ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Obiectul cauzei și lucrările judecătorești pronunțate în primă instanță și în apel. Reclamantul I.A., în calitate de acționar la SC T. SA, a solicitat prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 16 decembrie 2008, formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. SA anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 octombrie 2008 prin care s-a aprobat modificarea actului constitutiv al societății pârâte.

Potrivit reclamantului modificările adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor cu privire la majorarea capitalului social și la retragerea acționarilor în cazul fuziunii sau divizării încalcă dispozițiile pertinente din Legea nr. 31/1990, Legea societăților comerciale (Legea societăților comerciale), respectiv dispozițiile prevăzute de art. 94 alin. (1), art. 216 alin. (1), art. 132 alin. (2) și (3), art. 134 alin. (1) și (4), art. 251 alin. (3), art. 101 alin. (1) și (5), precum și principiul simetriei formelor în contractul de mandat. Susține reclamantul că întreaga hotărâre de modificare a actului constitutiv contravine dispozițiilor art. 136 1 din Legea societăților comerciale și este lovită de nulitate în întregime întrucât este fondată pe o cauză falsă, cauza reală fiind ilicită și contrară bunelor moravuri.

Prin modificarea de acțiune formulată la 24 martie 2009 reclamantul a solicitat să se ia act că pârâta a achiesat parțial la acțiune, modificând o parte din articolele adoptate, respectiv art. 19 1 pct. 3 alin. (1) și art. 19 2 pct. 7 alin. (1) - (4) sens în care a precizat că solicită să se declare nulitatea atât a hotărârii nr. 1 din 22 octombrie 2008 cât și a hotărârii din 23 februarie 2009 de modificare. 2. Prin sentința civilă nr. 20/CC din 12 mai 2009 Tribunalul Galați, secția comercială maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în anulare a hotărârilor A.G.E.A. atacate. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în cadrul adunării din 22 octombrie 2008 acționarii au decis cu votul a 99,89% din numărul voturilor deținute de acționarii prezenți, iar în adunarea din 23 februarie 2009 cu votul a 90,92%, regulile de organizare și funcționare a societății.

Examinând dispozițiile din Legea societăților comerciale a căror încălcare se invocă, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 216 alin. (2) referitoare la termenul de o lună pentru exercitarea dreptului de preferință a fost respectat. În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 251 referitoare la nulitatea divizării, instanța constată că ele au fost transpuse corect în actul constitutiv, respectiv art. 19 2 pct. 8 care prevăd clar că acționarii vor putea cere instanței anularea divizării în condițiile legii.

Cu privire la încălcarea prin actul constitutiv a dispozițiilor statuate în art. 134 din Legea societăților comerciale instanța apreciază că natura juridică a dreptului de retragere instituit prin actul constitutiv, este convențională, fiind acordat de societate, ca un drept suplimentar celui reglementat de Legea societăților comerciale, rațiunea acestei mențiuni fiind de a veni în sprijinul acționarilor care nu erau de acord cu divizarea sau fuziunea astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să aștepte în mod real, cel puțin două luni de la data hotărârii adunării generale, pentru a primi contravaloarea acțiunilor. 3. Sentința primei instanțe a fost apelată de reclamant, pentru motive de nelegalitate.

În esență, reclamantul a arătat că instanța a interpretat greșit art. 19 2 pct. 8 din actul constitutiv și nu a sancționat neconcordanța dintre art. 19 1 pct. 7 și art. 19 pct. 8. În privința dreptului de retragere, reclamantul a susținut, contrar celor reținute de instanță, că atât doctrina cât și practica nu consacră un drept convențional suplimentar, special, de retragere din societate în caz de fuziune și divizare, aspect reglementat de Legea societăților comerciale în art. 134. Prin Decizia nr. 113/A din 4 decembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta. Instanța de control judiciar a constatat că dezlegarea dată de prima instanță este legală în raport de dispozițiile legale aplicabile, care au fost analizate prin raportare la susținerile reclamantului.

Totodată instanța reține că, modificările aduse actului constitutiv cu votul majorității urmează a se impune acționarilor minoritari în măsura în care aceștia nu dovedesc nesocotirea flagrantă a unor dispoziții imperative. II. Recursul 4. Împotriva Deciziei nr. 113 pronunțate de Curtea de apel, reclamantul a declarat recurs la data de 27 ianuarie 2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și declarării nulității hotărârilor din 22 octombrie 2008 și din 23 februarie 2009 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor societății pârâte. Recurentul și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În argumentarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate invocat recurentul a arătat că instanța de apel și implicit prima instanță au interpretat și aplicat eronat o serie de norme și principii de drept care reglementează condițiile exercitării acțiunii în nulitate a hotărârilor A.G.A. (art. 132 din Legea societăților comerciale) apreciind că nu se pot cenzura decât erorile de procedură ale ședinței A.G.A. nu și erorile de conținut ale hotărârilor adoptate, ajungând astfel la concluzia greșită că voința societară și actul constitutiv sunt necenzurabile.

Potrivit recurentului prin cele două hotărâri atacate au fost instituite procedurii de un formalism extrem, în domenii în care se modifică sau se înlătură ponderea asociaților, cu scopul invalidării actelor de opțiune ale acestora, încălcându-se principiul consensualismului . În acest sens, recurentul arată că subscrierea la majorare și opțiunile la divizare, prevăzute prin modificările aduse, este contrară legii, deoarece declarația de subscrierea și opțiunea la divizare sunt acte juridice consensuale pentru care nu sunt necesare condiții speciale de forma, fiind suficientă forma scrisă ad probationem. Contrar acestui principiu, arată recurentul, prin hotărârile adoptate s-a impus o formă specială a procurii însoțită de încheiere notarială, de legalizare de semnătură (art. 19 1 pct. 6), sub sancțiunea nulității, deși declarația de subscriere și procurile aferente sunt simple acte de conservare.

Cu privire la modul de repartizare a acționarilor în procedura divizării recurentul arată că dispoziția înscrisă în art. 19 2 pct. 8 este abuzivă și vădit contrară legii. Referitor la încălcarea art. 216 alin. (2) și (3) C. proc. civ. care prevede în cazul majorării de capital, un mod de curgere a timpului pe luni și nu pe zile, recurentul arată că prin actul constitutiv astfel cum a fost modificat se instituie, un termen pe zile, contrar dispozițiilor art. 216. 5. Recursul este nefondat. 5.1. Prima critică formulată de recurent, cu caracter general, întemeiată pe nesocotirea de către instanță a condițiilor de exercitare a acțiunii în nulitatea hotărârilor A.G.A. și a principiilor care guvernează dreptul societăților, nu este confirmată de considerentele hotărârii, așa cum susține recurentul, în sensul că instanța a cenzurat numai erorile de procedură ale ședinței A.G.A.

nu și erorile de conținut. În preambulul expunerii raționamentului său și argumentelor care au condus la menținerea ca legală a sentinței fondului, instanța de apel precizează in terminis că obiectivele analizei sale vizează contrarietatea hotărârii cu legea și actul constitutiv, nu numai prin raportare la textele de lege imperative aplicabile, dar și la scopul urmărit de normele incidente și având în vedere principiile care guvernează materia dreptului societar. Cu alte cuvinte, modul de abordare și de analiză a acțiunii în nulitate A.G.A. nu relevă nicio încălcare a condițiilor enunțate în art. 132 din Legea societăților comerciale. 5.2. Critica recurentului privind încălcarea principiului consensualismului prin introducerea unor proceduri de un formalism extrem este formulată în termeni generali, fără nicio referire la încălcarea unor dispozițiilor legale imperative din Legea societăților comerciale.

Cu privire la forma specială impusă în art. 19 1 pct. 6 pentru procura de reprezentare, de a fi însoțită de o încheiere notarială de legalizare de semnătură, hotărârea adoptată de A.G.E.A. nu încalcă dispozițiile relevante din Legea societăților comerciale respectiv art. 125, care nu interzic luarea unor astfel de măsuri de natură să securizeze operațiunile derulate. 5.3. Cu privire la modul de repartizare a acțiunilor în procedura divizării. Dispoziția înscrisă în art. 19 2 pct. 8 din actul constitutiv astfel cum a fost modificat, prin hotărârea din 23 februarie 2009, menționează în teza a II-a dreptul acționarilor de a solicita anularea divizării, în condițiile legii, astfel că susținerea recurentului în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 132 și art. 251 din Legea societăților comerciale care reglementează acțiunea în nulitatea operațiunii nu se confirmă.

5.4. Referitor la exercitarea dreptului la preferință al acționarilor asupra acțiunilor noi emise de societate prin majorare de capital, dispozițiile pertinente din Legea societăților comerciale, art. 216, prevăd expres că termenul nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii privind majorarea capitalului social în M. Of. Prin hotărârea A.G.E.A. din 23 februarie 2009 art. 19 1 pct. 3 a fost modificat în sensul că termenul de exercitare a dreptului de preferință s-a stabilit la 32 de zile începând cu data publicării în M. Of. ceea ce semnifică o respectare a termenului minim de o lună prevăzut de Legea societăților comerciale. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte constatând că, susținerile recurentului nu relevă nicio încălcare sau aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente de natură să impună modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva Deciziei nr. 113/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială. Obligă recurentul I.A. la plata sumei de 3000, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC T. SA Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.