ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40/F din 21

ianuarie 2010, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, secția I-a penală, a fost

condamnat, printre alții, și inculpatul M.P. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani

închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen.,

infracțiune săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C.

pen., și în condițiile recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

Împotriva sentinței au declarat apel

MINISTERUL PUBLIC și 3 INCULPAȚI.

După înregistrarea cauzei pe rolul

instanței de apel, prin încheierea din 19 martie 2010, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI,

secția I-a penală, constatând îndeplinite condițiile art. 300/2 combinat cu

art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului M.P., termenul de judecare a apelurilor fiind stabilit la data de

14 aprilie 2010.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul M.P. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a deciziei.

Recursul inculpatului M.P. va fi

respins pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 300/2 cu referire la

art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea

și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării

preventive.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal

și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre

temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut, și acestea

impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a

intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare,

hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat,

este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile

art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului

în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În raport de fapta pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat în primă instanță la 6 ani

închisoare, dar reținând și existența celor 2 împrejurări de natură să

justifice legal un tratament juridic mai sever [forma continuată a infracțiunii

- art. 41 alin. (2) C. pen., și starea de recidivă postcondamnatorie - art. 37

lit. a) C. pen.], corect instanța de apel a apreciat că se impune continuarea

privării de libertate a acestuia.

Înalta Curte mai constată și că

datele concrete referitoare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului au

fost deja avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepsei,

inclusiv prin reducerea acesteia în urma reținerii circumstanței atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. (pag. 9 a sentinței).

Față de cele reținute, Înalta Curte

de Casație și Justiție, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.P. împotriva încheierii din 19 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32828/3/2009.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie 2010.