoarece în raport cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, calea de atac este aceea a apelului. Î n ceea ce privește calificarea căii de atac, având în vedere obiectul cauzei, cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, curtea apreciază că este apel. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 13/A din 17 ianuarie 2005 a admis în parte apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Zalău și Primarul municipiului Zalău împotriva sentinței civile nr. 1447 din 6 septembrie 2004 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat mențiunea privind restituirea în natură.

Au fost menținute restul dispozițiilor și obligați apelanții să plătească intimatei B.A.R. suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut în esență că, reclamanta a solicitat ca pârâții care dețin imobilul în litigiu să îl restituie în natură, iar prin precizarea ulterioară a solicitat numai obligarea unității deținătoare să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin probele administrate s-a dovedit cu prisosință că la data notificării, 28 august 2001, terenurile în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român și în administrarea Stațiune de Cercetare și Producție Pomicolă Zalău, astfel că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primarul municipiului Zalău avea obligația să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării.

Î n ceea ce privește obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a reținut că apelanții se află în culpă procesuală, în sensul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. S-a avut în vedere că Statul Român este deținătorul terenului revendicat din 27 februarie 2003, dată la care s-a realizat preluarea de la Agenția Domeniilor Statului. Astfel, față de data promovării acțiunii - 17 mai 2004 - raportat la dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, situație în care obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată s-a reținut a fi legală.

Î mpotriva deciziei nr. 13/A/2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în termen legal au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Zalău și Consiliul local al municipiului Zalău. Î n dezvoltarea cererii de recurs, pârâtul, Primarul municipiului Zalău critică hotărârea recurată prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, deși s-a identificat corect persoana juridică deținătoare a imobilului solicitat prin notificarea din 2 august 2001 în persoana Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Zalău, a obligat totuși Primarul să emită dispoziția de restituire în natură a imobilelor notificate. Se mai susține că, s-a ajuns la această concluzie eronată, prin aprecierea greșită a împrejurării că, Statul Român este reprezentat prin Consiliul local al municipiului Zalău și nu s-a făcut o distincție între modul de aplicare a legilor fondului funciar și a Legii nr. 10/2001.

Deși, ca urmare a admiterii apelului, a fost înlăturată dispoziția privind restituirea în natură a imobilelor, s-au menținut totuși celelalte dispoziții. Raportat la obiectul litigiului, greșita aplicare a legii la împrejurările de fapt ale pricinii deduse judecății, care au fost pe deplin stabilite, se pretinde a consta în nediferențierea dintre proprietatea Statului Român administrată în teritoriu prin Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Zalău și proprietatea unității administrativ-teritoriale, administrată prin consiliul local, confundându-se astfel atribuțiile conferite primarului de Legea nr. 10/2001, cu cele ale detentorului (administratorului) imobilelor solicitate în temeiul acestei legi.

Mai precizează recurentul, că terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu a fost solicitat în baza legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000), neregăsindu-se în suprafața de teren predată de Agenția Domeniilor Statului către Comisia locală de fond funciar. Și în raport de acest aspect s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât Primarul, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar are cu totul alte atribuțiuni, față de cele conferite de Legea nr. 10/2001, în calitate de reprezentant legal al unității deținătoare. Recurentul Consiliul local al municipiului Zalău, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederează că, prin hotărârea recurată s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., deoarece nu are calitate procesuală în litigiile ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001 și, pe cale de consecință nu i se putea reține o culpă procesuală pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Prin hotărârea recurată, corect s-a reținut că reclamanta, prin cererea formulată a solicitat ca pârâții care dețin imobilul să fie obligați să i-1 restituie în natură. Ulterior aceasta a precizat că solicită numai obligarea unității deținătoare să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii sale. La data de 28 august 2001, când a formulat notificarea, terenul în litigiu, așa cum s-a dovedit, se afla în proprietatea Statului Român și în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Zalău.

Față de această împrejurare, în conformitate cu cerințele art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, singurul care avea obligația să emită o dispoziție motivată cu privire la cele solicitate prin notificare era Primarul. Astfel, este evident că instanța nu a făcut nicio confuzie între atribuțiile conferite Primarului de Legea nr. 10/2001 și cele ale detentorului imobilului, sub acest aspect critica recurentului fiind nefondată. Referitor la obligarea Consiliului local al municipiului Zalău la plata cheltuielilor de judecată, fiind chemat în judecată în calitate de pârât pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă și având în vedere atributiunile acestui organ deliberativ în privința domeniului privat al statului, corect s-a reținut culpa sa procesuală și s-a dat eficiență dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Î n consecință, criticile formulate de pârâți sunt nefondate și pentru considerentele expuse, urmează ca recursurile acestora să fie respinse.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Zalău și Consiliul local al municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 13/A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2007.