ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2131/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 319 din 13 octombrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M.O., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat

al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind nedobândirea cetățeniei

române.

Pentru a hotărî instanța a

reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 16182/Dc din 7

octombrie 2009, emisă de Direcția Contencios a Ministerului

Justiției, dosarul cuprinzând cererea de redobândire a

cetățeniei române, formulată de reclamant la data de 5 noiembrie

2008, i-a fost stabilit termen la care se va verifica îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 10

1

din Legea nr. 21/1991,

la data de 18 decembrie 2009.

În raport de această situație

de fapt, instanța de fond a apreciat că nesoluționarea cererii

reclamantului până la introducerea acțiunii, nu poate fi

calificată refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004,

atâta vreme cât dosarul este în curs de soluționare, având fixat termen

până la care se va verifica îndeplinirea condițiilor cerute de legea

cetățeniei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat,

în esență, următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 din

Legea nr. 554/2004. orice persoana care șt considera vătămata

intr-un drept al său sau intr-un interes legitim de către o

autoritate publica prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru

recunoașterea dreptului pretins.

Conform prevederilor art. 14

1

clin Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 "Președintele

Comisiei pentru Cetățenie prin rezoluție dispune: "fixarea

termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare

acordării sau redobândirii cetățeniei romane, termen care nu va

depăși 5 luni de la data înregistrări cererii”.

Mai mult. art. 21 din Constituție prevede

faptul că „ Orice personă se poate adresa justiției pentru

apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale

legitime. Nicio lege nu poale îngrădi exercitarea acestui drept.

Părțile au dreptul la un proces echitabil și la

soluționarea cauzelor intr-un termen rezonabil."

Or, atât timp cât legiuitorul a statuat

faptul că cererile vor fi analizate în maxim 5 uni de zile de la momentul

înregistrării acestora este evidentă paguba suferită. S-a depus

acțiunea introductivă de instanță la data de 18 iunie 2009,

în momentul în care Ministerul Justiției și libertăților

Cetățenești era în posesia cererii de 7 luni. Cu atât mai mult,

la momentul pronunțării sentinței termenul de 5 luni fusese cu

mult depășit.

Instanța de fond a pronunțat o

hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a actului

dedus judecații având în vedere faptul că de la momentul depunerii

cererii și până la momentul pronunțării sentinței a

trecut un an de zile, iar în accepțiunea Curții de Apel

București și a Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin termen rezonabil de soluționare a unei cereri se înțelege

maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei cereri.

Termenul de peste un an de zile care a

trecut de la momentul în care cererea a ajuns la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești încalcă

și prevederile art. 10 din Convenția Europeana asupra

Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din

14 iunie 2002. publicată în M.Of., partea 1 nr. 490 din 09 iulie 2002

conform căreia fiecare stat trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, redobândirea,

păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

Nesoluționându-se în termen

rezonabil cererea, intimatul-pârât, încalcă și prevederile art. 6

paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și Convenția Europeana asupra

Cetățeniei, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un

termen rezonabil presupune analizarea prompta și necondiționata a

acestora, iar nesocotirea acestor norme duce la însăși negarea

dreptului, care devine unul iluzoriu, dificultățile de ordin

managerial invocate de intimatul-pârât neputându-l exonera la nesfârșit de

obligațiile sale, trebuind să găsească soluții

administrative pentru rezolvarea problemei.

În recurs, pârâtul Ministerul

Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, având in vedere ca prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost înființată Autoritatea

Naționala pentru Cetățenie.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive este nefondată , astfel că Înalta Curte o respinge ca atare.

Ministerul Justiției are, în continuare, calitate procesuală pasivă,

chiar dacă, prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost înființată Autoritatea

Națională pentru Cetățenie cu competente în materia care

interesează în prezentul dosar. Înalta Curte observa că Autoritatea

Naționala pentru Cetățenie este o entitate care

funcționează, potrivit art. 1 din actul normativ precitat, în subordinea

Ministerului Justiției, la fel cum a funcționat fosta Comisie pentru

Cetățenie, căreia i s-a adresat reclamantul cu cerere, în proces

figurând de la început același minister.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 si art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

astfel ca urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Prima instanță a respins

acțiunea reclamantului, reținând , în esență, că

pârâtul , Ministerul Justiției, nu a refuzat nejustificat a-i rezolva

cererea de redobândire a cetățeniei romane.

În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr.

554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „

exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a

nu

rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat

și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a

soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile;”. Chiar dacă, cererea reclamantului nu a fost

soluționată înăuntrul termenului prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul

legii contenciosului administrativ, din moment ce după înregistrarea cererii,

chiar dacă cu întârziere, s-a derulat procedura de redobândire a

cetățeniei, iar la data de 17 decembrie 2009 cererea acestuia a fost

avizată favorabil, iar finalmente nou înființată Autoritate

pentru Cetățenie i-a aprobat redobândirea cetățeniei prin

ordinul nr. 14/P din 23 martie 2010.

Cum cererea reclamantului a fost pe

deplin satisfăcută de autoritatea națională cu competente

în domeniul cetățeniei , nu se poate vorbi despre caracterul iluzoriu

al dreptului reclamantului, astfel cum susține acesta în recurs, și prin

urmare nici de violarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Față de cele ce preced,

recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.O.

împotriva sentinței civile nr. 3193 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.