ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 320/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 393 din 2 iunie 2008 a Tribunalului Brăila s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtei SC D.C.S. SRL București și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului diferența dintre salariul înscris în statele de plată și cel efectiv încasat (300 lei lunar) în perioada 16 noiembrie 2005 – 20 ianuarie 2007. S-au respins capetele de cerere privind plata contravalorii tichetelor de masă, a sporului privind orele de noapte și orele suplimentare, indemnizației pentru concediul medical și cererea pentru plata daunelor morale. Sentința de mai sus a fost casată de Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 625/ R din 06 octombrie 2008, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Brăila.

În motivarea deciziei de casare, Curtea de Apel Galați a arătat că instanța de fond nu a dat posibilitatea reclamantului să administreze probe (cu martori, cu expertiză grafologică) pentru a dovedi susținerile din acțiune și de pe tot parcursul procesului, potrivit cărora semnătura de pe înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă nu-i aparțin. Întrucât în recurs proba cu martori și cu expertiză nu se poate administra instanța de recurs, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. Fiind astfel reinvestit, Tribunalul Brăila a înregistrat cauza sub nr. 2865/113 din 07 noiembrie 2008, a reținând următoarele: Prin acțiune, reclamantul C.N. a arătat că a fost angajat la SC D.C.S.

SRL București, începând cu data de 16 noiembrie 2005 și până pe 22 decembrie 2006, în acest interval de timp a prestat muncă zi și noapte, excepție făcând lunile august septembrie și octombrie 2006, fără a i se plătit orele suplimentare, orele lucrate pe timp de noapte și fără a i se da tichete de masă pe lunile: ianuarie - aprilie. Reclamantul mai susține că nu i s-a înscris în carnetul de muncă perioada ianuarie - 10 iulie în care a prestat muncă în folosul pârâtei și nu i s-a plătit indemnizația pentru incapacitate de muncă (20 – 31 ianuarie 2005). De asemenea, mai susține că salariul îi era înmânat de numitul P.G., fără a avea posibilitatea să semneze statele de plată, unde era trecut salariu mai mare (380 - 420 lei).

Prin sentința civilă nr. 867 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtei SC D.C.S. SRL București și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 247 lei reprezentând diferență salariu neîncasată pentru perioada: 16 noiembrie 2005 -27 ianuarie 2007. A respins, ca nefondate, cererile pentru plata orelor suplimentare, orelor de noapte, daunelor morale, indemnizație concediu medical și tichete de masă. A obligat pe pârâtă să plătească suma de 300 lei către stat, reprezentând onorariu avocat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C.N. Recursul declarat a fost declarat ca fiind nul, prin decizia civilă nr. 294/ R din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați.

S-a reținut că, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nemotivarea recursului în termenul legal atrage nulitatea acestuia. Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de către instanța de fond. Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată, la data de 07 ianuarie 2010, recurentului-reclamant, iar acesta a depus cererea de recurs la data de 18 ianuarie 2010 fără ca, înlăuntrul termenului de declarare a recursului, să o motiveze iar motivarea cererii a depus-o la data de 10 martie 2010. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) din textul citat.

Ca parte căzută în pretenții recurentul a fost obligat, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (I) C. proc. civ., să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat. Împotriva deciziei civile nr. 294/R din 16 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs numitul C.N. care a susținut drept motive de nelegalitate faptul că nu s-a avut în vedere că la dosar există înștiințarea deciziei Tribunalului Brăila. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente. Decizia recurată de reclamantul C.N. este o decizie irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 C. proc.

civ. Împotriva unei hotărâri judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga; în conformitate cu art. 399, coroborat cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unor instanțe de recurs este inadmisibil o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se prin chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei civile nr. 294/ R din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011