ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanții K.C., K.F., K.J. și C.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea

acestuia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, după întocmirea

în prealabil a raportului de evaluare pentru imobilul situat în sector 1,

București.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin

Dispoziția nr. 8481 din 12 iulie 2007 a Primarului Municipiului București au

fost acordate, măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul în discuție,

având în vedere imposibilitatea restituirii acestuia în natură.

Se mai arată că deși Dispoziția

menționată a primit avizul de legalitate al Prefecturii și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , nici până în prezent nu a

fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției

nr. 8481/2007 emisă de Primăria Municipiului București, excepție respinsă ca

inadmisibilă pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la 16

iunie 2009.

Pârâta a formulat cerere de chemare în

garanție a Primăriei Municipiului București, întemeiată pe dispozițiile art. 47

C. proc. civ., cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din

16 iunie 2009.

Prin sentința nr. 2868 din 7 iulie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta să înainteze dosarul

nr. 28834/2007/SP3 din 8 februarie 2008 cuprinzând Dispoziția nr. 9491 din 12

iulie 2007 emisă de Primăria Municipiului București unui evaluator autorizat

sau unei societăți de evaluare și să emită decizia conținând titlul de

despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut

că pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice

existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost

analizată într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ.

S-a criticat hotărârea judecătorească

pentru faptul că odată respinsă excepția de nelegalitate invocată la fond,

încheierea prin care s-a respins nu a fost comunicată părților, instanța

pronunțându-se și pe fondul litigiului.

Dar și pe fond s-a criticat sentința

întrucât Curtea de Apel București nu a ținut seama de probele administrate și

de dispozițiile Legii nr. 247/2005, referitor la procedura administrată

prevăzută de Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recursul este neîntemeiat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele de

recurs și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține următoarele:

Prin Dispoziția nr. 8481/2007 a

Primarului Municipiului București au fost acordate măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul din București.

Instanța fondului a respins excepția de

nelegalitate a acestei dispoziții față de faptul că dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în speță.

Într-adevăr, față de natura juridică a

actului administrativ - Dispoziție și de prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004

care prevăd că nu pot fi atacate în justiție pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede prin lege

organică o altă procedură judiciară, corect prima instanță a respins excepția

de nelegalitate ca fiind inadmisibilă.

Acest act emis în baza Legii nr. 10/2001

poate fi atacat în instanța civilă de drept comun, controlul de legalitate

exercitându-se de prefectură, în urma acestui control fiind emis avizul de

legalitate conform Legii nr. 247/2005.

De altfel acest aviz a fost emis

constatându-se că nu există elemente de nelegalitate care să justifice acțiunea

în contencios administrativ.

Pe fondul pricinii, din probele

administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că dispoziția în litigiu și

avizul de legalitate au fost înaintate recurentei-pârâte care trebuie să urmeze

procedura prevăzută d art. 4, art. 5 și art. 6 din Legea nr. 247/2005, pentru a

se emite titlul de despăgubire.

Acest fapt nu s-a întâmplat din culpa

recurentei, care a încălcat astfel dreptul reclamanților-intimați la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil și nu a făcut nici un fel de

probă pertinentă cu care să justifice existența unor motive temeinice de natură

a o împiedica să rezolve cererea intimaților.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție precizează că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 2868 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

februarie 2010.