ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3055/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta A.V.A.S. București pentru anularea Hotărârii nr. 1 din 12 mai 2008 a A.G.E.A. SC V.R. SA București, așa cum rezultă din ședința comercială nr. 1888 din 3 februarie 2009. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționată a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 475 din 12 noiembrie 2009. Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.

Analizând cererea de recurs, Curtea constată că motivele pentru care a fost exercitată această cale de atac sunt identice cu motivele din apel și privesc situația de fapt, vizând netemeinicia deciziei, din dezvoltarea acestora nerezultând în ce constă nelegalitatea deciziei atacate. Astfel, prin recursul declarat a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 137/2002, privind modalitățile legale de diminuare a participației statului, că prin Hotărârea A.G.E.A.

a fost aprobat un proiect de fuziune care încalcă dispozițiile legale privind drepturile acționarilor care nu au fost de acord cu fuziunea, de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor, că în proiectul de divizare a fost redus în mod nejustificat termenul de 30 de zile, că această hotărâre nu a prevăzut sub nicio formă o posibilitate de retragere, condițiile sau termenul în care putea fi exercitat acest drept și că prin metodele de privatizare nu se regăsește aceea de retragere a statului din societate ca urmare a operațiunilor de fuziune sau divizare, recurenta nearătând în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate față de legea mai sus menționată. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 475 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.