ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3412/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Baia Mare, reclamanta SC S. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe pârâții SC R. SA Baia Mare și Statul Român, prin primăria Baia Mare, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare asupra imobilului M. din Baia Mare, achiziționat de la SC R. SA Baia Mare prin licitație publică, să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului „spațiu de locuit cu garaje la parter”, situate în Baia Mare, prin construire și un drept de folosință asupra terenului înscris în CF Baia Mare, în suprafață de 1.285 mp, aferent clădirilor pe toată durata existenței acestora, proprietatea Statului Român, să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor clădiri, astfel dobândite și a dreptului de folosință asupra terenului în cartea funciară.

Prin sentința civilă nr. 4062 din 11 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4770/100/2009 a Tribunalului Maramureș, urmare a stabilirii competenței materiale prin regulator de competență de către Curtea de Apel Cluj, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC S. SRL în contradictoriu cu SC R. SA, Statul Român, prin municipiul Baia Mare, S.D. și S.F., s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra construcției M. din Baia Mare, în baza contractului de vânzare- cumpărare din 15 decembrie 1993 încheiat cu SC R. SA, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare- cumpărare și s-a constatat că a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra imobilului mansardă și spațiu de locuit cu garaje la parter, edificate deasupra și în continuarea magazinului cumpărat, conform autorizațiilor de construire din 1996 și din 2001 pe terenul proprietatea pârâților S.D.

și S.F. din CF Baia Mare, dispunându-se înscrierea în CF și întabularea dreptului de proprietate. Prin aceeași hotărâre s-au respins celelalte petite referitoare la dobândirea dreptului de folosință pe terenul proprietatea privată a municipiului Baia Mare și deschiderea unei coli funciare noi referitor la suprafața de 850 mp, pentru care nu există coală CF în prezent. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL, cale de atac recalificată, în conformitate cu prevederile art. 282 1 C. proc. civ., în apel, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul de a se constata dreptul de folosință pe suprafața de 850 mp cu înscrierea dreptului de folosință. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 39 din 25 martie 2010, a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 494 C. civ., este posibil în cazul în care proprietarul construcției este de bună- credință și nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca proprietarul pământului să invoce accesiunea, să se constituie un drept de superficie asupra terenului de sub construcțiile edificate. Este real că reclamanta a obținut autorizații de construire pentru lucrările edificate însă aceste autorizații nu au respectat condiția impusă de art. 7 din Legea nr. 50/1991 și anume existența titlului de proprietate asupra terenului la data solicitării autorizării sau acceptul proprietarului terenului pentru edificarea construcției, doar o parte fiind situate pe terenul proprietatea persoanelor fizice S.D.

și S.F. Pe de altă parte, este discutabil și deținătorul dreptului de proprietate asupra imobilului pentru că, deși municipiul Baia Mare invocă existența dreptului de proprietate privată în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) al Legii nr. 18/1991, acest drept de proprietate nu a fost dovedit prin depunerea unei hotărâri de consiliu care să ateste acest teren în inventarul municipiului și a unei hotărâri de guvern care să confirme că terenul respectiv face parte din domeniul public sau privat al municipiului Baia Mare. Dimpotrivă, așa cum rezultă din cuprinsul expertizei efectuată în cauză, terenul în discuție este constituit ca zonă C.F.R. și nu rezultă că ar fi îndeplinite procedurile pentru ca această zonă să treacă din evidența cadastrală a C.F.R.

în evidența cadastrală a municipiului Baia Mare, astfel încât, în mod legal, prima instanță a reținut că nu este posibilă constituirea unui drept de superficie. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, invocând drept temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut în esență, că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru constituirea dreptului de superficie, instanța de apel reținând în considerentele hotărârii, în mod greșit, faptul că terenul asupra căruia se solicită constituirea dreptului de superficie s-ar afla în zona de siguranță a C.F.R. cu consecința imposibilității acordării acestui drept față de regimul juridic al proprietății publice, deși, prin adeverința din 2010 a Primăriei Municipiului Baia Mare se confirmă regimul de proprietate privată a terenului, ceea ce permite constituirea dreptului reclamat.

A mai arătat că, față de limitele în care cererea introductivă de instanță a fost admisă, aceasta rămâne fără eficiență juridică, raportat la faptul că instanța de fond dispune înscrierea în Cartea Funciară a construcțiilor doar pe terenul proprietatea persoanelor fizice S.D. și S.F., dar din expertiza tehnică rezultă că, parțial, clădirile sunt amplasate și pe terenul Primăriei Municipiului Baia Mare, iar Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu poate intabula dreptul de proprietate asupra imobilelor susmenționate, raportat la lipsa cărții funciare și a dreptului de folosință asupra terenului menționat. În fine, s-a susținut și faptul că terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de superficie și deschiderea de CF nou a fost folosit de SC R. SA de la data edificării imobilului M. și ulterior de către recurentă, fără nicio tulburare din partea Regionalei C.F.R., terenul fiind împrejmuit.

Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate se constată, în primul rând, că acestea se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a legii raportat la situația de fapt rezultată din actele dosarului și nu la dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se referă la denaturarea sau interpretarea greșită a conținutului unui act juridic. În aceste limite procesuale, raportat la pretinsa nelegalitate a hotărârii se constată că recursul este nefondat. Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană numită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.

Constituirea nu poate avea loc, în afara cazurilor expres prevăzute în legi speciale, decât prin convenție sau prin uzucapiune. În cauză nu s-a dovedit îndeplinirea niciuneia dintre aceste situații, astfel încât, în mod legal, instanța de apel și-a bazat hotărârea de respingere a apelului pe împrejurarea că nu s-a dovedit în mod legal cine este titularul dreptului de proprietate și faptul că indiferent de titular ar exista un acord cu privire la construirea imobilelor pe terenul în litigiu. Așa fiind, este lipsit de relevanță juridică faptul folosirii terenului în mod netulburat, de vreme ce nu se poate dovedi nici uzucapiunea, iar admiterea în parte a acțiunii în privința constatării dreptului de proprietate asupra construcțiilor s-a făcut în limitele legii, nefiind însă suficientă pentru a se putea admite și cererea în constituirea unui drept de superficie, în lipsa îndeplinirii condițiilor susarătate.

Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC S. SRL Baia Mare, împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 39 din 25 martie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.