ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Obiectul cauzei și lucrările

judecătorești pronunțate în primă instanță și în apel.

Reclamantul

I.A., în calitate de acționar la SC T. SA, a solicitat prin acțiunea

introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 16 decembrie

2008, formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. SA anularea hotărârii A.G.E.A.

din 22 octombrie 2008 prin care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societății

pârâte.

Potrivit reclamantului modificările

adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor cu privire la majorarea

capitalului social și la retragerea acționarilor în cazul fuziunii sau

divizării încalcă dispozițiile pertinente din Legea nr. 31/1990, Legea

societăților comerciale (Legea societăților comerciale), respectiv dispozițiile

prevăzute de art. 94 alin. (1), art. 216 alin. (1), art. 132 alin. (2) și (3), art.

134 alin. (1) și (4), art. 251 alin. (3), art. 101 alin. (1) și (5), precum și

principiul simetriei formelor în contractul de mandat.

Susține reclamantul că întreaga

hotărâre de modificare a actului constitutiv contravine dispozițiilor art. 136

1

din Legea societăților comerciale și este lovită de nulitate în întregime

întrucât este fondată pe o cauză falsă, cauza reală fiind ilicită și contrară

bunelor moravuri.

Prin modificarea de acțiune formulată

la 24 martie 2009 reclamantul a solicitat să se ia act că pârâta a achiesat

parțial la acțiune, modificând o parte din articolele adoptate, respectiv art. 19

1

pct. 3 alin. (1) și art. 19

2

pct. 7 alin. (1) - (4) sens în care a

precizat că solicită să se declare nulitatea atât a hotărârii nr. 1 din 22

octombrie 2008 cât și a hotărârii din 23 februarie 2009 de modificare.

12 mai 2009 Tribunalul Galați, secția comercială maritimă și fluvială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în anulare a

hotărârilor A.G.E.A. atacate.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în cadrul adunării din 22 octombrie 2008 acționarii au

decis cu votul a 99,89% din numărul voturilor deținute de acționarii prezenți,

iar în adunarea din 23 februarie 2009 cu votul a 90,92%, regulile de organizare

și funcționare a societății.

Examinând dispozițiile din Legea

societăților comerciale a căror încălcare se invocă, prima instanță a

apreciat că dispozițiile art. 216 alin. (2) referitoare la termenul de o lună

pentru exercitarea dreptului de preferință a fost respectat.

În ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 251 referitoare la nulitatea divizării, instanța constată că

ele au fost transpuse corect în actul constitutiv, respectiv art. 19

2

pct. 8 care prevăd clar că acționarii vor putea cere instanței anularea

divizării în condițiile legii.

Cu privire la încălcarea prin actul

constitutiv a dispozițiilor statuate în art. 134 din Legea societăților comerciale

instanța apreciază că natura juridică a dreptului de retragere instituit prin

actul constitutiv, este convențională, fiind acordat de societate, ca un drept

suplimentar celui reglementat de Legea societăților comerciale, rațiunea

acestei mențiuni fiind de a veni în sprijinul acționarilor care nu erau de

acord cu divizarea sau fuziunea astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să

aștepte în mod real, cel puțin două luni de la data hotărârii adunării generale,

pentru a primi contravaloarea acțiunilor.

apelată de reclamant, pentru motive de nelegalitate.

În esență, reclamantul a arătat că

instanța a interpretat greșit art. 19

2

pct. 8 din actul constitutiv

și nu a sancționat neconcordanța dintre art. 19

1

pct. 7 și art. 19 pct.

8.

În privința dreptului de retragere,

reclamantul a susținut, contrar celor reținute de instanță, că atât doctrina

cât și practica nu consacră un drept convențional suplimentar, special, de

retragere din societate în caz de fuziune și divizare, aspect reglementat de Legea

societăților comerciale în art. 134.

Prin Decizia nr. 113/A din 4 decembrie

2009 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanta.

Instanța de control judiciar a constatat

că dezlegarea dată de prima instanță este legală în raport de dispozițiile

legale aplicabile, care au fost analizate prin raportare la susținerile reclamantului.

Totodată instanța reține că,

modificările aduse actului constitutiv cu votul majorității urmează a se impune

acționarilor minoritari în măsura în care aceștia nu dovedesc nesocotirea

flagrantă a unor dispoziții imperative.

II. Recursul

pronunțate de Curtea de apel, reclamantul a declarat recurs la data de 27 ianuarie

2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii

acțiunii și declarării nulității hotărârilor din 22 octombrie 2008 și din 23

februarie 2009 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor

societății pârâte.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea

și aplicarea greșită a legii.

În argumentarea criticilor subsumate

motivului de nelegalitate invocat recurentul a arătat că instanța de apel și

implicit prima instanță au interpretat și aplicat eronat o serie de norme și

principii de drept care reglementează condițiile exercitării acțiunii în

nulitate a hotărârilor A.G.A. (art. 132 din Legea societăților comerciale)

apreciind că nu se pot cenzura decât erorile de procedură ale ședinței A.G.A.

nu și erorile de conținut ale hotărârilor adoptate, ajungând astfel la

concluzia greșită că voința societară și actul constitutiv sunt necenzurabile.

Potrivit recurentului prin cele două

hotărâri atacate au fost instituite procedurii de un formalism extrem, în

domenii în care se modifică sau se înlătură ponderea asociaților, cu scopul

invalidării actelor de opțiune ale acestora, încălcându-se principiul

consensualismului .

În acest sens, recurentul arată că

subscrierea la majorare și opțiunile la divizare, prevăzute prin modificările

aduse, este contrară legii, deoarece declarația de subscrierea și opțiunea la divizare

sunt acte juridice consensuale pentru care nu sunt necesare condiții speciale

de forma, fiind suficientă forma scrisă ad probationem.

Contrar acestui principiu, arată

recurentul, prin hotărârile adoptate s-a impus o formă specială a procurii

însoțită de încheiere notarială, de legalizare de semnătură (art. 19

1

pct. 6), sub sancțiunea nulității, deși declarația de subscriere și procurile aferente

sunt simple acte de conservare.

Cu privire la modul de repartizare a

acționarilor în procedura divizării recurentul arată că dispoziția înscrisă în art.

19

2

pct. 8 este abuzivă și vădit contrară legii.

Referitor la încălcarea art. 216 alin.

(2) și (3) C. proc. civ. care prevede în cazul majorării de capital, un mod de

curgere a timpului pe luni și nu pe zile, recurentul arată că prin actul constitutiv

astfel cum a fost modificat se instituie, un termen pe zile, contrar

dispozițiilor art. 216.

5.1. Prima critică formulată de

recurent, cu caracter general, întemeiată pe nesocotirea de către instanță a

condițiilor de exercitare a acțiunii în nulitatea hotărârilor A.G.A. și a principiilor

care guvernează dreptul societăților, nu este confirmată de considerentele hotărârii,

așa cum susține recurentul, în sensul că instanța a cenzurat numai erorile de procedură

ale ședinței A.G.A. nu și erorile de conținut.

În preambulul expunerii raționamentului

său și argumentelor care au condus la menținerea ca legală a sentinței

fondului, instanța de apel precizează in terminis că obiectivele analizei sale

vizează contrarietatea hotărârii cu legea și actul constitutiv, nu numai prin

raportare la textele de lege imperative aplicabile, dar și la scopul urmărit de

normele incidente și având în vedere principiile care guvernează materia

dreptului societar.

Cu alte cuvinte, modul de abordare și

de analiză a acțiunii în nulitate A.G.A. nu relevă nicio încălcare a

condițiilor enunțate în art. 132 din Legea societăților comerciale.

5.2. Critica recurentului privind încălcarea

principiului consensualismului prin introducerea unor proceduri de un formalism

extrem este formulată în termeni generali, fără nicio referire la încălcarea unor

dispozițiilor legale imperative din Legea societăților comerciale.

Cu privire la forma specială impusă în

art. 19

1

pct. 6 pentru procura de reprezentare, de a fi însoțită de

o încheiere notarială de legalizare de semnătură, hotărârea adoptată de A.G.E.A.

nu încalcă dispozițiile relevante din Legea societăților comerciale respectiv

art. 125, care nu interzic luarea unor astfel de măsuri de natură să securizeze

operațiunile derulate.

5.3. Cu privire la modul de

repartizare a acțiunilor în procedura divizării.

Dispoziția înscrisă în art. 19

2

pct. 8 din actul constitutiv astfel cum a fost modificat, prin hotărârea din 23

februarie 2009, menționează în teza a II-a dreptul acționarilor de a solicita anularea

divizării, în condițiile legii, astfel că susținerea recurentului în sensul că

au fost încălcate dispozițiile art. 132 și art. 251 din Legea societăților

comerciale care reglementează acțiunea în nulitatea operațiunii nu se confirmă.

5.4. Referitor la exercitarea

dreptului la preferință al acționarilor asupra acțiunilor noi emise de societate

prin majorare de capital, dispozițiile pertinente din Legea societăților

comerciale, art. 216, prevăd expres că termenul nu poate fi mai mic de o lună

de la data publicării hotărârii privind majorarea capitalului social în M. Of.

Prin hotărârea A.G.E.A. din 23 februarie

2009 art. 19

1

pct. 3 a fost modificat în sensul că termenul de

exercitare a dreptului de preferință s-a stabilit la 32 de zile începând cu

data publicării în M. Of. ceea ce semnifică o respectare a termenului minim de

o lună prevăzut de Legea societăților comerciale.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte constatând că, susținerile recurentului nu relevă nicio încălcare

sau aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente de natură să impună

modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul I.A. împotriva Deciziei nr. 113/A din 4 decembrie 2009

a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială.

Obligă recurentul I.A. la plata sumei

de 3000, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC T. SA Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.