ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3005/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1519 pronunțată la data de 25 mai 2009 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 6324/100/2008, a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de reclamantele F.I.R. și SC T.J. SRL și admisă excepția prematurității invocată de pârâta F.I.R., în contradictoriu cu pârâta F.S.M. Prin decizia civilă nr. 157 din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantele F.I.R. și SC T.J. SRL împotriva sentinței mai sus menționate pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Baia Mare.

Reclamantele F.I.R. și SC T.J. SRL prin acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâta F.S.M. au solicitat constatarea dreptului de proprietate al reclamantei SC T.J. SRL cu titlu de drept de construire asupra imobilului construcție Club T.J. în CF Baia Mare în sensul radierii înscrierii și intabularea în CF a dreptului de proprietate și a dreptului de superficie. Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că reclamanta F.I.R. și pârâta F.S.M. sunt coproprietare asupra imobilului teren asupra căruia a fost edificată construcția menționată, a cărei executare s-a realizat de către reclamanta societatea comercială și pentru aceasta deși autorizația de construire a fost emisă în favoarea pârâtei iar aceasta a procedat și la intabularea construcției în favoarea sa deși nu acesta a fost scopul edificării construcției.

Reclamantele învederează că înscrierea în CF asigură opozabilitatea prezumția de proprietate putând fi răsturnată prin dovada contrarie. Prima instanță a reținut analizând excepția necompetenței materiale cu a cărei soluționare a fost investită de către reclamante că întrucât imobilul construcție care face obiectul material al acțiunii este destinat desfășurării unei activități comerciale și avându-se în vedere calitatea reclamantei SC T.J. SRL aceea de comerciant a apreciat că prezentul litigiu este de natură comercială evaluabil în bani, valoarea declarată de reclamantă fiind aceea de 286.000 lei. Apelanții în mod judicios au arătat că acțiunea are ca obiect reglementarea situației de carte funciară în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului, Club T.J.

Obiectul acțiunii introductive de instanță este recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor finalitatea urmărită fiind rectificarea înscrierilor din CF Baia Mare în sensul radierii înscrierilor în favoarea pârâtei și înscrierii dreptului de proprietate în favoarea titularului cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 7/1996. Dobândirea dreptului de proprietate prin edificare de către reclamantă nu poate primi natură comercială această modalitate achizitivă de drepturi neputând fi inclusă în sfera actelor de comerț. Acțiunea are ca obiect valorificarea drepturilor izvorâte dintr-un fapt civil, respectiv asigurarea opozabilității drepturilor dobândite printr-un fapt civil.

Distinct de obiectul acțiunii dreptul ce se pretinde a fi născut este de natură civilă astfel că sunt îndeplinite exigențele cerute de art. 4 C. com. respectiv natura civilă a obligației rezultă din însuși actul pe care se întemeiază. Îndeplinirea demersurilor în vederea asigurării opozabilității dreptului dobândit nu poate fi circumscrisă sferei raporturilor comerciale chiar și în ipoteza în care aceasta revine unui comerciant dat fiind natura sa civilă. Considerentele evidențiate au relevat că în raport de obiectul litigiului și natura pretențiilor deduse judecății acesta apare ca fiind unul de drept comun de natură civilă competența soluționării sale aparținând instanței cu plenitudine de competentă potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., respectiv judecătoriei. Aserțiunile referitoare la caracterul evaluabil al litigiului în raport de argumentele cuprinse în decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt corecte, caracterul evaluabil al acțiunii în raport de pretențiile deduse judecății apar ca fiind de necontestat. Caracterul accesoriu stabilit de prima instanță în ceea ce privește petitele a căror natură civilă a fost netăgăduit nu poate determina câștigarea unei alte instanțe decât cea care din analiza ansamblului pretențiilor deduse judecății apare ca fiind instanța competentă. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs pârâta F.S.M., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului împotriva sentinței civile nr. 1519 din 25 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Maramureș, cu cheltuieli de judecată. Recurenta susține astfel că activitatea de construire a unui imobil efectuată în realizarea obiectului său de activitate și cu destinație declarată de construcție afectată vadului comercial al societății are caracter comercial și raportat la aceste considerente sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Mai arată că se încearcă a se induce confuzie între finalitatea urmărită prin promovarea acțiunii – aducerea unei investiții imobiliare în patrimoniul societății comerciale reclamante și formele de publicitate ale dreptului de proprietate asupra investiției, - în speță, cele de publicitate imobiliară, or, câtă vreme în discuție este pus fondul de comerț și patrimoniul unei societăți comerciale, dreptul principal și finalitatea urmărită corespund caracterului comercial al cauzei, iar aspectele accesorii de publicitate imobiliară nu pot prima principalului.

Consideră că finalitatea urmărită prin acțiunea reclamantelor intimate nu poate fi apreciată din perspectiva ultimei operațiuni solicitate și anume publicitatea imobiliară, cu alte cuvinte nu poate fi confundat fondul dreptului, cu publicitatea acestuia, cum greșit reține instanța de apel și, mai mult chiar, apreciind caracterul civil al cauzei, în funcție de valoarea obiectului cererii, competența de soluționare revine tribunalului, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și la valoarea construcției de 718.000 ron potrivit raportului de evaluare, astfel încât chiar în ipoteza aprecierii caracterului civil al cauzei competența de soluționare revine tribunalului și nu judecătoriei, cum greșit a apreciat instanța de apel.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că pentru stabilirea corectă a competenței materiale a instanțelor în soluționarea prezentului litigiu este necesar a fi lămurită natura cauzei deduse judecății, or, examinând obiectul cererii de chemare în judecată se observă că, prin acțiune nu se încearcă trecerea în proprietate a unui bun imobil, nefiind vorba despre o acțiune în realizare, ci de o acțiune în constatare a cărei finalitate se vrea a fi înlăturarea aparenței create prin înscrierea în cartea funciară a unei situații diferite de cea reală. În această împrejurare, se constată că instanța de apel a apreciat judicios că obiectul acțiunii constă în recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor, finalitatea urmărită fiind rectificarea, respectiv radierea înscrisurilor din CF în favoarea pârâtei, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Astfel fiind, în mod corect s-a reținut că obiectul cauzei este de natură civilă fiind îndeplinite cerințele art. 4 C. com. ce reglementează excepția și competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Tot corect s-a reținut și că natura unei cauze nu se apreciază după fiecare capăt de cerere în parte, ci în raportul de ansamblul pretențiilor deduse judecății și a valorilor apărate, or, în speță, se apără dreptul de proprietate imobiliar, un drept esențialmente civil, iar acțiunea are ca finalitate realizarea opozabilității dreptului față de terți.

În fine, în ce privește susținerea recurentei potrivit căreia chiar apreciind caracterul civil al cauzei, raportat la valoarea obiectului cererii, competența ar aparține tot Tribunalului, luând în considerare un raport de evaluare a imobilului, se constată că nu poate fi primită pentru că la stabilirea competenței materiale se are în vedere valoarea declarată în acțiunea cu care este sesizată instanța. În consecință, reținându-se că nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. să conducă la modificarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul pârâtei F.S.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta F.S.M. împotriva deciziei civile nr. 157 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.