ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 392 din 25 noiembrie 2009 Curtea de apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și cererile de intervenție formulate de intervenienții în interes propriu F.E. și M.G. În motivarea sentinței se reține că obiectul acțiunii și al cererilor de intervenție l-a constituit anularea Hotărârii nr. 821 din 4 septembrie 2008 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a decis că judecătorii și procurorii care au calitatea de cadru didactic pot ocupa numai funcții de execuție în structurile unei facultăți sau universități, precum și în structurile unei instituții de cercetare în domeniul juridic.

În raport de neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de către reclamant, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă și, pe cale de consecință,au fost respinse de cererile de intervenție formulate de intervenienți. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs intervenienții în interes propriu M.G. și F.E., susținând că prin admiterea excepției menționate instanța a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (2) și (4) și art. 52 alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd liberul acces la justiție și respectiv dreptul persoanei vătămate întru-un drept al său ori întru-un interes legitim de a obține în justiție recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Totodată, recurenții susțin că instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". Articolul 21 alin. (4) din Constituția României nu înlătură caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, întrucât se referă la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiile speciale administrative, iar nu la plângerea administrativă prealabilă.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat, în cadrul mai multor decizii, că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție și la un proces echitabil, în însuși substanța sa, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest domeniu. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. și F.E. împotriva sentinței nr. 392 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.