ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 2974/2/2010 a fost menținută starea de arest a inculpaților F.F.

(fiul lui M. și al P.), C.M. (fiul G.) și G.F. (fiul lui A. și al I.).

Pentru a dispune astfel

instanța a reținut că inculpații, împreună cu alte persoane, au fost trimiși în

judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție din 1 aprilie 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în cazul inculpaților C.M. și G.F. și de complicitate la aceeași infracțiune

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în cazul inculpatului F.F., comisar de poliție, că aceștia au fost arestați în

baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., că în cauză s-a fixat primul termen de

judecată la 30 aprilie 2010 și că de la data arestării nu s-au schimbat

temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații F.F., C.M. și G.F., care au susținut că măsura

arestării preventive nu este justificată și au solicitat revocarea acesteia și

judecarea lor în stare de libertate.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen. după înregistrarea

dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în

stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de

consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea

duratei arestării preventive.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași text, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța menține, prin

încheiere motivată arestarea preventivă.

Pe de altă parte, prin art. 5

alin. (1) lit. c) din C.E.D.O. s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de

libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că inculpații au fost arestați în baza art. 148 lit. f) C.

proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că recurenții C.M. și G.F. au

comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că în cursul lunii

septembrie 2009 și noiembrie 2009 au vândut unor colaboratori sub acoperire mai

multe doze de heroină cu suma de 50 lei doza și că recurentul F.F., ofițer de

poliție judiciară cu gradul de comisar a comis infracțiunea prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 constând în

aceea că în anul 2009 a ajutat mai multe persoane bănuite de trafic ilicit de

droguri de mare risc să se sustragă de la urmărirea penală, transmițându-le în

mod repetat, informații privind locurile de efectuare a perchezițiilor

domiciliare ori de constatare a unor infracțiuni privind traficul ilicit de

droguri și devenind astfel complici la această infracțiune gravă.

Având în vedere că de la

data arestării – 11 februarie 2010 în cazul inculpatului F.F. și 23 martie 2010

în cazul inculpaților C.M. și G.F. și până în momentul de față, nu rezultă că au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și constatând că lăsarea

în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat

din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei, Curtea consideră că

încheierea primei instanțe de menținere a stării de arest este legală și

temeinică și conformă cu dispozițiile evocate.

În consecință, constatând

nefondate criticile formulate de recurenți, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații F.F., C.M. și G.F., cu obligarea

acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților C.M. și G.F. să fie avansat

din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații F.F., C.M. și G.F. împotriva încheierii din

9 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2974/2/2010.

Obligă recurentul inculpat F.F.

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați

C.M. și G.F. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2010.