ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 392

din 25 noiembrie 2009 Curtea de apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului

Superior al Magistraturii, precum și cererile de intervenție

formulate de intervenienții în interes propriu F.E. și M.G.

În motivarea sentinței se

reține că obiectul acțiunii și al cererilor de

intervenție l-a constituit anularea Hotărârii nr. 821 din 4 septembrie

2008 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a decis

că judecătorii și procurorii care au calitatea de cadru didactic

pot ocupa numai funcții de execuție în structurile unei

facultăți sau universități, precum și în structurile

unei instituții de cercetare în domeniul juridic.

În raport de neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

de către reclamant, acțiunea a fost respinsă ca

inadmisibilă și, pe cale de consecință,au fost respinse de

cererile de intervenție formulate de intervenienți.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs intervenienții în interes propriu M.G. și F.E., susținând

că prin admiterea excepției menționate instanța a

încălcat dispozițiile art. 21 alin. (2) și (4) și art. 52

alin. (1) și (2) din Constituție, care prevăd liberul acces la

justiție și respectiv dreptul persoanei vătămate întru-un

drept al său ori întru-un interes legitim de a obține în

justiție recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Totodată, recurenții

susțin că instanța de fond a încălcat prevederile art. 6

alin. (1) din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

printr-un act administrativ individual trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Articolul 21 alin. (4) din

Constituția României nu înlătură caracterul obligatoriu al procedurii

prealabile, întrucât se referă la caracterul facultativ și gratuit al

jurisdicțiile speciale administrative, iar nu la plângerea

administrativă prealabilă.

De asemenea, Curtea

Constituțională a statuat, în cadrul mai multor decizii, că

stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în

justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la

justiție și la un proces echitabil, în însuși substanța sa,

statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest domeniu.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.

și F.E. împotriva sentinței nr. 392 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.