ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6774/2012

HOTĂRÂRE
06.11.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6774/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalul Sălaj prin

sentința civilă nr. 277 din 24 martie 2006 a respins ca nefondată acțiunea

formulată la 24 martie 2006 de reclamanții M.L., M.I., B.M. și M.A.I. împotriva

pârâtului Primarul Municipiului Zalău prin care s-a cerut în temeiul Legii nr.

10/2001 anularea dispoziției din 17 mai 2004 și restituirea în natură a

imobilelor arabil și fânaț nr. top de 7913 m

2

în CF C1. Zalău nr. T1.

din Zalău.

Acțiunea a fost

respinsă pentru că reclamanții au fost împroprietăriți cu 0,91 ha conform

titlului de proprietate nr. P1. din 3 august 1993, împroprietărirea făcându-se

pe un alt amplasament (parcela P. - M.) deoarece terenul, revendicat în temeiul

Legii nr. 18/1991, era ocupat de construcții. S-a constatat aplicabil în cauză

art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj

(decizia civilă nr. 207/A din 16 iunie 2006 a confirmat această soluție prin

respingerea apelului reclamanților M.L., M.I., B.M. și M.A.I.

Prin decizia nr. 2737

din 28 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat decizia Curții

de Apel și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare pentru a

lămuri natura imobilului la data notificării (intra sau extravilan).

Curtea de Apel Cluj

prin decizia nr. 248/A din 1 octombrie 2008, rejudecând cauza a admis apelul și

a desființat sentința nr. 277/2006 a Tribunalului Sălaj și a trimis cauza spre

rejudecare la același tribunal.

S-a stabilit că la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la data notificării (9 mai

2001) terenul era situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar reclamanții au

calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Cât privește regimul

juridic al imobilului s-a constatat că acesta, la aceeași dată, era deținut de

o societate comercială, SC I.I. SRL Zalău (transcris în CF C2. Zalău nr. 2003,

cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 64/1995).

Parcela nr. T2. este

dezmembrată în două parcele 4520 m.p. (top T2.) în favoarea SC I.I. SRL Zalău

și parcela de 90 m

2

în favoarea SC T.C. SRL Zalău, cu titlu de

cumpărare (contract vânzare cumpărare nr. V1.).

Față de împrejurarea

că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii

în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în discuție, care nu este deținut

de Primăria Zalău, singura chemată în judecată, instanța a trimis cauza spre

rejudecare la tribunal pentru a se pune în discuția părților o eventuală

lărgire a cadrului procesual (cu cele două entități deținătoare), care potrivit

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi schimbat în faza apelului.

Tribunalul Sălaj prin

sentința civilă nr. 2644 din 19 noiembrie 2009.

Rejudecând cauza după

casare cu trimitere s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta A.V.A.S.

să propună acordarea de despăgubiri acestora în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru

imobilul din Zalău CF C1. (top T2.), teren în suprafață de 4600 m

2

, cu

cheltuieli de judecată de 2390 RON, și a fost respinsă ca nefondată acțiunea împotriva

pârâților Primăria Municipiului Zalău, SC T.C. SRL.

S-a constatat lipsa calității

procesuale pasive a pârâtei SC I.I. SRL SRL.

S-a reținut că reclamanții

au deținut în proprietate mai multe terenuri: 6,78 ha în „V.M.”, 3,48 ha în „G.”,

1,23 m

2

, în str. Lupului și 0,91 m

2

în „P. - M.”.

S-a mai reținut că reclamanților

li s-au reconstituit 0,91 ha teren în „P. - M.”, deși aceștia nu au făcut dovada

că au avut teren în parcela respectivă.

S-a apreciat că terenul

din „P.” poate fi considerat ca reconstituit pentru oricare din suprafețele dovedite

și nerestituite pe vechiul amplasament.

S-a mai reținut că Înalta

Curte de Casație și Justiție a stabilit că pârâtul nu face dovada că terenul din

acel loc a fost reconstituit reclamanților în schimbul terenurilor deținute de aceștia

în Str. T.V.

S-a mai reținut că la

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul litigios era deja reconstituit prin

certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA conform

extrasului CF C3. Zalău, care la lichidarea sa ca societate comercială, la 8 aprilie

2005, a transmis terenul la SC I.I. SRL SRL în temeiul contractului de vânzare cumpărare

de acțiuni din 9 septembrie 2003 în temeiul Legii nr. 64/1995 pentru 4600 m

2

.

SC S. SRL a fost o societate

în care capital majoritar îl deținea A.V.A.S. București, fostă F.P.S., prin care

s-a efectuat privatizarea SC S. SRL prin vânzarea de acțiuni (contractul de vânzare

- cumpărare din 2 octombrie 2010).

S-a constatat aplicabil

în cauză art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent

fiind propuse de instituția care a făcut privatizarea.

Curtea de Apel Cluj prin

sentința civilă nr. 132/A din 13 mai 2010 a respins apelurile reclamanților și pârâtei

A.V.A.S. ca nefondate.

S-a reținut - în pronunțarea

acestei soluții - că reclamanții au invocat pe calea excepției nulitatea înscrierii

în cartea funciară în temeiul căreia a fost rectificată suprafața parcelei preluată

abuziv, de la 7913 m

2

la 4600 m

2

și au solicitat obligarea

pârâtului Primarul Municipiului Zalău să emită dispoziție privind acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent pentru diferența de 3303 m

2

.

Această cerere a fost

apreciată ca nefondată deoarece excepțiile constituie mijloace de apărare aflate

la îndemâna pârâtului, ele fiind invocate în scopul de a paraliza acțiunea.

S-a apreciat astfel că

reclamantul trebuie să formuleze un capăt de cerere atunci când invocă nulitatea

unui act juridic, el neavând posibilitatea de a o face pe cale de excepție.

Având în vedere că reclamanții

nu au solicitat pe cale de acțiune rectificarea cuprinsului CF s-a apreciat că instanța

nu poate constata aceasta pe cale de excepție și, în consecință, a prezumat că în

continuare cuprinsul CF exprimă starea juridică reală a imobilului.

S-a mai constatat că soluția

primei instanțe de respingere a cererii de restituire a terenului de 3313 m

2

este legală în raport de împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada existenței

fizice a acestui teren.

Nu au fost primite nici

criticile referitoare la nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind

plângerea împotriva dispoziției primarului Municipiului Zalău prin care le-a fost

respinsă notificarea.

S-a constatat că cererea

reclamanților a fost respinsă pentru împrejurarea că terenul are doar o suprafață

de 4600 m

2

care s-a aflat în patrimoniul unei societăți comerciale care

ulterior a înstrăinat acest teren (actul subsecvent nefiind desființat) și nu în

patrimoniul unității administrativ - teritoriale, entitatea care trebuie să soluționeze

notificarea, A.V.A.S. fiind cea implicată în privatizare.

Ca urmare, în mod corect

a fost respinsă acțiunea față de Primarul Municipiului Zalău, astfel că nu se poate

reține o culpă a primarului în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru a

fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Nu a fost primit nici

apelul formulat de A.V.A.S. care a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii

acțiunii față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive pentru

că în realitate criticile reclamanților vizează o dispoziție emisă de Primarul Municipiului

Zalău și nu una emisă de A.V.A.S. care nici nu a fost sesizată în acest scop și

nu s-a parcurs o procedură administrativă prealabilă.

S-a constatat că în cauză

este incident art. 29 din Legea nr. 10/2001 în sensul că A.V.A.S., care a participat

la privatizarea societății, este obligată prin lege să soluționeze notificarea,

în sensul de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent.

Reclamanții au declarat

în termen recurs împotriva deciziei nr. 132/1 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj.

În drept a fost invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt recurenții au

criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma următoarelor considerente:

O primă critică a vizat

încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că deși a fost admisă

acțiunea față de pârâta A.V.A.S. nu a fost obligată aceasta la emiterea deciziei

sau dispoziției de restituire așa cum dispune art. 29 alin. (3) al Legii. Instanța

de apel conform art. 292 - 295 C. proc. civ. era datoare să analizeze și aceste

susțineri și în urma examinării prin raportare la prevederile legale și la probele

dosarului, să motiveze decizia luată în speță, respingerea apelului. Prin această

omisiune recurenții reclamanți au susținut că au fost privați de un grad de jurisdicție,

necunoscând motivarea instanței nu sunt în măsură să o atace.

A doua critică a vizat

faptul că instanța de fond nu a dispus obligarea primarului Municipiului Zalău la

emiterea dispoziției de reținere pentru diferența de suprafață preluată de la reclamanți

de Statul Român, sens în care aceștia au invocat excepția nulității absolute, a

înscrierii din CF nr. 1 Zalău.

Cât privește argumentele

respingerii acestei cereri care a format și motiv de apel, recurenții au arătat

că această excepție a fost invocată în fața instanței de apel unde aveau calitatea

de intimați.

Ca urmare, instanța de

apel - care a considerat că excepțiile nu pot fi folosite decât de pârât pentru

a paraliza acțiunea și nu de reclamant care are la îndemână acțiunea pentru a formula

cereri - s-a apreciat de către recurenți că a prezentat o argumentare nefondată.

Tot în legătură cu acest

aspect recurenții au mai arătat că în fața instanței de fond în rejudecare, cauza

a fost soluționată în limitele suprafeței de 4600 m

2

deoarece doar în

urma parcurgerii primului ciclu procesual s-a stabilit pe baza probelor că această

suprafață a trecut în patrimoniul SC S. SRL. Or în rejudecare, reclamanții au arătat

că nu puteau investi instanța cu noi cereri, lucru pe care nu îl puteau face nici

în apel.

La acest punct reclamanții

au mai precizat că, la momentul formulării acestui recurs, Judecătoria Zalău era

deja investită cu o acțiune a reclamanților de constatare a nulității absolute a

înscrierii din CF nr. 1 Zalău și de rectificare a acestei înscrieri în sensul restabilirii

situației anterioare.

Recurenții pentru acest

motiv au formulat și o cerere de suspendare a judecății recursului, în temeiul

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a acelei

acțiuni.

Recurenții au reluat apărările

făcute în susținerea faptului că suprafața deținută de autoarea lor a fost de 7913

m

2

înscrisă în CF C1. Zalău nr. T1. deținută de soția lui M.V. (născută

P.M.), și preluată în 1950, dreptul de proprietate asupra terenului fiind intabulat

de Stat în 1960, drept ulterior rectificat prin adresa nr. 1 din 5 ianuarie 1970

de la 7913 m

2

la 4600 m

2

.

S-a invocat art. 24 din

Legea nr. 10/2001 care „în absența unor probe contrare, prezumă existența și întinderea

dreptului de proprietate a fi cele din actul normativ sau de autorizație prin care

s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

S-a criticat și măsura

respingerii acțiunii față de primarul Municipiului Zalău câtă vreme s-a dovedit

că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4600 m

2

, pentru restul din terenul deținut de autorul lor, 7913 m

2

, Primăria

Municipiului Zalău având obligația să acorde despăgubiri, în condițiile legii.

A fost reiterată excepția

nulității absolute a înscrierii în B1. din CF 1 Zalău, invocată și în apel, în ce

privește imobilul în litigiu în sensul că această modificare încalcă flagrant dispozițiile

imperative ale art. 34 și 35 din Decretul - lege nr. 115/1938.

Art. 34 prevede că orice

rectificare în CF se face printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Or, în cauză

rectificarea a fost făcută printr-o adresă și nu prin hotărâre judecătorească.

S-au încălcat și art.

22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că, au susținut recurenții, au făcut dovada

că autoarea lor a deținut și a fost deposedată de 7913 m

2

.

Instanța nerezolvând contestația

- împotriva dispozițiilor nr. 1688 din 17 mai 2005 cu motivarea că reclamanții au

fost puși în posesie pentru suprafața solicitată pe un alt amplasament, iar terenul

solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001 - a menținut dispoziția care rămâne

în vigoare în mod nelegal.

După parcurgerea primului

ciclu procesual s-a precizat că s-au făcut dovezi că dispoziția este nelegală deoarece

pe de o parte, terenul este situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar pe de

altă parte terenul primit în „P. M.” nu a fost acordat în schimbul terenului în

litigiu.

În acest context și pentru

faptul că litigiul a parcurs mai multe etape procesuale, în raport de cheltuielile

făcute de reclamanți s-a invocat și greșita rezolvare a cererii de cheltuieli de

judecată formulată de reclamanți împotriva primarului.

S-a făcut precizarea că

suma este indicată în „nota de cheltuieli” de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr.

1849/33/2007 la 24 noiembrie 2009 la care se adaugă cheltuielile de judecată de

la fond 1000 RON onorariu de avocat în rejudecare (sumă acordată de instanța de

fond) și 116 RON cheltuieli la Oficiul Registrului Comerțului Zalău în vederea obținerii

informațiilor cu privire la SC S. SRL precum și 700 RON onorariu avocat în recurs.

Recurenții au considerat

nefondată respingerea cererii de cheltuieli de judecată de către instanța de apel

pentru că respingerea acțiunii față de acest pârât este nelegală pentru motivele

arătate, acțiunea impunându-se a fi admisă în limita suprafeței de 3313m

2

.

În al doilea rând cheltuielile

au fost efectuate și dovedite în cicluri procesuale determinate de căi de atac admise

în contradictoriu cu acest pârât, primarul Municipiului Zalău, care a soluționat

notificarea prin încălcarea Legii nr. 10/2001.

Pârâtul intimat, primarul

Municipiului Zalău, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefundat.

recurs

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului se constată

următoarele:

Judecata recursului a

fost suspendată pe perioada 22 martie 2011 - 25 septembrie 2012 perioadă în care

s-a soluționat irevocabil Dosarul nr. 3831/337/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei

Zalău prin care reclamantul a solicitat anularea înscrierii în CF Zalău - de sub

B1.

Prin sentința civilă

nr. 2631 din 16 octombrie 2011 motivată în Dosarul nr. 3831/337/2010 (irevocabilă

prin decizia nr. 2775 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj prin care s-a admis

recursul împotriva deciziei nr. 10 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Zalău și

a fost modificată această decizie prin respingerea apelului împotriva sentinței

nr. 2631/2011) s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.L. și M.I., B.M. și

M.A.I. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul

Zalău cu consecința constatării nulității absolute a înscrierii de sub B1. din CF

Zalău prin care s-a rectificat suprafața terenului situat în Zalău identificat cu

nr. T1. de la suprafața de 7913 m.p. la 4600 m.p., s-a stabilit situația de CF anterioară.

Recursul declarat se dovedește

întemeiat și a fost admis pentru următoarele motive:

Cu privire la critica

neexaminării pe calea excepției a nulității înregistrării în CF a mențiunilor de

sub B1. CF 1 Zalău, în raport de intervenția unei hotărâri judecătorești care a

statuat cu autorizație de lucru judecat asupra nelegalității acestei înregistrări

se constată că nu se mai impune examinarea acesteia.

Consecințele soluționării

Dosarului nr. 3831/33/2010 prin hotărâre judecătorească irevocabilă și pentru care

s-a suspendat judecarea prezentei cauze produc efecte asupra situației de fapt cu

privire la natura juridică a imobilului revendicat, readucând în discuție suprafața

de teren în întinderea solicitată prin notificare, 7913 m

2

și care numai

din acest unic considerent nu a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Așadar se constată că

a fost lăsată în suspensie o diferență de 3313 m

2

și cu privire la care

în mod nelegal primarul Municipiului Zalău nu s-a pronunțat prin dispoziția atacată.

Având în vedere noile

probe - înscrisurile depuse în recurs inclusiv sentința nr. 263 din 16 octombrie

2011 a Judecătoriei Zalău - irevocabilă prin decizia civilă nr. 2725/R din 3 aprilie

2012 a Curții de Apel Cluj și împrejurarea că potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta

Curte de Casație și Justiție se poate pronunța numai cu privire la situații de fapt

pe deplin stabilite, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond Tribunalul Zalău în vederea stabilirii dimensiunilor și situației juridice

a terenului preluat de la autorii reclamanților.

Cât privește criticile

referitoare la neobligarea A.V.A.S. să emită o dispoziție motivată - obligarea acestei

pârâte să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru terenul

de 4600 m

2

fiind incompletă în lipsa unei atari mențiuni - se constată

că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a stabilit

corect obligația pârâtului în contextul probelor administrate iar Curtea de Apel

a constatat corectă stabilirea în sarcina acestui pârât a obligației de a rezolva

notifica pentru împrejurarea că a fost implicată în privatizare.

Or, potrivit Legii

nr. 10/2001, atât rezolvarea notificării cât și propunerea de acordare de despăgubiri

se realizează prin emiterea unei dispoziții sau decizii motivate. Ca urmare se constată

că nu au fost încălcate, din contră, aplicate, dispozițiile art. 29 alin. (1) din

lege care în alin. (3) precizează că măsurile reparatorii în echivalent se propun

de către instituția publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea,

cu aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din aceeași lege. Iar potrivit acestui

din urmă articol „deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit

prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau după

caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte

bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile

legii”.

Ca urmare nemenționarea

obligației exprese de a se emite o dispoziție în acest sens nu golește de conținut

obligația în sine care a fost stabilită în mod expres în sarcina pârâtei.

În raport de soluția pronunțată,

casare cu trimitere, cu ocazia rejudecării cauzei se vor examina și criticile referitoare

la cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți pe parcursul diferitelor cicluri

procesuale.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile

art. 314 C. proc. civ. s-a admis recursul împotriva deciziei nr. 132 din 13 mai

2010 Curtea de Apel Cluj și s-a casat în parte decizia recurată în sensul admiterii

apelului declarat de reclamanț împotriva sentinței nr. 2644 din 19 noiembrie 2009

a Tribunalului Sălaj cu consecința desființării în parte a sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Zalău numai cu privire la terenul în suprafață

de 3.313 m

2

.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Admite recursul declarat

de reclamanții M.L., M.I., B.M., M.A.I. împotriva deciziei nr. 132/A din data de

13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Casează în parte decizia

recurată în sensul că admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței

nr. 2644 din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Desființează în parte

sentința și trimite cauza spre rejudecare doar cu privire la suprafața de 3.313

mp.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj-Zalău la data de 1 iulie 2002, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții pr
ÎCCJ 2012-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5306/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. 1997/84/2007, reclamanții L.l.A., D.I., F.M., L.M., L.I., L.I.A., L.F., S.I. și L.A. au solicitat,
ÎCCJ 2007-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2007
. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, iar imobilele solicitate au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Deciziei nr. 183/1976 a fostului Consiliu popular al județului Sălaj, deci cu titlu valabil și se încadrează
ÎCCJ 2007-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6194/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamanților A.I. și U.M. și pe cale de consecință a anula
ÎCCJ 2007-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2007
Deliberând asupra recursului civil de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin notificarea nr. 817 din 9 mai 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de numiții M.L., M.I., B.M. și M.I., adresată, iniț
Sursă