ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

aprilie 2004, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să i se comunice răspunsul la

cererile sale de a studia dosarele penale nr. 5.732/P/2002, nr. 5.733/P/2002, nr.

7.973/P/2003 și nr. 2.093/VIII-I/2003, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, în care figurează ca parte vătămată.

A mai solicitat prin cererea sa,

obligarea pârâtei să afișeze numele procurorului de serviciu la sediul

parchetului, precum și daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe fiecare zi

de întârziere, până la data la care i se va permite studierea dosarelor

menționate.

Primind cererea, Tribunalul

București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, a

declinat competența de soluționare a acesteia, în favoarea Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art. 3 pct.

1 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990.

Primind cererea, Curtea de Apel

București a respins acțiunea, ca nefondată, reținând în esență că drepturile

invocate de reclamant, de a i se permite studierea dosarelor, cad sub incidența

procedurii penale, astfel încât reglementarea lor urmează această lege

specială, iar în ceea ce privește celelalte acte normative, respectiv Legea nr.

544/2001 și Legea nr. 29/1990, acestea nu sunt aplicabile în cauză, pentru că,

pe de o parte, dosarele penale nu cuprind informații de interes public, iar pe

de altă parte, reclamantul nu este titularul unui drept recunoscut de lege,

care să fi fost vătămat prin refuzul pârâtului de a-i soluționa cererile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, M.N., reiterând în motivele respective, argumentația din

cererea introductivă.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Potrivit art. 1 din Legea 29/1990,

„Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile

sale, recunoscute de lege, prin acte administrative sau prin refuzul

nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la

un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente

(...)”.

În speță, recurentul nu a făcut

dovada unui drept recunoscut de lege, în condițiile Legii nr. 29/1990,

drepturile invocate fiind, așa cum corect a stabilit instanța de fond, drepturi

procesuale reglementate prin legislația în materie, respectiv Codul de

procedură civilă.

În raport cu aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.N.,

împotriva sentinței civile 2376 din 27 octombrie 2004, a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2005.