ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Colegiul jurisdicțional Caraș-Severin, prin
sentința nr. 31 din 23 decembrie 2002, a admis actul de sesizare formulat de
procurorul financiar și a obligat sucursala județeană Caraș-Severin a B.C.R. la
plata către Primăria Reșița a sumei de 68.253.98 lei, reprezentând diferență de
taxă autorizare construcții și 20.749.300 lei majorări de întârziere calculate
până la 31 octombrie 2002 și în continuare până la data achitării taxei
datorate.
S-a reținut că, Direcția de Control Financiar
Ulterior a Camerei de Conturi Caraș-Severin, efectuând un control la sucursala
Caraș-Severin a B.C.R., a constatat că, în luna decembrie 2001 a fost
recepționat obiectivul de investiții „clădire sediu B.C.R., sucursala Reșița”, iar
valoarea totală a clădirii este de 54.944.297.800 lei, din care lucrării de
construcții montaj 42.748.525.700 lei.
În baza declarației nr. 41646 din 12 decembrie
2001 s-a făcut regularizarea taxei pentru autorizarea de construcție, valoarea
declarată fiind de 35.923.130.867 lei, iar ca urmare s-a calculat și o
diferență de taxă de 55.868.600 lei.
Dar, organele de control au constatat că metoda
folosită pentru stabilirea taxei de autorizare nu este cea corectă, calculând o
diferență de taxă de 68.253.948 lei, aferentă sumei de 6.825.394.833 lei,
reprezentând taxă pe valoare adăugată plătită la lucrările de construcții
montaj.
Recursul jurisdicțional declarat de B.C.R., sucursala
județeană Caraș-Severin, a fost respins de Curtea de Conturi, secția
jurisdicțională, prin decizia nr. 164 din 11 martie 2003, cu următoarea
motivare:
Potrivit art. 28 din Legea nr. 27/1994,
republicată, valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se
stabilește pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea
autorizației de construire, taxă pentru autorizația de construire
regularizându-se în raport de valoarea reală a lucrării declarate de către
solicitant în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare
stabilită.
Prin valoare reală a lucrării se înțelege costul
real al construcției în raport de toate cheltuielile efectuate de către
beneficiar inclusiv TVA, astfel că diferența de taxă de 68.253.948 lei a fost
corect calculată.
Împotriva deciziei jurisdicționale a declarat
recurs B.C.R., sucursala județeană Caraș-Severin, susținând, în esență, că la
regularizarea taxei de autorizare se are în vedere valoarea reală a lucrării,
nu și taxa pe valoare adăugată; că, în acest sens a opiniat și Ministerul
Finanțelor Publice, Direcția Generală de Legislație, Impozite, prin adresa nr. 120317/1998.
Recursul este nefondat.
În adevăr, instanțele Curții de Conturi au
reținut corect că, în sensul art. 28 din Legea nr. 27/1994, în valoarea reală a
lucrării, cu ocazia regularizării taxei de autorizare, se are în vedere și
T.V.A., întrucât textul nu exclude această taxă din operațiunea de stabilirea
taxei finale.
În consecință, soluția adoptată este legală și
temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.C.R.
SA, sucursala județeană Caraș-Severin, împotriva deciziei nr. 164 din 11 martie
2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16
octombrie 2003.