ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6030/2010

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 141 din 18 februarie 2009, Tribunalul Vrancea, secția

civilă, a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată; a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu

pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA - Sucursala Regională C.F.R. Galați; a obligat-o pe

pârâtă să plătească reclamantului suma de 5.831 lei, reprezentând drepturi

salariale și drepturi bănești conexe pentru perioada 16 ianuarie 2006-09 martie

2006, sumă ce a fost actualizată până la 31 decembrie 2008, urmând a fi

actualizată în continuare până la plata efectivă; a obligat-o pe pârâtă să

plătească reclamantului suma de 6.000 lei daune morale; a respins, ca

neîntemeiat, capătul de cerere privind plata daunelor interese; cu cheltuieli

de judecată în sarcina pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 255 din 06

aprilie 2009, același tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate

de reclamantul S.I. pentru lămurirea dispozitivului și completarea sentinței

civile nr. 141 din 18 februarie 2009.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva ambelor sentințe, iar pârâta numai împotriva sentinței nr. 141 din 18

februarie 2009.

Prin Decizia civilă nr. 1270/ R din 17

noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins ca nefondate, recursurile ambelor părți.

La data de 17 decembrie 2009,

reclamantul a formulat cerere de revizuire a deciziei susmenționate, cerere

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Prin încheierea din Camera de Consiliu

din 9 martie 2010, instanța de revizuire a respins, ca nefondată, cererea de

îndreptare a erorii materiale din încheierea din data de 17 februarie 2010,

formulată de revizuent.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs revizuentul.

Învestită cu judecarea acestui recurs,

Înalta Curte a invocat, din oficiu, în ședința publică din 12 noiembrie 2010,

excepția inadmisibilității căii de atac exercitate.

Excepția este întemeiată și va fi

admisă în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc.

civ., încheierea pronunțată în temeiul art. 281 este supusă acelorași căi de

atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea.

Altfel spus, încheierea pronunțată în

temeiul art. 281 C. proc. civ. are, din punctul de vedere al căilor de atac,

același regim juridic ca și hotărârea - înțeleasă, conform art. 255 C. proc.

civ., fie ca sentință, fie ca decizie, fie ca încheiere dată de instanță în

cursul procesului - cu privire la care s-a solicitat îndreptarea.

În speță, obiectul recursului îl

constituie o încheiere pronunțată în procedura art. 281 C. proc. civ. în

legătură cu o încheiere premergătoare dată în cursul procesului de revizuire ce

poartă asupra unei hotărâri din recurs (Decizia civilă nr. 1270/ R din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați).

Hotărârea din recurs este irevocabilă,

conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și, prin urmare, ea nu este

susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, după cum rezultă din

interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 299 și art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ.

Același regim juridic, de hotărâre

irevocabilă, nesupusă recursului, îl va avea și hotărârea ce se va da asupra

revizuirii hotărârii pronunțate în recurs și, implicit, și încheierile

premergătoare acesteia, deoarece potrivit art. 328 C. proc. civ., hotărârea

dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru

hotărârea revizuită.

Așa fiind, întrucât încheierea

premergătoare în legătură cu care s-a solicitat instanței de revizuire

îndreptarea în procedura art. 281 C. proc. civ. este irevocabilă, la fel ca și

hotărârea ce se va da asupra revizuirii, ea nu este susceptibilă de exercițiul

căii de atac a recursului.

Pe cale de consecință, conform art. 2813

alin. (1) C. proc. civ., nici încheierea pronunțată în legătură cu îndreptarea

sa în baza art. 281 nu este susceptibilă de exercițiul recursului, astfel că

recursul declarat împotriva acestei din urmă încheieri este inadmisibil.

Reținând, așadar, că încheierea atacată

cu recurs în prezenta cauză nu este susceptibilă de exercițiul acestei căi de

atac, Înalta Curte urmează să respingă recursul cu care a fost învestită ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuentul S.I. împotriva încheierii din 9 martie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi/12 noiembrie 2010.