ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2008, reclamantul C.D. a solicitat să se constate că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii i-a încălcat drepturile prevăzute de art. 52 și art. 134 din Constituție și art. 44-46 din Legea nr. 317/2004 prin nesoluționarea legală și în termen a plângerii din 21 ianuarie 2008 pentru exercitarea acțiunii disciplinare împotriva procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4, obligarea pârâtului să-i comunice hotărârea secției de procurori și materialele cercetării prealabile care au stat la baza clasării plângerii sale, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale și materiale în sumă de 2000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a soluționat defectuos și peste termenul legal cererea sa de declanșare a acțiunii disciplinare în cazul unui procuror, dispunând nelegal clasarea memoriului său înregistrat la inspecția judiciară. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin sentința nr. 241 din 3 octombrie 2008, reținând că nu a fost dovedită încălcarea drepturilor invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Instanța de fond a avut în vedere că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat reclamantului cu adresa nr. 218/IJ/76/SIP din 29 aprilie 2008 rezultatul cercetărilor efectuate în soluționarea petiției sale și că nu s-au constatat aspecte de natură a fi calificate abateri disciplinare.

Constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a motivat că nemulțumirea reclamantului față de soluția dată în cadrul cercetării prealabile nu reprezintă o încălcare a liberului acces la justiție, deoarece în condițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., se poate formula plângere împotriva soluției adoptate de procurorul de caz. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurentul a criticat soluția de respingere a cererii formulate la 3 octombrie 2008 pentru obligarea intimatului să depună dovada efectuării cercetării prealabile și hotărârea comisiei de disciplină, susținând că instanța de fond nu a exercitat rol activ în conformitate cu prevederile art. 129 C. proc.

civ. și nu a motivat încheierea din data respectivă, potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, recurentul a criticat motivarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, susținând că aceasta este contradictorie și fără a fi analizate probele administrate și cererile formulate pe parcursul judecării cauzei. În ultimele două motive de recurs, invocate pe fondul pricinii, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu i-au fost încălcate drepturi recunoscute de lege sau interese legitime, deși a dovedit că intimatul nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege cu privire la soluționarea plângerii formulate conform art. 46 din Legea nr. 317/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: În ședința publică de la 3 octombrie 2008 a fost corect respinsă cererea recurentului-reclamant de administrare a probei cu noi înscrisuri, întrucât la acel termen s-a precizat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată și față de cadrul procesual al litigiului, instanța de fond a considerat în mod întemeiat că nu se mai impune depunerea altor acte decât cele anexate acțiunii. Conform încheierii date la acea dată, instanța de fond a exercitat rol activ în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., stabilind limitele investirii sale, în raport de cererea dedusă judecății și de precizările ulterioare ale recurentului-reclamant. Soluția dată cererii de probe, precum și hotărârea pronunțată pe fondul cauzei au fost motivate potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece au fost expuse considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pentru care au fost respinse susținerile din acțiune. Motivarea hotărârii atacate cuprinde analiza detaliată a elementelor de fapt din cauza dedusă judecății și a prevederilor legale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, astfel că va fi respinsă ca nefondată critica formulată sub acest aspect în recurs.

Motivele de recurs invocate cu privire la soluția dată pe fondul pricinii sunt de asemenea nefondate, întrucât instanța de fond a constatat judicios că recurentul-reclamant nu a dovedit susținerile sale privind încălcarea de către intimat a dispozițiilor art. 21, art. 52, art. 133 și art. 134 din Constituția României și art. 44-49 din Legea nr. 317/2004. Astfel, se reține că recurentul-reclamant a fost informat prin adresa nr. 218/IJ/76/SIP din 29 aprilie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii atât de rezultatul cercetărilor prealabile efectuate în soluționarea petiției sale, cât și de posibilitatea exercitării căii de atac a plângerii prevăzute de art. 278 C. proc. civ.

Rezolvarea nefavorabilă a cererii recurentului-reclamant de declanșare a acțiunii disciplinare este consecința constatării de către autoritatea intimată că din aspectele sesizate și verificate în cadrul cercetării prealabile nu a rezultat săvârșirea unor abateri disciplinare și în consecință, soluția de clasare a plângerii nu echivalează cu un refuz nejustificat de a soluționa o cerere , în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Soluționarea cererii adresate de recurentul-reclamant și informarea acestuia despre soluția dată și considerentele pe care s-a întemeiat dovedesc exercitarea de către autoritatea emitentă a atribuțiilor conferite prin dispozițiile Legii nr. 317/2004 în materie disciplinară.

În consecință, instanța de fond a constatat corect că nu s-a dovedit încălcarea de către intimat a prevederilor indicate în cererea de chemare în judecată și nici vătămarea unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim al recurentului-reclamant. Pentru motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 241 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.