ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 509/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din

21 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 25809/3/2009 (112/2010), Curtea de

Apel București, secția I penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.V.

(fiul lui S. și M., deținut în Penitenciarul Rahova), în baza art. 300

2

și 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Instanța a constatat că în cauză se mențin temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind

întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce

rezultă din natura și gravitatea faptei deduse judecății – infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul B.V., solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că cercetarea

judecătorească s-a încheiat, astfel că nu o mai poate influența.

Examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu

este fondat.

Inculpatul B.V. a fost condamnat, prin sentința penală

nr. 1081/F din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C.

pen.

Măsura arestării preventive luată față de acesta în

baza art. 148 lit. d) C. proc. pen., la data de 28 mai 2009, a fost menținută

pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel București a constatat în mod just că

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului B.V.

În cauză există indicii temeinice care să justifice

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina

sa și pentru care instanța de fond l-a condamnat, pedeapsa prevăzută de lege

pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Starea de sănătate și

siguranță a societății este pusă în pericol de comiterea de infracțiuni privind

traficul de droguri, astfel cum s-a reținut în sarcina inculpatului, persoană

fără ocupație care este acuzată de vânzarea de heroină.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.V. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 25809/3/2009 (112/2010).

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2010.