ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3392/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr.

7089 pronunțată la 30 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC I.D.I.T. SRL împotriva deciziei nr. 807/A din 10 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, și a dispus obligarea recurentei la 3.500 lei, cu titlul de cheltuieli

de judecată, către intimații-pârâți B.I.A. și B.O.V.

Pentru a decide

astfel, instanța supremă a reținut ca nefondate motivele de recurs, încadrate

de reclamantă în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că în

ceea ce privește pct. 8 al textului procedural mai sus evocat, recurenta nu a

indicat „actul juridic" cu privire la care a pretins că i-a fost schimbată

natura sau înțelesul evident neîndoielnic, iar referitor la interpretarea și

aprecierea probelor administrate în cauză, s-a apreciat că motivul invocat, nu

vizează nelegalitatea deciziei.

S-a considerat

în soluția de respingere a recursului că, abuzul de drept, interzis de art. 723

alin. (1) C. proc. civ., vizează o anumită conduită procesuală, în sensul că nu

este permisă acțiunea în justiție decât pentru valorificarea unor drepturi

recunoscute de lege, fiind irelevantă sub acest aspect, soluția instanței în

recunoașterea sau nu a „dreptului solicitat în justiție" și s-a reținut că

situația de fapt, referitoare la notările în C.F. a fost corect stabilită de

instanță, în urma analizei făcută, întemeindu-se pe situații deja stabilite, în

urma unor alte procese, în vădită legătură cu cauza de față, dar și pe datele

furnizate de Biroul de Carte Funciară.

Instanța de

recurs a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

obligând-o pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către

intimații-pârâți B.I.A. și B.O.V.

Împotriva

deciziei nr. 7089 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

declarat, la 23 iulie 2009, contestație în anularea acesteia, SC I.D.I.T. SRL,

fără a motiva această cale extraordinară de atac de retractare.

La data de 19

mai 2010, contestatoarea a depus o cerere prin care arată că renunță de

judecata contestației în anulare de față.

Verificând

cererea de renunțare la judecată, constatând că aceasta îndeplinește condițiile

de fond și de formă prevăzute de lege, privind actele de dispoziție și,

apreciind că aceasta se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează

procesul civil, Înalta Curte urmează a lua act de această manifestare de

voință, în temeiul art. 246 alin. (1) și art. 317 -318 C. proc. civ.

Astfel, dând

eficiență prevederilor art. 246 alin. (1) din același cod, potrivit cu care

„reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie

prin cerere scrisă" și văzând că cererea de renunțare, ce poartă ștampila

contestatoarei SC I.D.I.T. SRL, emană de la organul de conducere al acesteia,

ceea ce

i

mplică împrejurarea că actul de dispoziție a fost

rezultatul voinței liber exprimată a contestatoarei, persoană juridică, cu

respectarea condițiilor de formă privind delegația specială dată de

contestatoare, Înalta Curte urmează a lua act de renunțarea la judecată, act de

dispoziție de desistare, specific principiului disponibilității, de esența

procesului civil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Ia act de renunțarea

la judecata contestației în anulare, formulată de SC I.D.I.T. SRL împotriva

deciziei nr.7089 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.