ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3070/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12228 din data de 30 octombrie 2009 pronunțată de secția a VI-a comercială a Tribunalului București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC B.T. SA, ca neîntemeiată. Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că, la data de 23 februarie 2009, în ședința A.G.E.A. din cadrul SC B.T. SA s-a luat decizia modificării actului constitutiv al societății prin introducerea articolului 19 1 conținând clauze privind fuziunea și divizarea societății. Reclamanta a votat împotriva acestei hotărâri și a invocat pe cale de acțiune încălcarea prevederilor art. 134 alin. (2) și art. 241 din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă întrucât dreptul de retragere la care face referire hotărârea A.G.E.A. atacată reprezintă un drept suplimentar, reglementat convențional, față de dreptul de retragere prevăzut de articolului 134 din Legea nr. 31/1990, drept care nu încalcă dispozițiile legale menționate. Susținerile reclamantei în sensul că propunerile de modificare a actului constitutiv nu respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau de divizare sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 241 lit. c) din Legea nr. 31/1990, proiectul de divizare trebuie să cuprindă condițiile alocării de acțiuni la societățile beneficiare „declarația de exercitare a drepturilor în cadrul divizării” fiind una dintre aceste cerințe, stabilită de către organul deliberativ al societății, conform competenței sale conferită de art. 113 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta A.V.A.S. care a solicitat în temeiul art. 296 C. proc. civ., schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. Prin decizia comercială nr. 76 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acordarea unui drept de retragere suplimentar față de cel reglementat de lege nu aduce atingere drepturilor recurentei, ci dimpotrivă îi conferă un drept suplimentar de care se poate prevala sau nu în funcție de opțiunea acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 241 din Legea nr. 31/1990; că propunerile de modificare a actului constitutiv privesc fuziunea/ divizarea societății și nu respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau divizare de la art. 241 din Legea nr. 31/1990; prevederile proiectului de divizare contravin și prevederilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. În mod corect instanța de apel a reținut că dreptul de retragere este un drept convențional acordat de societate acționarilor săi, al cărui exercițiu se naște odată cu aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acționarilor. Acest drept poate fi exercitat numai la opțiunea acționarului care are a alege între dreptul acordat prin proiect și a rămâne în societate, a lua parte la divizare și a utiliza dreptul de retragere prevăzut de art. 134 din Legea nr. 31/1990, după procedura stabilită de lege.

Așadar, dispozițiile actului constitutiv privind acordarea prin proiectul de divizare a unui drept de retragere în alte condiții decât cele prevăzute de dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere drepturilor acționarilor, ci dimpotrivă le conferă un drept suplimentar pe care îl pot exercita sau nu, la libera apreciere a fiecărui acționar. În mod corect instanța de apel a reținut că însăși Legea nr. 31/1990 prin art. 241 impune ca proiectul de divizare să prevadă condițiile alocării de acțiuni însă, lasă în puterea societății, prin voința acționarilor săi, exprimată în cadrul adunării generale a acționarilor atributul stabilirii acestor criterii. Prin hotărârea nr. 1 din 23 februarie 2009, A.G.E.A.

a adoptat în detaliu atât criteriile, cât și procedura de urmat de către acționari în vederea alocării de acțiuni la societățile beneficiare iar propunerile de modificare a actului constitutiv respectă cuprinsul proiectului de fuziune sau divizare de la art. 241 din Legea nr. 31/1990. Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 76 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.