ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel Constanța, la data de 31 martie 2009, reclamanta SC M.C. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, suspendarea executării Ordinului nr. 1024 din 20

noiembrie 2008 privind aprobarea Normativului cu tarifele pentru plata

prestatorilor de servicii în domeniile de activitate al Inspecției Muncii,

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea

instanței de fond.

În motivarea cererii reclamanta a arătat

că prin adresa emisă de B.E.J. „N.E.”, cu referire la dosarul de

executare nr. 181/2008, i s-a adus al cunoștință necesitatea

avansării sumei de 10 lei, reprezentând tarif perceput de M.M.F.P.S. –

Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova pentru furnizarea

informațiilor cu privire la situația salariaților,

informații necesare realizării executării silite.

S-a mai arătat că

dispozițiile ordinului a cărui suspendare se solicită sunt de natură

a vătăma interesul creditorului de a obține pe calea

executării silite îndeplinirea unor obligații stabilite prin

hotărâre judecătorească, fiind în contradicție cu

dispozițiile art. 373

2

C. proc. civ.

În final s-a arătat că ordinul

nu este publicat în Monitorul Oficial și, prin urmare, nu poate produce

efecte juridice, fiind lovit de nulitate.

Prin sentința civilă nr. 209/CA

din 19 mai 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului

nr. 1024 din 20 noiembrie 2008, formulată de reclamanta SC M.C. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.

373

2

alin. (3) C. proc. civ., la cererea instanței de executare

sau a executorului judecătoresc, instituțiile, băncile și

orice alte persoane sunt obligate să comunice de îndată, în scris,

datele și informațiile necesare realizării executării

silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

A mai constatat că aceeași

obligație este stabilită și prin art. 418 alin. (4) din O.U.G. nr.

99/2006, însă, în nici unul din actele menționate nu se prevede

prestarea serviciului cu titlu gratuit.

În acest context legal, a apreciat prima

instanță că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind necesare pentru

suspendarea executării actului, reținând că nu s-a dovedit

existența unei „pagube iminente”, atâta vreme cât toate sumele

plătite de către creditor cu ocazia executării silite vor fi în

final suportate de debitor.

A concluzionat prima instanță

că, în ceea ce privește condiția referitoare la existența

unui „caz bine justificat” constând în nepublicarea actului în Monitorul

Oficial, aceasta nu se mai impune a fi analizată, având în vedere că

nu a fost dovedită cealaltă condiție cumulativă și

anume aceea a pagubei iminente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin motivele de recurs

recurenta-reclamantă aduce, în esență, următoarele critici

sentinței recurate:

- sentința recurată nu cuprinde

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția, astfel

că nu se poate verifica modul în care s-a procedat la interpretarea

probelor în raport de temeiul de drept invocat și de situația de fapt.

- în mod greșit s-a apreciat de

instanța de fond că nu a fost făcută dovada îndeplinirii

condițiilor cumulative referitoare la cazul bine justificat și

iminența producerii pagubei, pentru a se dispune în cauză suspendarea

executării Ordinului nr. 1024/2008.

Se susține că nepublicarea

ordinului menționat în Monitorul Oficial al României atrage nelegalitatea

acestuia, astfel că, având în vedere această situație, cazul

bine justificat a fost dovedit.

Referitor la lipsa dovezii prejudiciului

iminent generat de aplicarea actului administrativ contestat se

menționează că soluția instanței de fond este

greșită.

Raportarea instanței de fond

exclusiv la cuantumul taxei de 10 lei este eronată deoarece nu s-a avut în

vedere împrejurarea că această taxă nu este singulară în

ceea ce privește cheltuielile ocazionate de executarea silită a unui

titlu executoriu, astfel că este evidentă paguba încercată de

societate ca urmare a impunerii și a altor taxe și tarife de

autorități ale statului pentru furnizarea informațiilor necesare

executării silite.

Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și

temeinică sentința recurată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Critica referitoare la faptul

că sentința recurată este nemotivată nu poate fi

reținută. Din examinarea acesteia rezultă faptul că au fost

respectate cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ.,

aceasta cuprinzând toate mențiunile impuse de prevederile legale

menționate, instanța de fond arătând care sunt motivele pentru

care nu este întemeiată cererea de suspendare.

Critica referitoare la greșita

apreciere a instanței de fond cu privire la neîndeplinirea cumulativă

a condițiilor necesare admiterii cererii de suspendare este

nefondată.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile

art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond”.

Noțiunea de caz bine justificat a

fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit

căruia: „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea

de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ”.

De asemenea, noțiunea de

pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș)

ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public”.

Deci, pentru a admite o cerere de

suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă

generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să

constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Ori, în cauză nu a fost

făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor

menționate mai sus, sentința recurată fiind legală și

temeinică.

Condiția referitoare la “paguba

iminentă” astfel cum este definită de legiuitor nu poate fi

reținută ca fiind îndeplinită având în vedere justificarea

recurentei-reclamante. Ordinul nr. 1024/2008 privind aprobarea Normativului cu

tarife pentru plata prestațiilor de servicii în domeniile de activitate

ale Inspecției Muncii, emis de Ministrul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, prin instituirea tarifului de 10 lei pentru furnizarea

informațiilor solicitate de executorii judecătorești nu

creează recurentei-reclamante un prejudiciu iminent, greu de reparat ,

așa cum acesta este caracterizat și în Recomandarea nr. R (89) 8 a

Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei.

Mai mult, în mod corect

instanța de fond a reținut că taxa stabilită prin ordin va

fi recuperată cu ocazia executării.

Susținerea potrivit căreia

această taxă trebuie analizată în contextul în care îi sunt

impuse și alte taxe în ce privește executarea silită a unui

titlu executoriu este lipsită de relevanță întrucât la analiza

cererii de suspendare instanța poate avea în vedere doar tarifele impuse

prin Ordinul nr. 1024/2008 a cărui suspendare se solicită.

De asemenea, în cazul actelor

administrative prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate

plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube

iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla

susținere că plata sumei respective conduce la producerea unei prejudiciu

patrimonial , întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia ca această

cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din

această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al

instituției suspendării executării actelor administrative în

reglementarea Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că

instanța de fond a reținut că în condițiile în care nu este

îndeplinită condiția referitoare la „paguba iminentă” este de

prisos analiza condiției care vizează „cazul bine justificat”,

însă acest fapt nu echivalează cu nemotivarea sentinței

recurate.

Chiar dată ar fi fost

analizată îndeplinirea condiției “cazului bine justificat”, urmare a

faptului că s-a apreciat în mod corect că nu este îndeplinită

și cealaltă condiție referitoare la „paguba iminentă”, recurenta-reclamantă

tot nu ar fi putut obține o soluție favorabilă cu privire la

cererea sa.

În concluzie, în raport de cele

reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că

nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte, având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL

Constanța, împotriva sentinței civile nr. 209/CA din 19 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.