ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 320/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 393 din 2

iunie 2008 a Tribunalului Brăila s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul C.N. împotriva pârâtei SC D.C.S. SRL București și a fost obligată

pârâta să-i plătească reclamantului diferența dintre salariul înscris în

statele de plată și cel efectiv încasat (300 lei lunar) în perioada 16

noiembrie 2005 – 20 ianuarie 2007.

S-au respins capetele de cerere

privind plata contravalorii tichetelor de masă, a sporului privind orele de

noapte și orele suplimentare, indemnizației pentru concediul medical și cererea

pentru plata daunelor morale.

Sentința de mai sus a fost casată de

Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 625/ R din 06 octombrie 2008, iar

cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Brăila.

În motivarea deciziei de casare,

Curtea de Apel Galați a arătat că instanța de fond nu a dat posibilitatea

reclamantului să administreze probe (cu martori, cu expertiză grafologică)

pentru a dovedi susținerile din acțiune și de pe tot parcursul procesului,

potrivit cărora semnătura de pe înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă

nu-i aparțin.

Întrucât în recurs proba cu martori

și cu expertiză nu se poate administra instanța de recurs, a casat sentința și

a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Fiind astfel reinvestit, Tribunalul

Brăila a înregistrat cauza sub nr. 2865/113 din 07 noiembrie 2008, a reținând

următoarele:

Prin acțiune, reclamantul C.N. a

arătat că a fost angajat la SC D.C.S. SRL București, începând cu data de 16

noiembrie 2005 și până pe 22 decembrie 2006, în acest interval de timp a

prestat muncă zi și noapte, excepție făcând lunile august septembrie și octombrie

2006, fără a i se plătit orele suplimentare, orele lucrate pe timp de noapte și

fără a i se da tichete de masă pe lunile: ianuarie - aprilie.

Reclamantul mai susține că nu i s-a

înscris în carnetul de muncă perioada ianuarie - 10 iulie în care a prestat

muncă în folosul pârâtei și nu i s-a plătit indemnizația pentru incapacitate de

muncă (20 – 31 ianuarie 2005).

De asemenea, mai susține că salariul

îi era înmânat de numitul P.G., fără a avea posibilitatea să semneze statele de

plată, unde era trecut salariu mai mare (380 - 420 lei).

Prin sentința civilă nr. 867 din 13

noiembrie 2009, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul C.N. împotriva pârâtei SC D.C.S. SRL București și a obligat pe

pârâtă să plătească reclamantului suma de 247 lei reprezentând diferență

salariu neîncasată pentru perioada: 16 noiembrie 2005 -27 ianuarie 2007.

A respins, ca nefondate, cererile

pentru plata orelor suplimentare, orelor de noapte, daunelor morale,

indemnizație concediu medical și tichete de masă.

A obligat pe pârâtă să plătească

suma de 300 lei către stat, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul C.N.

Recursul declarat a fost declarat ca

fiind nul, prin decizia civilă nr. 294/ R din 16 martie 2010 a Curții de Apel Galați.

S-a reținut că, potrivit art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., nemotivarea recursului în termenul legal atrage nulitatea

acestuia.

Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999

termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate

de către instanța de fond.

Din actele dosarului rezultă că

hotărârea instanței de fond a fost comunicată, la data de 07 ianuarie 2010,

recurentului-reclamant, iar acesta a depus cererea de recurs la data de 18

ianuarie 2010 fără ca, înlăuntrul termenului de declarare a recursului, să o

motiveze iar motivarea cererii a depus-o la data de 10 martie 2010.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

celor prevăzute la alin. (2) din textul citat.

Ca parte căzută în pretenții

recurentul a fost obligat, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (I) C. proc.

civ., să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu

avocat.

Împotriva deciziei civile nr. 294/R

din 16 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs

numitul C.N. care a susținut drept motive de nelegalitate faptul că nu s-a avut

în vedere că la dosar există înștiințarea deciziei Tribunalului Brăila.

Analizând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.

Decizia recurată de reclamantul C.N.

este o decizie irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 C. proc. civ.

Împotriva unei hotărâri

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga; în conformitate cu art. 399,

coroborat cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții legale,

recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unor instanțe de recurs

este inadmisibil o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată

cu recurs.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se prin chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă,

pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei

este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei civile nr. 294/ R din 16 martie

2010 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2011