ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2008

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 53 din 3

aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 278/1 alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de

petentul D.M. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de

9 noiembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în

dosarul nr. 313/P/2007, menținută prin Rezoluția Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 867/ll/2/2007 din 4 ianuarie 2008.

S-a

menținut rezoluția atacată.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 80 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin Rezoluția din data

de 9 noiembrie 2007 dispusă

de procurorul

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în

dosarul 313/P/2007 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de L.V., avocat în cadrul Baroului

Bacău, sub aspectul

săvârșiri

infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență prev. de art. 246 și

art. 257 C. pen. ,întrucât faptele nu se confirmă.

Pentru a pronunța această soluție

procurorul a reținut că la data de 03 iulie 2007 petentul D.P.M. s-a adresat

organelor

de anchetă cu o plângere penală

în care reclama pe avocata L.V.

din cadrul Baroului Bacău pentru

săvârșirea infracțiunilor

de abuz în

serviciu și trafic de influență prev. de art. 246 și art. 257 C. pen.

,

constând în aceea că, apărând într-o cauză adversă, respectiv pe pârâtul C., a

indus în eroare completul de judecată invocând excepția prescripției, care a

fost admisă de instanță, transformându-l astfel din creditor în debitor.

Consideră hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală și fiind dată

datorită traficului de influență exercitat avocata L.V.

Din verificările efectuate a rezultat

că într-adevăr avocata L.V. a fost mandatată prin împuternicirea avocațială nr.

2003952 să îl reprezinte pe C.I. în dosarul nr. 9491/2005 al Judecătoriei Bacău

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 606 din 31 ianuarie 2006. În acest

dosar i s-a respins acțiunea reclamantului D.M. și s-a admis excepția

prescripției invocată de avocata L.V. Această hotărâre a rămas

definitivă și irevocabilă prin respingerea

recursului civil declarat de

recurentul reclamant D.M.

Examinând actele de urmărire penală

efectuate, s-a constatat că avocata L.V. și-a tăcut datoria în dosarul în

care a fost angajată de către pârâtul C., punând

concluziile

pe care Ie-a considerat

de cuviință în cadrul speței date, hotărârea

finală fiind dată de către

instanța de judecată, după ascultarea ambelor părți și după analizarea

întregului probator administrat la dosar.

Nu a rezultat din verificările făcute,

încălcarea vreunei dispoziții legale de către avocatul reclamat și nici

comiterea vreunui abuz de către acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală

care să poată fi reținute în sarcina avocatului reclamat, astfel că s-a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Soluția atacată a fost menținută prin Rezoluția

Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău

nr. 867/11/2/2007 din 4 ianuarie 2008,

care a respins plângerea formulată

de

petentul D.M.

Împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a

formulat

plângere în condițiile art. 278/1 C. proc. pen.

În susținerea plângerii adresată

instanței, petentul D.M. arată în esență că în mod greșit s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, apreciind că actele

premergătoare efectuate de procuror nu sunt suficiente pentru a se stabili

adevărul judiciar, solicitând trimiterea cauzei procurorului in vederea

începerii urmăririi penale și completarea cercetărilor.

Analizând, soluția procurorului de

netrimitere in judecată, atacată cu plângere de petentul D.M., instanța de fond

a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal si temeinic.

Plângerea reglementată în dispozițiile,

art. 278/1 C. proc. pen. are natura juridică a unei cai de atac îndreptată împotriva

soluțiilor de netrimitere in judecata dispuse de procuror.

Astfel, in baza principiului constituțional a

liberului acces la justiție,

judecătorul este chemat de către persoana

vătămata sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost

vătămate, sa efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere in judecata. Instanța este obligată să

examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală

care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să

pronunțe una dintre soluțiile prev. de art. 278/1 alin. (8) C. pen.

În mod corect procurorul, în urma

efectuării actelor premergătoare, a stabilit că faptele prevăzute de legea

penală imputate intimatei L.V., nu există.

Astfel, actele premergătoare efectuate

în cauză, nu relevă existența unor acțiuni ilicite pedepsite de legea penală și

săvârșite

de către intimată, în cadrul

exercitării profesiei, de natură a aduce atingere intereselor legitime ale

petentului D.M.

În mod corect procurorul a constatat că

intimata a susținut interesele clientului său C.I. cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Susținerile petentului referitoare la

comiterea de către intimată a unor acte de trafic de influentă care au

determinat

pronunțarea unei soluții

nefavorabile petentului în cauza civilă ce a

tăcut obiectul dosarului

9491/2005, nu sunt confirmate de actele de cercetare efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petentul D.M.

, făcând referire la modul de

soluționare a cauzei civile în care

intimata a avut calitatea de avocat.

Examinând sentința recurată sub toate aspectele

conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este

nefondat.

Deși petentul a formulat o plângere penală

împotriva intimatei, acuzând-o de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

și trafic de influență, în legătură cu modul de soluționare a dosarului civil

nr. 9491/2005 al Judecătoriei Bacău în care a avut calitatea de avocat al

părții adverse, în realitate el critică însăși soluția pronunțată în acea

cauză.

Din actele existente la dosar rezultă că

prin sentința civilă nr. 606 din 31 ianuarie 2005 pronunțată în dosarul cu

numărul de mai sus, instanța a admis excepția prescripției invocată de pârât, prin

avocatul L.V. și a respins acțiunea petentului, ca fiind prescrisă.

Această soluție a fost menținută prin decizia

civilă nr. 26/R din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, prin

care a fost respins ca nefondat recursul petentului împotriva sentinței civile

susmenționate, hotărâre irevocabilă.

Mai mult, prin decizia civilă nr. 939

din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, a fost respinsă și

contestația în anulare formulată de petent împotriva aceleiași sentințe, hotărâre

de asemenea irevocabilă.

Curtea reține că nemulțumirile părților

dintr-un proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie

să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție și, prin aceasta, o cenzură a

hotărârilor judecătorești, prin promovarea unor plângeri penale împotriva

magistratului (magistraților) care au soluționat cauza sau chiar a avocaților

care au reprezentat în condițiile legii interesele clienților lor.

Împrejurarea că soluțiile obținute de

petent nu i-au fost

favorabile nu poate

conduce, prin ea însăși, la concluzia că acestea

sunt rezultatul

săvârșirii unor infracțiuni de către participanții la procese, neexistând nici

un indiciu al săvârșirii vreunei fapte care să atragă răspunderea penală a

acestora.

În mod corect s-a reținut atât de către

procurorul care a instrumentat plângerea penală formulată de petent, respectiv procurorul

ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond

investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că

în

cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține

săvârșirea de către intimată a infracțiunilor menționate în plângere, astfel

încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționarul D.M.

împotriva sentinței penale nr. 53 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel

Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.