ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3055/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de

reclamanta

A.V.A.S.

București pentru anularea Hotărârii nr. 1 din 12 mai 2008 a A.G.E.A. SC V.R. SA

București, așa cum rezultă din ședința comercială nr. 1888 din 3 februarie

2009.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționată a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 475

din 12 noiembrie 2009.

Reclamanta a formulat recurs împotriva

deciziei instanței de apel prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate,

admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale

așa cum a fost formulată.

Analizând cererea de recurs, Curtea

constată că motivele pentru care a fost exercitată această cale de atac sunt

identice cu motivele din apel și privesc situația de fapt, vizând netemeinicia

deciziei, din dezvoltarea acestora nerezultând în ce constă nelegalitatea

deciziei atacate.

Astfel, prin recursul declarat a

arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 137/2002, privind modalitățile legale de

diminuare a participației statului, că prin Hotărârea A.G.E.A. a fost aprobat

un proiect de fuziune care încalcă dispozițiile legale privind drepturile

acționarilor care nu au fost de acord cu fuziunea, de a se retrage din

societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor, că în proiectul de divizare a

fost redus în mod nejustificat termenul de 30 de zile, că această hotărâre nu a

prevăzut sub nicio formă o posibilitate de retragere, condițiile sau termenul

în care putea fi exercitat acest drept și că prin metodele de privatizare nu se

regăsește aceea de retragere a statului din societate ca urmare a operațiunilor

de fuziune sau divizare, recurenta nearătând în ce constă nelegalitatea

hotărârii atacate față de legea mai sus menționată.

Conform art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Așa fiind, cum casarea sau

modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

C. proc. civ., iar conform art. 302

1

(1) lit. c) același cod,

cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor

exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de

ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că

motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului

conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

invocată și va constata nul recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 475 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.