ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3456/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 februarie

2009 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC I.M.S.P. SRL

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se

dispună anularea Hotărârilor nr. 1, 2, 3 din 15 decembrie 2008 de A.G.E.A.

a pârâtei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 3 noiembrie 2008, a fost publicat

în Monitorul Oficial proiectul de divizare a SC I.M.S.P. SRL din 15 decembrie

2008, iar la data de 13 noiembrie 2008 a fost publicat convocatorul

adunării generale extraordinare a acționarilor pentru data de 15/16

decembrie 2008 în vederea aprobării proiectului de divizare. La data de 15

decembrie 2008 au fost adoptate hotărârile A.G.A. nr. 1, 2, 3 care au fost

publicate în Monitorul Oficial la data de 27 ianuarie 2009, hotărâri prin

care A.G.E.A. a aprobat proiectul de divizare și implicit divizarea

societății, reducerea capitalului social, modificarea art. 6.1

și 6.2 din actul constitutiv ca efect al reducerii capitalului social, a

aprobat denumirea, sediul și actele constitutive ale societății

nou-înființate, a ales administratori și auditorul financiar ai

societății nou înființate, a mandatat două persoane pentru

îndeplinirea formalităților necesare în vederea înregistrării și

publicării hotărârilor. A.G.E.A. s-a desfășurat cu un

cvorum de 99,44%, iar reprezentantul A.V.A.S. a votat împotrivă.

Reclamanta apreciază că

hotărârile adoptate sunt nelegale, prevederile proiectului de divizare

contravin prevederilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, având în

vedere că se face referire la faptul că acționarii

societății divizate care nu doresc să participe la divizare au

dreptul să se retragă înainte ca divizarea să producă

efecte, iar retragerea este condiționată de depunerea

declarației de exercitare a drepturilor în cadrul divizării, în

termen de 10 zile, începând cu data publicării proiectului de divizare în Montorul

Oficial, precum și renunțarea explicită la drepturile conferite

prin prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 134 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de

zile de la data publicării hotărârii A.G.A. în Monitorul Oficial, în

cazurile prevăzute de alin. (1) lit. a)-c) și de la data

adoptării hotărârii A.G.A. în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d),

alineat care se referă la fuziunea sau divizarea societății.

Pe de altă parte, arată

reclamanta că în proiectul de divizare nu sunt menționate criteriile

de alocare a acțiunilor, deși temeiul legal din proiectul de divizare

este art. 238 și următoarele din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 7748 din 20 mai 2009 dată

în Camera de Consiliu a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 1 din data

de 15 decembrie 2008, A.G.E.A. a SC I.M.S.P. SRL a decis aprobarea proiectului

de divizare al SC I.M.S.P. SRL nr. 246 din data de 15 octombrie 2008, proiect

publicat în Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr. 6152 din 3

noiembrie 2008, și, implicit divizarea societății.

Prin hotărârea nr. 2 din 15

decembrie 2008, A.G.E.A. a SC I.M.S.P. SRL a decis aprobarea 1)

înființării societății comerciale E.P. SRL ca urmare a

divizării SC I.M.S.P. SRL; 2) denumirii E.P. SRL; 3) sediul

societății comerciale E.P. SRL; 4) actului constitutiv al

societății comerciale E.P. SRL; 5.1) alegerea administratorului unic

al E.P. SRL; 5.2) stabilirea indemnizației administratorului unic al E.P.

SRL.

Prin hotărârea nr. 3 din 15

decembrie 2008, A.G.E.A. a SC I.M.S.P. SRL: 1) a luat act de renunțarea la

funcția de auditor financiar a societății G.A.; 2) s-a ales prin

vot secret noul auditor financiar; 3) a mandatat administratorul unic să

stabilească remunerația auditorului.

În ceea ce privește prima

critică formulată de reclamantă cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, instanța a

reținut, din analiza hotărârii nr. 1 din 15 decembrie 2008, faptul

că dreptul de retragere acordat prin proiectul de divizare este un drept

convențional, acordat de societate acționarilor săi, fiind

practic, un drept suplimentar dreptului de retragere acordat de

dispozițiile legii anterior menționate.

De asemenea, reclamanta pierde din

vedere faptul că este vorba despre un drept al acționarilor și

nu de o obligație, astfel că acesta poate fi exercitat numai la

opțiunea exclusivă a acestora. Altfel spus, acționarii pot opta

fie în sensul de a se folosi de dreptul acordat prin proiect, cu respectarea

procedurii, astfel cum acesta a fost aprobată prin proiectul de divizare;

obținând astfel, într-un termen scurt contravaloarea acțiunilor

deținute de societate, fie în a rămâne în societate, cu

consecința luării parte la divizare și a utiliza dreptul de

retragere prevăzut de art. 134 din Legea nr. 31/1990, după procedura stabilită

în acest, text legal.

Față de modul de redactare

a hotărârii sus menționate, instanța a constatat că aceasta

nu contravine dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, deoarece

procedura legală prevăzută de textul legal menționat nu

poate fi modificată convențional. Astfel, dacă un acționar

optează pentru retragerea sa din societate prin depunerea declarației

de retragere în temeiul art. 134 alin. (3), societatea nu poate face

abstracție de această declarație, fiind obligată să

respecte dreptul legal de retragere al acționarului.

Nici cea de a doua critică

formulată de reclamantă cu privire la hotărârea nr. 1, anume

că din aceasta lipsesc criteriile de alocare a acțiunilor nu poate fi

reținută de instanță ca fiind pertinentă, având în

vedere că la art. 10 din hotărâre se prevăd, în detaliu, aceste

criterii, articolul fiind de altfel intitulat „condițiile și

criteriile de alocare a părților sociale emise de societatea

beneficiară, precum și a acțiunilor acumulate de societatea

divizată”.

Nici ultima critică

formulată de reclamanta A.V.A.S. și anume că hotărârea nr. 15

respectă dispozițiile art. 241 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi

reținută de instanță fiind pertinentă, având în vedere

că proiectul de divizare din 15 octombrie 2008, proiect ce a fost publicat

în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, 1152 din 3 noiembrie 2008 este

întocmit cu respectarea textului articolului anterior menționat.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantei de anulare a hotărârilor nr. 2 și 3 din 15 decembrie 2008

a A.G.E.A. a SC I.M.S.P. SRL, instanța a reținut faptul că

aceasta nu a indicat nici un motiv de anulare a acestora, deși potrivit art.

1169 C. civ. era obligată în acest sens.

Răspunzând criticilor formulate

de reclamantă Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 174 din 10 martie 2010 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în proiectul de

divizare adoptat se face referire la faptul că „acționarii

societății divizate care nu doresc să participe la divizare au

dreptul să se retragă din societate înainte ca divizarea să

producă efecte.

Retragerea acționarilor este

condiționată de depunerea declarației de exercitare a

drepturilor în cadrul divizării, în termen de 10 zile, începând cu data

publicării proiectului de divizare în Monitorul Oficial al României partea

a IV-a, precum și renunțarea explicită la drepturile conferite

prin prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Se apreciază de către

apelanta reclamantă că prevederile mai sus menționate din

proiectul de divizare contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990, republicată.

Din analiza și interpretarea

logico-juridică și gramaticală și compararea textelor

prevăzute în proiectul de divizare și de art. 134 din Legea nr. 31/1990,

republicată, rezultă că în ambele situații se

reglementează dreptul acționarilor de retragere din societate în

cazul în care nu au votat în favoarea hotărârii de divizare/fuziune.

Nu se instituie nici o

obligație în sarcina acționarilor ci li se acordă posibilitatea

de a-și exprima opțiunea privind dreptul de a se retrage din

societate – respectând procedura prevăzută de actul constitutiv

statut sau hotărârile adunărilor generale sau de lege dacă nu se

prevede altfel în actele menționate mai sus.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că s-a

făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 134 din Legea nr.

31/1990.

În virtutea acestor dispoziții

legale, orice acționar (care în urma convocării a participat sau nu

la A.G.A.) au dreptul de a ataca o hotărâre luată în A.G.A. în cazul

în care consideră că prin aceasta îi sunt lezate drepturile.

Or, în cazul în care acționarii

nu solicită retragerea, indiferent care le este votul, potrivit legii nu

li se poate refuza dreptul de a rămâne acționari la

societățile comerciale constituite în urma divizării.

Potrivit art. 9 din proiectul de

divizare al SC I.M.S.P. SRL „vor dobândi calitatea de asociat doar

acționarii societății divizate care doresc să participe la

divizare” impunându-se exprimarea unei opțiuni în acest sens și

depunerea ei în termen de 10 zile începând cu data publicării proiectului

de divizare în „Monitorul Oficial al României, prima zi fiind considerată

data publicării și indiferent dacă ultima zi este

lucrătoare sau nu”, respectiv într-un termen care abia permite

acționarului să se documenteze și asta numai în cazul în care

societatea îi furnizează informații.

Recursul este nefondat.

Cazurile în care un acționar se

poate retrage din societate sunt strict și limitativ enumerate de

dispozițiile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și au în vedere

decizii majore care pot duce la lipsirea acționarului de „affecto

societatis”, participarea acestuia în calitate de acționar la activitatea

realizată de societatea în cauză fiind lipsită de interes.

Având în vedere caracterul limitativ

al acestor cazuri, se consideră că dreptul de retragere al

acționarului nu se poate extinde și în alte situații în afara

celor menționate în mod expres de textul de lege analizat, chiar dacă

acesta a votat împotriva hotărârii A.G.A.

Față de cele arătate,

în mod corect instanța de apel a reținut că prin proiectul de

divizare „nu se instituie nicio obligație în sarcina acționarilor ci

li se acordă posibilitatea de a-și exprima opțiunea privind

dreptul de a se retrage din societate”.

Dispozițiile prevăzute în

proiectul de divizare privind acordarea unui drept de retragere în alte

condiții decât cele prevăzute de dispozițiile art. 134 din Legea

nr. 31/1990 nu aduc atingere drepturilor acționarilor, ci,

dimpotrivă, le conferă un drept suplimentar, pe care îl pot exercita

sau nu, fiind lăsat la libera apreciere a fiecărui acționar”.

Dreptul de retragere acordat prin

proiectul de divizare:

-este un drept convențional,

acordat de societate, acționarilor săi;

-este un drept suplimentar de

retragere acordat de dispozițiile Legii nr. 31/1990;

-fiind un drept și nu o

obligație, poate fi exercitat numai la opțiunea exclusivă a

acționarului. Așadar, acționarii pot opta între: 1) a se folosi

de dreptul acordat prin proiect, cu respectarea procedurii astfel cum a fost

aprobată prin proiectul de divizare, obținând astfel într-un termen

scut contravaloarea acțiunilor deținute în societate; și 2) a

rămâne în societate, a lua parte la divizare și a utiliza de dreptul

de retragere prevăzut de art. 134 din Legea nr. 31/1990, după procedura

stabilită de lege;

În aceste condiții, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr.

174 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.