ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2131/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 319 din 13 octombrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind nedobândirea cetățeniei române.

Pentru a hotărî instanța a reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 16182/Dc din 7 octombrie 2009, emisă de Direcția Contencios a Ministerului Justiției, dosarul cuprinzând cererea de redobândire a cetățeniei române, formulată de reclamant la data de 5 noiembrie 2008, i-a fost stabilit termen la care se va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, la data de 18 decembrie 2009. În raport de această situație de fapt, instanța de fond a apreciat că nesoluționarea cererii reclamantului până la introducerea acțiunii, nu poate fi calificată refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, atâta vreme cât dosarul este în curs de soluționare, având fixat termen până la care se va verifica îndeplinirea condițiilor cerute de legea cetățeniei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. orice persoana care șt considera vătămata intr-un drept al său sau intr-un interes legitim de către o autoritate publica prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins. Conform prevederilor art. 14 1 clin Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 "Președintele Comisiei pentru Cetățenie prin rezoluție dispune: "fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei romane, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrări cererii”.

Mai mult. art. 21 din Constituție prevede faptul că „ Orice personă se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poale îngrădi exercitarea acestui drept. Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor intr-un termen rezonabil." Or, atât timp cât legiuitorul a statuat faptul că cererile vor fi analizate în maxim 5 uni de zile de la momentul înregistrării acestora este evidentă paguba suferită. S-a depus acțiunea introductivă de instanță la data de 18 iunie 2009, în momentul în care Ministerul Justiției și libertăților Cetățenești era în posesia cererii de 7 luni. Cu atât mai mult, la momentul pronunțării sentinței termenul de 5 luni fusese cu mult depășit.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a actului dedus judecații având în vedere faptul că de la momentul depunerii cererii și până la momentul pronunțării sentinței a trecut un an de zile, iar în accepțiunea Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin termen rezonabil de soluționare a unei cereri se înțelege maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei cereri.

Termenul de peste un an de zile care a trecut de la momentul în care cererea a ajuns la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești încalcă și prevederile art. 10 din Convenția Europeana asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. publicată în M.Of., partea 1 nr. 490 din 09 iulie 2002 conform căreia fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, redobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Nesoluționându-se în termen rezonabil cererea, intimatul-pârât, încalcă și prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Convenția Europeana asupra Cetățeniei, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune analizarea prompta și necondiționata a acestora, iar nesocotirea acestor norme duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, dificultățile de ordin managerial invocate de intimatul-pârât neputându-l exonera la nesfârșit de obligațiile sale, trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea problemei. În recurs, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având in vedere ca prin O.U.G.

nr. 5/2010 a fost înființată Autoritatea Naționala pentru Cetățenie. Excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată , astfel că Înalta Curte o respinge ca atare. Ministerul Justiției are, în continuare, calitate procesuală pasivă, chiar dacă, prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost înființată Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu competente în materia care interesează în prezentul dosar. Înalta Curte observa că Autoritatea Naționala pentru Cetățenie este o entitate care funcționează, potrivit art. 1 din actul normativ precitat, în subordinea Ministerului Justiției, la fel cum a funcționat fosta Comisie pentru Cetățenie, căreia i s-a adresat reclamantul cu cerere, în proces figurând de la început același minister.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 si art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel ca urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând , în esență, că pârâtul , Ministerul Justiției, nu a refuzat nejustificat a-i rezolva cererea de redobândire a cetățeniei romane. În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”.

Chiar dacă, cererea reclamantului nu a fost soluționată înăuntrul termenului prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ, din moment ce după înregistrarea cererii, chiar dacă cu întârziere, s-a derulat procedura de redobândire a cetățeniei, iar la data de 17 decembrie 2009 cererea acestuia a fost avizată favorabil, iar finalmente nou înființată Autoritate pentru Cetățenie i-a aprobat redobândirea cetățeniei prin ordinul nr. 14/P din 23 martie 2010. Cum cererea reclamantului a fost pe deplin satisfăcută de autoritatea națională cu competente în domeniul cetățeniei , nu se poate vorbi despre caracterul iluzoriu al dreptului reclamantului, astfel cum susține acesta în recurs, și prin urmare nici de violarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de cele ce preced, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.O. împotriva sentinței civile nr. 3193 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.