ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6774/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 277 din 24 martie 2006 a respins ca nefondată acțiunea formulată la 24 martie 2006 de reclamanții M.L., M.I., B.M. și M.A.I. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Zalău prin care s-a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001 anularea dispoziției din 17 mai 2004 și restituirea în natură a imobilelor arabil și fânaț nr. top de 7913 m 2 în CF C1. Zalău nr. T1. din Zalău. Acțiunea a fost respinsă pentru că reclamanții au fost împroprietăriți cu 0,91 ha conform titlului de proprietate nr. P1. din 3 august 1993, împroprietărirea făcându-se pe un alt amplasament (parcela P. - M.) deoarece terenul, revendicat în temeiul Legii nr. 18/1991, era ocupat de construcții.

S-a constatat aplicabil în cauză art. 8 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Cluj (decizia civilă nr. 207/A din 16 iunie 2006 a confirmat această soluție prin respingerea apelului reclamanților M.L., M.I., B.M. și M.A.I. Prin decizia nr. 2737 din 28 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat decizia Curții de Apel și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare pentru a lămuri natura imobilului la data notificării (intra sau extravilan). Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 248/A din 1 octombrie 2008, rejudecând cauza a admis apelul și a desființat sentința nr. 277/2006 a Tribunalului Sălaj și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. S-a stabilit că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la data notificării (9 mai 2001) terenul era situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Cât privește regimul juridic al imobilului s-a constatat că acesta, la aceeași dată, era deținut de o societate comercială, SC I.I. SRL Zalău (transcris în CF C2. Zalău nr. 2003, cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 64/1995). Parcela nr. T2. este dezmembrată în două parcele 4520 m.p. (top T2.) în favoarea SC I.I. SRL Zalău și parcela de 90 m 2 în favoarea SC T.C. SRL Zalău, cu titlu de cumpărare (contract vânzare cumpărare nr. V1.). Față de împrejurarea că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în discuție, care nu este deținut de Primăria Zalău, singura chemată în judecată, instanța a trimis cauza spre rejudecare la tribunal pentru a se pune în discuția părților o eventuală lărgire a cadrului procesual (cu cele două entități deținătoare), care potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. nu poate fi schimbat în faza apelului. Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 2644 din 19 noiembrie 2009. Rejudecând cauza după casare cu trimitere s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta A.V.A.S. să propună acordarea de despăgubiri acestora în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Zalău CF C1. (top T2.), teren în suprafață de 4600 m 2 , cu cheltuieli de judecată de 2390 RON, și a fost respinsă ca nefondată acțiunea împotriva pârâților Primăria Municipiului Zalău, SC T.C. SRL. S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC I.I. SRL SRL. S-a reținut că reclamanții au deținut în proprietate mai multe terenuri: 6,78 ha în „V.M.”, 3,48 ha în „G.”, 1,23 m 2 , în str. Lupului și 0,91 m 2 în „P.

- M.”. S-a mai reținut că reclamanților li s-au reconstituit 0,91 ha teren în „P. - M.”, deși aceștia nu au făcut dovada că au avut teren în parcela respectivă. S-a apreciat că terenul din „P.” poate fi considerat ca reconstituit pentru oricare din suprafețele dovedite și nerestituite pe vechiul amplasament. S-a mai reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pârâtul nu face dovada că terenul din acel loc a fost reconstituit reclamanților în schimbul terenurilor deținute de aceștia în Str. T.V. S-a mai reținut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul litigios era deja reconstituit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA conform extrasului CF C3.

Zalău, care la lichidarea sa ca societate comercială, la 8 aprilie 2005, a transmis terenul la SC I.I. SRL SRL în temeiul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 9 septembrie 2003 în temeiul Legii nr. 64/1995 pentru 4600 m 2 . SC S. SRL a fost o societate în care capital majoritar îl deținea A.V.A.S. București, fostă F.P.S., prin care s-a efectuat privatizarea SC S. SRL prin vânzarea de acțiuni (contractul de vânzare - cumpărare din 2 octombrie 2010). S-a constatat aplicabil în cauză art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent fiind propuse de instituția care a făcut privatizarea. 2. Instanța de apel. Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 132/A din 13 mai 2010 a respins apelurile reclamanților și pârâtei A.V.A.S.

ca nefondate. S-a reținut - în pronunțarea acestei soluții - că reclamanții au invocat pe calea excepției nulitatea înscrierii în cartea funciară în temeiul căreia a fost rectificată suprafața parcelei preluată abuziv, de la 7913 m 2 la 4600 m 2 și au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Zalău să emită dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru diferența de 3303 m 2 . Această cerere a fost apreciată ca nefondată deoarece excepțiile constituie mijloace de apărare aflate la îndemâna pârâtului, ele fiind invocate în scopul de a paraliza acțiunea. S-a apreciat astfel că reclamantul trebuie să formuleze un capăt de cerere atunci când invocă nulitatea unui act juridic, el neavând posibilitatea de a o face pe cale de excepție.

Având în vedere că reclamanții nu au solicitat pe cale de acțiune rectificarea cuprinsului CF s-a apreciat că instanța nu poate constata aceasta pe cale de excepție și, în consecință, a prezumat că în continuare cuprinsul CF exprimă starea juridică reală a imobilului. S-a mai constatat că soluția primei instanțe de respingere a cererii de restituire a terenului de 3313 m 2 este legală în raport de împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada existenței fizice a acestui teren. Nu au fost primite nici criticile referitoare la nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind plângerea împotriva dispoziției primarului Municipiului Zalău prin care le-a fost respinsă notificarea.

S-a constatat că cererea reclamanților a fost respinsă pentru împrejurarea că terenul are doar o suprafață de 4600 m 2 care s-a aflat în patrimoniul unei societăți comerciale care ulterior a înstrăinat acest teren (actul subsecvent nefiind desființat) și nu în patrimoniul unității administrativ - teritoriale, entitatea care trebuie să soluționeze notificarea, A.V.A.S. fiind cea implicată în privatizare. Ca urmare, în mod corect a fost respinsă acțiunea față de Primarul Municipiului Zalău, astfel că nu se poate reține o culpă a primarului în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Nu a fost primit nici apelul formulat de A.V.A.S. care a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive pentru că în realitate criticile reclamanților vizează o dispoziție emisă de Primarul Municipiului Zalău și nu una emisă de A.V.A.S.

care nici nu a fost sesizată în acest scop și nu s-a parcurs o procedură administrativă prealabilă. S-a constatat că în cauză este incident art. 29 din Legea nr. 10/2001 în sensul că A.V.A.S., care a participat la privatizarea societății, este obligată prin lege să soluționeze notificarea, în sensul de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent. 3. Recursul Reclamanții au declarat în termen recurs împotriva deciziei nr. 132/1 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj. În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt recurenții au criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma următoarelor considerente: O primă critică a vizat încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că deși a fost admisă acțiunea față de pârâta A.V.A.S.

nu a fost obligată aceasta la emiterea deciziei sau dispoziției de restituire așa cum dispune art. 29 alin. (3) al Legii. Instanța de apel conform art. 292 - 295 C. proc. civ. era datoare să analizeze și aceste susțineri și în urma examinării prin raportare la prevederile legale și la probele dosarului, să motiveze decizia luată în speță, respingerea apelului. Prin această omisiune recurenții reclamanți au susținut că au fost privați de un grad de jurisdicție, necunoscând motivarea instanței nu sunt în măsură să o atace. A doua critică a vizat faptul că instanța de fond nu a dispus obligarea primarului Municipiului Zalău la emiterea dispoziției de reținere pentru diferența de suprafață preluată de la reclamanți de Statul Român, sens în care aceștia au invocat excepția nulității absolute, a înscrierii din CF nr. 1 Zalău.

Cât privește argumentele respingerii acestei cereri care a format și motiv de apel, recurenții au arătat că această excepție a fost invocată în fața instanței de apel unde aveau calitatea de intimați. Ca urmare, instanța de apel - care a considerat că excepțiile nu pot fi folosite decât de pârât pentru a paraliza acțiunea și nu de reclamant care are la îndemână acțiunea pentru a formula cereri - s-a apreciat de către recurenți că a prezentat o argumentare nefondată. Tot în legătură cu acest aspect recurenții au mai arătat că în fața instanței de fond în rejudecare, cauza a fost soluționată în limitele suprafeței de 4600 m 2 deoarece doar în urma parcurgerii primului ciclu procesual s-a stabilit pe baza probelor că această suprafață a trecut în patrimoniul SC S. SRL.

Or în rejudecare, reclamanții au arătat că nu puteau investi instanța cu noi cereri, lucru pe care nu îl puteau face nici în apel. La acest punct reclamanții au mai precizat că, la momentul formulării acestui recurs, Judecătoria Zalău era deja investită cu o acțiune a reclamanților de constatare a nulității absolute a înscrierii din CF nr. 1 Zalău și de rectificare a acestei înscrieri în sensul restabilirii situației anterioare. Recurenții pentru acest motiv au formulat și o cerere de suspendare a judecății recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a acelei acțiuni. Recurenții au reluat apărările făcute în susținerea faptului că suprafața deținută de autoarea lor a fost de 7913 m 2 înscrisă în CF C1.

Zalău nr. T1. deținută de soția lui M.V. (născută P.M.), și preluată în 1950, dreptul de proprietate asupra terenului fiind intabulat de Stat în 1960, drept ulterior rectificat prin adresa nr. 1 din 5 ianuarie 1970 de la 7913 m 2 la 4600 m 2 . S-a invocat art. 24 din Legea nr. 10/2001 care „în absența unor probe contrare, prezumă existența și întinderea dreptului de proprietate a fi cele din actul normativ sau de autorizație prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”. S-a criticat și măsura respingerii acțiunii față de primarul Municipiului Zalău câtă vreme s-a dovedit că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4600 m 2 , pentru restul din terenul deținut de autorul lor, 7913 m 2 , Primăria Municipiului Zalău având obligația să acorde despăgubiri, în condițiile legii.

A fost reiterată excepția nulității absolute a înscrierii în B1. din CF 1 Zalău, invocată și în apel, în ce privește imobilul în litigiu în sensul că această modificare încalcă flagrant dispozițiile imperative ale art. 34 și 35 din Decretul - lege nr. 115/1938. Art. 34 prevede că orice rectificare în CF se face printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Or, în cauză rectificarea a fost făcută printr-o adresă și nu prin hotărâre judecătorească. S-au încălcat și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că, au susținut recurenții, au făcut dovada că autoarea lor a deținut și a fost deposedată de 7913 m 2 . Instanța nerezolvând contestația - împotriva dispozițiilor nr. 1688 din 17 mai 2005 cu motivarea că reclamanții au fost puși în posesie pentru suprafața solicitată pe un alt amplasament, iar terenul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001 - a menținut dispoziția care rămâne în vigoare în mod nelegal.

După parcurgerea primului ciclu procesual s-a precizat că s-au făcut dovezi că dispoziția este nelegală deoarece pe de o parte, terenul este situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar pe de altă parte terenul primit în „P. M.” nu a fost acordat în schimbul terenului în litigiu. În acest context și pentru faptul că litigiul a parcurs mai multe etape procesuale, în raport de cheltuielile făcute de reclamanți s-a invocat și greșita rezolvare a cererii de cheltuieli de judecată formulată de reclamanți împotriva primarului. S-a făcut precizarea că suma este indicată în „nota de cheltuieli” de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1849/33/2007 la 24 noiembrie 2009 la care se adaugă cheltuielile de judecată de la fond 1000 RON onorariu de avocat în rejudecare (sumă acordată de instanța de fond) și 116 RON cheltuieli la Oficiul Registrului Comerțului Zalău în vederea obținerii informațiilor cu privire la SC S. SRL precum și 700 RON onorariu avocat în recurs.

Recurenții au considerat nefondată respingerea cererii de cheltuieli de judecată de către instanța de apel pentru că respingerea acțiunii față de acest pârât este nelegală pentru motivele arătate, acțiunea impunându-se a fi admisă în limita suprafeței de 3313m 2 . În al doilea rând cheltuielile au fost efectuate și dovedite în cicluri procesuale determinate de căi de atac admise în contradictoriu cu acest pârât, primarul Municipiului Zalău, care a soluționat notificarea prin încălcarea Legii nr. 10/2001. Pârâtul intimat, primarul Municipiului Zalău, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Judecata recursului a fost suspendată pe perioada 22 martie 2011 - 25 septembrie 2012 perioadă în care s-a soluționat irevocabil Dosarul nr. 3831/337/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Zalău prin care reclamantul a solicitat anularea înscrierii în CF Zalău - de sub B1. Prin sentința civilă nr. 2631 din 16 octombrie 2011 motivată în Dosarul nr. 3831/337/2010 (irevocabilă prin decizia nr. 2775 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj prin care s-a admis recursul împotriva deciziei nr. 10 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Zalău și a fost modificată această decizie prin respingerea apelului împotriva sentinței nr. 2631/2011) s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.L.

și M.I., B.M. și M.A.I. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Zalău cu consecința constatării nulității absolute a înscrierii de sub B1. din CF Zalău prin care s-a rectificat suprafața terenului situat în Zalău identificat cu nr. T1. de la suprafața de 7913 m.p. la 4600 m.p., s-a stabilit situația de CF anterioară. Recursul declarat se dovedește întemeiat și a fost admis pentru următoarele motive: Cu privire la critica neexaminării pe calea excepției a nulității înregistrării în CF a mențiunilor de sub B1. CF 1 Zalău, în raport de intervenția unei hotărâri judecătorești care a statuat cu autorizație de lucru judecat asupra nelegalității acestei înregistrări se constată că nu se mai impune examinarea acesteia.

Consecințele soluționării Dosarului nr. 3831/33/2010 prin hotărâre judecătorească irevocabilă și pentru care s-a suspendat judecarea prezentei cauze produc efecte asupra situației de fapt cu privire la natura juridică a imobilului revendicat, readucând în discuție suprafața de teren în întinderea solicitată prin notificare, 7913 m 2 și care numai din acest unic considerent nu a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. Așadar se constată că a fost lăsată în suspensie o diferență de 3313 m 2 și cu privire la care în mod nelegal primarul Municipiului Zalău nu s-a pronunțat prin dispoziția atacată. Având în vedere noile probe - înscrisurile depuse în recurs inclusiv sentința nr. 263 din 16 octombrie 2011 a Judecătoriei Zalău - irevocabilă prin decizia civilă nr. 2725/R din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj și împrejurarea că potrivit art. 314 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție se poate pronunța numai cu privire la situații de fapt pe deplin stabilite, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond Tribunalul Zalău în vederea stabilirii dimensiunilor și situației juridice a terenului preluat de la autorii reclamanților. Cât privește criticile referitoare la neobligarea A.V.A.S. să emită o dispoziție motivată - obligarea acestei pârâte să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru terenul de 4600 m 2 fiind incompletă în lipsa unei atari mențiuni - se constată că acestea sunt nefondate. Instanța de fond a stabilit corect obligația pârâtului în contextul probelor administrate iar Curtea de Apel a constatat corectă stabilirea în sarcina acestui pârât a obligației de a rezolva notifica pentru împrejurarea că a fost implicată în privatizare.

Or, potrivit Legii nr. 10/2001, atât rezolvarea notificării cât și propunerea de acordare de despăgubiri se realizează prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate. Ca urmare se constată că nu au fost încălcate, din contră, aplicate, dispozițiile art. 29 alin. (1) din lege care în alin. (3) precizează că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea, cu aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din aceeași lege. Iar potrivit acestui din urmă articol „deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile legii”.

Ca urmare nemenționarea obligației exprese de a se emite o dispoziție în acest sens nu golește de conținut obligația în sine care a fost stabilită în mod expres în sarcina pârâtei. În raport de soluția pronunțată, casare cu trimitere, cu ocazia rejudecării cauzei se vor examina și criticile referitoare la cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți pe parcursul diferitelor cicluri procesuale. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 314 C. proc. civ.

s-a admis recursul împotriva deciziei nr. 132 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Cluj și s-a casat în parte decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de reclamanț împotriva sentinței nr. 2644 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj cu consecința desființării în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Zalău numai cu privire la terenul în suprafață de 3.313 m 2 . Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.L., M.I., B.M., M.A.I. împotriva deciziei nr. 132/A din data de 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței nr. 2644 din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secția civilă. Desființează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare doar cu privire la suprafața de 3.313 mp. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2012.