ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2100/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 53 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul D.M. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 9 noiembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 313/P/2007, menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 867/ll/2/2007 din 4 ianuarie 2008. S-a menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin Rezoluția din data de 9 noiembrie 2007 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul 313/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.V., avocat în cadrul Baroului Bacău, sub aspectul săvârșiri infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență prev. de art. 246 și art. 257 C. pen. ,întrucât faptele nu se confirmă. Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut că la data de 03 iulie 2007 petentul D.P.M. s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere penală în care reclama pe avocata L.V. din cadrul Baroului Bacău pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență prev. de art. 246 și art. 257 C. pen.

, constând în aceea că, apărând într-o cauză adversă, respectiv pe pârâtul C., a indus în eroare completul de judecată invocând excepția prescripției, care a fost admisă de instanță, transformându-l astfel din creditor în debitor. Consideră hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală și fiind dată datorită traficului de influență exercitat avocata L.V. Din verificările efectuate a rezultat că într-adevăr avocata L.V. a fost mandatată prin împuternicirea avocațială nr. 2003952 să îl reprezinte pe C.I. în dosarul nr. 9491/2005 al Judecătoriei Bacău în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 606 din 31 ianuarie 2006. În acest dosar i s-a respins acțiunea reclamantului D.M. și s-a admis excepția prescripției invocată de avocata L.V.

Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului civil declarat de recurentul reclamant D.M. Examinând actele de urmărire penală efectuate, s-a constatat că avocata L.V. și-a tăcut datoria în dosarul în care a fost angajată de către pârâtul C., punând concluziile pe care Ie-a considerat de cuviință în cadrul speței date, hotărârea finală fiind dată de către instanța de judecată, după ascultarea ambelor părți și după analizarea întregului probator administrat la dosar. Nu a rezultat din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către avocatul reclamat și nici comiterea vreunui abuz de către acesta. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina avocatului reclamat, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Soluția atacată a fost menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe Curtea de Apel Bacău nr. 867/11/2/2007 din 4 ianuarie 2008, care a respins plângerea formulată de petentul D.M. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în condițiile art. 278/1 C. proc. pen. În susținerea plângerii adresată instanței, petentul D.M. arată în esență că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, apreciind că actele premergătoare efectuate de procuror nu sunt suficiente pentru a se stabili adevărul judiciar, solicitând trimiterea cauzei procurorului in vederea începerii urmăririi penale și completarea cercetărilor. Analizând, soluția procurorului de netrimitere in judecată, atacată cu plângere de petentul D.M., instanța de fond a constatat că actul de dispoziție al procurorului este legal si temeinic.

Plângerea reglementată în dispozițiile, art. 278/1 C. proc. pen. are natura juridică a unei cai de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere in judecata dispuse de procuror. Astfel, in baza principiului constituțional a liberului acces la justiție, judecătorul este chemat de către persoana vătămata sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, sa efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere in judecata. Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prev. de art. 278/1 alin. (8) C. pen.

În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a stabilit că faptele prevăzute de legea penală imputate intimatei L.V., nu există. Astfel, actele premergătoare efectuate în cauză, nu relevă existența unor acțiuni ilicite pedepsite de legea penală și săvârșite de către intimată, în cadrul exercitării profesiei, de natură a aduce atingere intereselor legitime ale petentului D.M. În mod corect procurorul a constatat că intimata a susținut interesele clientului său C.I. cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Susținerile petentului referitoare la comiterea de către intimată a unor acte de trafic de influentă care au determinat pronunțarea unei soluții nefavorabile petentului în cauza civilă ce a tăcut obiectul dosarului 9491/2005, nu sunt confirmate de actele de cercetare efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul D.M. , făcând referire la modul de soluționare a cauzei civile în care intimata a avut calitatea de avocat. Examinând sentința recurată sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Deși petentul a formulat o plângere penală împotriva intimatei, acuzând-o de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență, în legătură cu modul de soluționare a dosarului civil nr. 9491/2005 al Judecătoriei Bacău în care a avut calitatea de avocat al părții adverse, în realitate el critică însăși soluția pronunțată în acea cauză. Din actele existente la dosar rezultă că prin sentința civilă nr. 606 din 31 ianuarie 2005 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, instanța a admis excepția prescripției invocată de pârât, prin avocatul L.V.

și a respins acțiunea petentului, ca fiind prescrisă. Această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 26/R din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursul petentului împotriva sentinței civile susmenționate, hotărâre irevocabilă. Mai mult, prin decizia civilă nr. 939 din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, a fost respinsă și contestația în anulare formulată de petent împotriva aceleiași sentințe, hotărâre de asemenea irevocabilă.

Curtea reține că nemulțumirile părților dintr-un proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție și, prin aceasta, o cenzură a hotărârilor judecătorești, prin promovarea unor plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza sau chiar a avocaților care au reprezentat în condițiile legii interesele clienților lor. Împrejurarea că soluțiile obținute de petent nu i-au fost favorabile nu poate conduce, prin ea însăși, la concluzia că acestea sunt rezultatul săvârșirii unor infracțiuni de către participanții la procese, neexistând nici un indiciu al săvârșirii vreunei fapte care să atragă răspunderea penală a acestora.

În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală formulată de petent, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimată a infracțiunilor menționate în plângere, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 53 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.