ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3412/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

inițial la Judecătoria Baia Mare, reclamanta SC S. SRL Baia Mare a

chemat în judecată pe pârâții SC R. SA Baia Mare și Statul Român,

prin primăria Baia Mare, solicitând instanței să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-

cumpărare asupra imobilului M. din Baia Mare, achiziționat de la SC

R. SA Baia Mare prin licitație publică, să constate că a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului „spațiu de locuit cu

garaje la parter”, situate în Baia Mare, prin construire și un drept de

folosință asupra terenului înscris în CF Baia Mare, în

suprafață de 1.285 mp, aferent clădirilor pe toată durata

existenței acestora, proprietatea Statului Român, să se dispună

înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor clădiri, astfel

dobândite și a dreptului de folosință asupra terenului în cartea

funciară.

Prin sentința civilă nr. 4062

din 11 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4770/100/2009 a

Tribunalului Maramureș, urmare a stabilirii competenței materiale prin

regulator de competență de către Curtea de Apel Cluj, s-a admis

în parte acțiunea reclamantei SC S. SRL în contradictoriu cu SC R. SA,

Statul Român, prin municipiul Baia Mare, S.D. și S.F., s-a constatat

că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra

construcției M. din Baia Mare, în baza contractului de vânzare-

cumpărare din 15 decembrie 1993 încheiat cu SC R. SA, hotărârea

ținând loc de act autentic de vânzare- cumpărare și s-a

constatat că a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra

imobilului mansardă și spațiu de locuit cu garaje la parter,

edificate deasupra și în continuarea magazinului cumpărat, conform

autorizațiilor de construire din 1996 și din 2001 pe terenul

proprietatea pârâților S.D. și S.F. din CF Baia Mare, dispunându-se

înscrierea în CF și întabularea dreptului de proprietate.

Prin aceeași hotărâre s-au

respins celelalte petite referitoare la dobândirea dreptului de

folosință pe terenul proprietatea privată a municipiului Baia

Mare și deschiderea unei coli funciare noi referitor la suprafața de

850 mp, pentru care nu există coală CF în prezent.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC S. SRL, cale de atac recalificată, în

conformitate cu prevederile art. 282

1

C. proc. civ., în apel, solicitând

modificarea în parte a acesteia în sensul de a se constata dreptul de

folosință pe suprafața de 850 mp cu înscrierea dreptului de

folosință.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 39 din 25 martie 2010, a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, potrivit art. 494 C. civ., este

posibil în cazul în care proprietarul construcției este de bună-

credință și nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca

proprietarul pământului să invoce accesiunea, să se constituie

un drept de superficie asupra terenului de sub construcțiile edificate.

Este real că reclamanta a

obținut autorizații de construire pentru lucrările edificate

însă aceste autorizații nu au respectat condiția impusă de art.

7 din Legea nr. 50/1991 și anume existența titlului de proprietate

asupra terenului la data solicitării autorizării sau acceptul

proprietarului terenului pentru edificarea construcției, doar o parte

fiind situate pe terenul proprietatea persoanelor fizice S.D. și S.F.

Pe de altă parte, este

discutabil și deținătorul dreptului de proprietate asupra

imobilului pentru că, deși municipiul Baia Mare invocă

existența dreptului de proprietate privată în conformitate cu

prevederile art. 31 alin. (2) al Legii nr. 18/1991, acest drept de proprietate

nu a fost dovedit prin depunerea unei hotărâri de consiliu care să

ateste acest teren în inventarul municipiului și a unei hotărâri de

guvern care să confirme că terenul respectiv face parte din domeniul

public sau privat al municipiului Baia Mare.

Dimpotrivă, așa cum

rezultă din cuprinsul expertizei efectuată în cauză, terenul în

discuție este constituit ca zonă C.F.R. și nu rezultă

că ar fi îndeplinite procedurile pentru ca această zonă să

treacă din evidența cadastrală a C.F.R. în evidența

cadastrală a municipiului Baia Mare, astfel încât, în mod legal, prima

instanță a reținut că nu este posibilă constituirea

unui drept de superficie.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta, invocând drept temei legal, dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ. și a susținut în esență, că, în

cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru constituirea dreptului

de superficie, instanța de apel reținând în considerentele

hotărârii, în mod greșit, faptul că terenul asupra căruia

se solicită constituirea dreptului de superficie s-ar afla în zona de

siguranță a C.F.R. cu consecința imposibilității

acordării acestui drept față de regimul juridic al

proprietății publice, deși, prin adeverința din 2010 a Primăriei

Municipiului Baia Mare se confirmă regimul de proprietate privată a

terenului, ceea ce permite constituirea dreptului reclamat.

A mai arătat că,

față de limitele în care cererea introductivă de

instanță a fost admisă, aceasta rămâne fără

eficiență juridică, raportat la faptul că instanța de

fond dispune înscrierea în Cartea Funciară a construcțiilor doar pe

terenul proprietatea persoanelor fizice S.D. și S.F., dar din expertiza

tehnică rezultă că, parțial, clădirile sunt amplasate

și pe terenul Primăriei Municipiului Baia Mare, iar Oficiul de

cadastru și Publicitate Imobiliară nu poate intabula dreptul de

proprietate asupra imobilelor susmenționate, raportat la lipsa cărții

funciare și a dreptului de folosință asupra terenului

menționat.

În fine, s-a susținut și

faptul că terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de

superficie și deschiderea de CF nou a fost folosit de SC R. SA de la data

edificării imobilului M. și ulterior de către recurentă,

fără nicio tulburare din partea Regionalei C.F.R., terenul fiind

împrejmuit.

Analizând recursul prin prisma

motivelor de fapt invocate se constată, în primul rând, că acestea se

încadrează, în drept, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

vizând aplicarea greșită a legii raportat la situația de fapt

rezultată din actele dosarului și nu la dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., deoarece nu se referă la denaturarea sau interpretarea

greșită a conținutului unui act juridic.

În aceste limite procesuale,

raportat la pretinsa nelegalitate a hotărârii se constată că

recursul este nefondat.

Dreptul de superficie constă în

dreptul de proprietate pe care îl are o persoană numită superficiar,

asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se

află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte

persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de

folosință.

Constituirea nu poate avea loc, în

afara cazurilor expres prevăzute în legi speciale, decât prin

convenție sau prin uzucapiune.

În cauză nu s-a dovedit

îndeplinirea niciuneia dintre aceste situații, astfel încât, în mod legal,

instanța de apel și-a bazat hotărârea de respingere a apelului

pe împrejurarea că nu s-a dovedit în mod legal cine este titularul

dreptului de proprietate și faptul că indiferent de titular ar exista

un acord cu privire la construirea imobilelor pe terenul în litigiu.

Așa fiind, este lipsit de

relevanță juridică faptul folosirii terenului în mod netulburat,

de vreme ce nu se poate dovedi nici uzucapiunea, iar admiterea în parte a

acțiunii în privința constatării dreptului de proprietate asupra

construcțiilor s-a făcut în limitele legii, nefiind însă

suficientă pentru a se putea admite și cererea în constituirea unui

drept de superficie, în lipsa îndeplinirii condițiilor susarătate.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta SC S. SRL Baia Mare, împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr.

39 din 25 martie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2010.