ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 947/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 05 martie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 2066/2/2010, Curtea de Apel București, secția I

penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților F.F.,

pe o durată de 30 de zile, de la 12 martie 2010 până la 10 aprilie 2010 inclusiv,

P.M. și G.P. pe o perioadă de câte 23 de zile, începând cu data de 19 martie 2010

până la data de 10 aprilie 2010.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut următoarele:

Prin încheierea din data de

11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată

în Dosarul nr 1299/2/2010, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen., arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile,

de la 11 februarie 2010 până la 11 martie 2010 inclusiv, a inculpatului F.F. (lucrător

de poliție judiciară cu grad de comisar), cercetat penal sub aspectul infracțiunii

de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt că, în cursul

anului 2009, a ajutat mai multe persoane să se sustragă de la urmărirea penală pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, comunicându-le

acestora că urmează să aibă loc percheziții domiciliare sau efectuarea de

flagrante de către organele abilitate.

La data de 26 februarie 2010,

prin ordonanța nr. 292/D/P/2009, s-a dispus de catre procuror schimbarea

încadrării juridice a faptelor sub aspectul cărora inculpatul F.F. este urmărit

penal, din infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată,

prevăzută de art 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă

continuată, prevăzută de art 26 C. pen. raportat la art 2 alin. (2) din Legea

nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., constatându-se, pe baza

materialului probator administrat în cauză până la acel moment procesual, că în

cursul anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatul a acordat sprijin unei grupări infracționale cu

preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc, fiind conștient

că ajută cu informații persoane care au savârșit și continuă sa comită infracțiuni

de acest gen.

Referitor la inculpații P.M.

și G.P., Curtea constată că aceștia au fost arestați preventiv, pe o perioadă

de 29 de zile, de la 18 februarie 2010 până la 18 martie 2010 inclusiv, în

temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit f) C. proc. pen., prin încheierea

Curții de Apel București, secția I-a penală din data de 17 februarie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 1497/2/2010, pentru savârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc în formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) și (2)

din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., în sarcina

inculpatului P.M. reținându-se și incidența prevederilor art 75 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la

data de 21 octombrie 2009, inculpatul G.P., împreună cu concubina sa, învinuita

B.A.M., a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea

de 0,16 grame heroină și morfină în amestec cu paracetamol și cafeină, în

schimbul sumei de 110 lei, iar la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiași

colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeină,

contra sumei de 60 de lei.

Cu privire la inculpatul P.M.,

s-a reținut, în fapt, că la data de 2 octombrie 2009 a vândut colaboratorului

sub acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,04 grame heroină, în schimbul sumei de 50 de lei, iar la datele de 7 octombrie 2009 și 13 octombrie

2009, împreună cu inculpatul A.V., a vândut aceluiași colaborator cantitatea de

0,04 cm, respectiv, 0,05 grame heroină, contra sumelor de câte 50 de lei.

Analizând materialul

probator administrat în cauză până la acest moment procesual,

Curtea

a constatat că temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive fața de inculpații F.F., P.M. și G.P. se

mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, Curtea a reținut că este îndeplinită cerința prevăzută de 143 alin. (1)

C. proc. pen., în sensul că există suficiente indicii temeinice în accepțiunea

dată acestei noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen., care justifică în

continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru

care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind - pentru inculpatul F.F. declarațiile

martorului S.M. - inculpat în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.,

care a arătat că, înainte de arestarea sa în luna iunie 2009 pentru trafic de

droguri de mare risc, a fost contactat de inculpatul F.F., care s-a deplasat la

locuința sa cu un autoturism marca H.T. și care i-a arătat o listă cu mai multe

nume și porecle ale unor traficanți de droguri, printre care G.C., zis D.S., M.,

O., L., C., A.J., A. J. zis Ț. și alții, cerându-i bani și alte foloase în

schimbul serviciului de a-l anunța când și la care dintre persoanele în

discuție se vor organiza de către organele de poliție acțiuni de prindere în

flagrant delict sau percheziții, comunicându-i un număr de telefon mobil cu

terminația 27 și solicitându-i să cumpere doua telefoane mobile noi cu cartelă,

care să fie folosite doar pentru discuțiile între ei doi; martorul a mai arătat

că inculpatul îl avertiza în mod codificat folosind expresii de genul „dimineața

ies tramvaiele din depou”, “ies escavatoarele la construcții” ori „sa se duca

să facă piața”, procedând în acest mod și în luna noiembrie 2009, când l-a

anunțat că la adresa din București, sector 2, urmează sa se efectueze o

percheziție domiciliară, martorul reușind, la rândul său, sa-i avertizeze până

la sosirea organelor de poliție pe numiții A.E.O., zis O., pe P.M., zis M. și

pe G.E., zisa C., astfel încât a fost prinsa doar o femeie, soția unuia dintre

fugiți, respectiv G.M.A., zisă S., soția lui G.F. (filele 434-443 vol I d.u.p.);

declarațiile martorului, C.G.S. - cercetat pentru infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc în Dosarul nr. 18841/DJPJ/2009 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.,

în cuprinsul cărora acesta a precizat că în cursul anului 2009, de mai multe ori,

a fost avertizat de inculpatul F.F. cu privire la realizarea unor flagrante sau

percheziții domiciliare cu privire la traficanții de heroină aflați în relații

apropiate cu el și cu numitul G.C., zis D.S., un exemplu în acest sens fiind

cel din 4 noiembrie 2009, când inculpatul l-a avertizat că la adresa din București,

sector 2 urmează a fi efectuat un flagrant, precum și cel din 19 noiembrie 2009,

cánd, în cadrul unei întâlniri cu acesta, inculpatul l-a anunțat că în perioada

imediat următoare va avea loc descindere a poliției, în vederea efectuării unor

percheziții domiciliare la aceeași adresă; martorul a mai arătat că, în

schimbul serviciilor prestate de inculpat, acesta primea între datele de 1 și 6

ale fiecărei luni suma de 600 de euro, iar, suplimentar, beneficia de produse

alimentare de la magazinul pe care martorul îl deținea în Complexul Comercial A.

(filele 317-318, 429-432 vol I d.u.p.); declarațiile martorului cu identitate

protejata T.V. (fila 428 vol. I d.u.p.), care a menționat ca, în perioada

septembrie - noiembrie 2009, a locuit la adresa din București, sector 2, iar în

seara zilei de 23 noiembrie 2009, a fost avertizat de numitul M., zis G. că se

va face o percheziție domiciliară de către poliție și mascați a doua zi, fapt

care s-a și întâmplat în dimineața de 24 noiembrie 2010; declarațiile martorei

V.G. (fila 462 vol 1 d.u.p.), care a arătat că în data de 23 noiembrie 2009 a

fost anunțată de numitul M. că a doua zi urmează sa fie organizată o razie,

motiv pentru care și-a luat măsuri de precauție pentru a nu fi prinsă de

organele de poliție care, într-adevăr, au descins la această adresă la data de

24 noiembrie 2009; declarațiile inculpatului P.M. (filele 11-18 vol II d.u.p.)

conform cărora, în data de 23 noiembrie 2009, precum și cu alte ocazii, a fost

anunțat de numitul M., recunoscut în persoana martorului S.M., că la adresa

urmează a fi organizată o descindere a Politiei Antidrog, cunoscând că numitul

M. obținea aceste informații de la un prieten de-al său care era polițist; declarațiile

date în 15 februarie 2010 de martora G.M.A., care a arătat că a fost avertizată

cu o seara înainte de efectuarea percheziției domiciliare din data de 24

noiembrie 2009, la adresa din București, sector 2, de către martorul S.M., însă

nu a dat crezare acestui avertisment, deși celelalte persoane de la respectiva

adresă, care au fost anunțate odată cu ea, și-au luat măsurile necesare pentru

a se ascunde; procesele verbale de confruntare a inculpatului F.F. cu martorul

S.M. și C.G.S. (filele 464-466 și 469-470 vol I d.u.p.), procesul verbal din

data data de 24 noiembrie 2009 (filele 220-222 vol I d.u.p.), din care rezultă

că s-a procedat la efectuarea mai multor percheziții domiciliare, inclusiv la

adresa din București, sector 2, ocazie cu care s-a constatat că inculpații A.E.O.,

G.F. și P.M. nu au fost găsiți la domiciliu, procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță,

purtate între inculpatul F.F. și numitul G.C. la datele de 20 octombrie 2009, 4

noiembrie 2009 și 5 noiembrie 2009, între inculpat și martorul C.G.S. la datele

de 4 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, între numitul G.C. și martorul C.G.S.

la data de 4 noiembrie 2009, între inculpat și alte persoane la data de 29

noiembrie 2009, între martorul C.G.S. și alte persoane la data de 2 decembrie 2009

(filele 294-31 6, vol. I d.u.p.);

- pentru inculpatul P.M.: procesele

verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele

de 2 octombrie 2009, 7 octombrie 2009 și 13 octombrie 2009, procesele verbale

de consemnare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire cu nume de cod A.D.

la data de 19 octombrie 2009; procesele verbale de redare a înregistrărilor video

cu privire la discuțiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de

cod A.D., inculpat și numitul J. la data de 13 octombrie 2009, între colaborator,

inculpat și numitul B. la data de 7 octombrie 2009; procesul verbal de recunoaștere

de pe planșa foto a inculpatului P.M. de către coinculpatul A.V.; rapoartele de

constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatului, care a recunoscut

comiterea faptelor în modalitatea reținută de organele de urmărire penală

(filele 144-181, vol. I filele 11-18 vol. II d.u.p);

- pentru inculpatul G.P.: procesele

verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu nume de cod H.C. la datele

de 21 octombrie 2009 și 27 octombrie 2009; procesele verbale de consemnare a declarațiilor

colaboratorului sub acoperire cu nume do cod A.D. întocmite la data de 16

noiembrie 2009, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio-video cu

privire la discuțiile purtate între colaboratorul sub acoperire cu nume de cod A.D.

și inculpat la datele de 21 octombrie 2009 și 27 octombrie 2009, înregistrări efectuate

în baza autorizațiilor emise de instanța, rapoartele de constatare

tehnico-științifică, declaratiile inculpatului, care a recunoscut comiterea

faptelor (filele 19-51, 67-70 vol II d.u.p.)

Totodată, Curtea a apreciat

că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 148 lit f) C. proc. pen., în

sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul

urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea

în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora,

frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune

și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice și siguranței persoanei.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul F.F., Curtea a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică

avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a diminuat, atâta

timp cât acesta avea calitatea de polițist în cadrul B.C.C.O. București -

Serviciul Antidrog, cu atribuții pe linia descoperirii și tragerii la

răspundere penală a persoanelor implicate în traficul și consumul de

stupefiante, funcție care îl obliga să apere valorile sociale și nu să le aducă

atingere, pe fondul unei scăderi continue a încrederii populației în eficiența

organelor de poliție. Curtea a apreciat că prelungirea măsurii arestării

preventive a inculpaților este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a

procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate

aspectele precum și pentru finalizarea actelor de urmărire penală menționate în

referatul Parchetului.

Deși unele dintre

activitățile de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate în cauza nu îi

privesc pe cei trei inculpați, Curtea apreciază, contrar celor susținute de

inculpatul F.F., că aceasta împrejurare nu are nicio relevanță sub aspectul

temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată

de Parchet, orice act de procedură întocmit de organele de anchetă fiind câștigat

întregii cauze.

În ceea ce privește critica

inculpaților F.F. și P.M. referitoare la faptul că procurorul care a întocmit

referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu a

motivat îndeplinirea cerinței prevăzute de art 148 lit f) teza a Il-a C. proc. pen.,

Curtea constată că, deși reală, această împrejurare nu a fost de natură să producă

nicio vătămare inculpaților, în condițiile art 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., atâta timp cât respectiva omisiune a fost complinită de procurorul de ședintă,

care a prezentat pe larg aspectele ce, în opinia M.P., conduc la concluzia că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, acuzații având, astfel, posibilitatea de a-și formula o apărare

efectivă, în raport de susținerile invocate oral de reprezentantul Parchetului.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații F.F. și G.P., care au criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, pe fond,

respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.

Inculpatul F.F. a susținut,

în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 C. proc.

pen., că în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării

preventive nu se mai face nicio referire la subzistența dispozițiilor art. 148 lit.

f) C. pr. pen., că actele de urmărire penală pentru a căror efectuare se

solicită prelungirea măsurii nu îl vizează pe inculpat, că între acesta și

ceilalți inculpați în cauză nu există nicio legătură și, în fine, că toate

înregistrările audio existente la dosarul cauzei sunt lovite de nulitate, fiind

efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 91

1

C. proc. pen. și Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale.

Inculpatul G.P. a susținut

că nu se face vinovat de săvârșirea niciunei infracțiuni.

Examinând încheierea

recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpați dar și din

oficiu, în condițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă

că măsura arestării preventive a inculpatului F.F. a fost luată prin încheierea

din camera de consiliu de la data de 11 februarie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1299/2/2010 iar a

inculpatului G.P., prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

reținându-se ca temeiuri ale arestării preventive, pentru ambii inculpați,

dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Inculpatul F.F. este

cercetat în prezent pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de

droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C.

pen., constând în aceea că în cursul anului 2009, în mod repetat și în baza

aceleiași rezoluții infracționale, acesta a acordat sprijin unei grupări

infracționale cu preocupări pe linia traficului ilicit de droguri de mare risc,

fiind conștient că ajută cu informații persoane care au savârșit și continuă sa

comită infracțiuni de acest gen.

Inculpatul G.P. este

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată, prevazută de art .2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că la data de 21 octombrie 2009

împreună cu concubina sa, învinuita B.A.M., a vândut colaboratorului sub

acoperire cu nume de cod A.D. cantitatea de 0,16 grame heroină și morfină în amestec cu paracetamol și cafeină, în schimbul sumei de 110 lei, iar

la data de 27 octombrie 2009, a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeină, contra sumei de 60 de lei.

Potrivit art. 155 alin. (1) C.

proc. pen., în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de

instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat

arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în acord cu judecătorul care a dispus prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpatului și Înalta Curte apreciază că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 68

1

C.

proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. și impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului

penal.

În încheierea recurată sunt

evidențiate în mod corect, pentru fiecare inculpat în parte, care sunt acele date

care fac să planeze asupra inculpaților, în mod rezonabil, presupunerea că

aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, date expuse pe larg mai

sus, astfel că nu vor mai fi reluate de Înalta Curte.

Totodată, în cauză este incident

cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind evident că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați

este închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea acestora în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Gravitatea infracțiunii

presupus comise de inculpatul G.P., caracterul continuat al acesteia, starea de

insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de

mare risc, la care se adaugă circumstanțele personale negative ale

inculpatului, care este fără ocupație, nu are loc de muncă, este consumator de

droguri, nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind anterior condamnat

pentru alte infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care

l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia. Pe fondul parazitismului social

și al consumului de droguri există riscul ca, pus în libertate, inculpatul să

își reia activitatea infracțională pentru obținerea mijloacelor materiale

necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consumul propriu.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul F.F., așa cum just observa și judecătorul care a dispus prelungirea

măsurii arestării preventive, acesta, în calitate de polițist în cadrul B.C.C.O.

București - Serviciul Antidrog, avea obligația să desfășoare activități pe

linia descoperirii și tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în

traficul ilicit de droguri și nu să ajute astfel de persoane prin furnizarea de

informații la care avea acces în exercitarea atribuțiilor de serviciu, privind

efectuarea unor perchiziții domiciliare sau organizarea unor flagrante, astfel

cum rezultă din datele existente în dosar.

Suspiciunea săvârșirii

infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de către un

reprezentant al unei instituții publice care are menirea de apărare a ordinii

publice, face ca lăsarea în libertate a inculpatului să genereze o stare de

insecuritate socială, constituind un pericol concret pentru ordinea publică.

Comportamentul inculpatului afectează grav imaginea instituției din care face

parte, având o puternică rezonanță negativă în rândul opiniei publice și

reclamând o reacție fermă din partea organelor judiciare în sensul luării măsurilor

necesare pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate

socială.

La dispunerea prelungirii

măsurii arestării preventive, în mod corect s-a ținut seama și de scopul acestei

măsuri, prevăzut de art. 136 C. proc. pen. existând motive temeinice a se crede

în necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, prin crearea

posibilității administrării tuturor probelor necesare în vederea aflării

adevărului, în contextul prefigurării implicării mai multor persoane în

activitatea infracționala ce face obiectul cercetărilor derulate de organele de

urmărire penală, fiind prima prelungire dispusă în cauză.

Motivele susținute de

inculpatul F.F. în recurs au fost invocate de acesta și cu ocazia soluționării

propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, fiind în mod

justificat apreciate ca nefondate. Astfel, omisiunea parchetului de a motiva în

referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării menținerea temeiului

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost complinită de către

procurorul de ședință cu ocazia concluziilor orale, inculpatul având

posibilitatea de a-și face toate apărările, nefiind vătămat în drepturile sale.

De asemenea, împrejurarea că

nu toate actele de urmărire penale ce urmează a fi efectuate, menționate în

referatul procurorului, îl privesc și pe inculpatul F.F., este lipsit de

relevanță sub aspectul temeiniciei propunerii de prelungire a măsurii arestării

preventive, administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului fiind în

interesul cauzei în ansamblul ei, prin stabilirea întregii activități

infracționale și a circumstanțelor în care a acționat fiecare dintre

participanți, așa cum în mod just a apreciat și prima instanță.

Cât privește excepția de

nulitate a actelor de urmărire penală constând în înregistrări audio pe motiv

că acestea au fost efectuate anterior începerii urmăririi penale, ceea ce ar

contraveni Deciziei nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale, Înalta

Curte reține că examinarea legalității mijloacelor de probă strânse în cursul

urmăririi penale este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea

fondului cauzei. La acest moment procesual instanța este chemată să se pronunțe

numai în ceea ce privește existența unor probe sau indicii temeinice care să

justifice presupunerea rezonabilă că persoana cercetată a comis o infracțiune.

Or, în speță, asemenea indicii rezultă nu numai din conținutul înregistrărilor

audio ci și din declarațiile martorilor S.M., C.G.S., G.M.A., declarațiile martorului

cu identitate protejată T.V. și ale inculpatului P.M.

Pentru toate considerentele

expuse mai sus, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.F. și G.P., urmând

ca aceștia să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.F. și G.P. (zis P.) împotriva încheierii din 5 martie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 2066/2/2010.

Obligă recurentul inculpat G.P. (zis

P.) la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C., iar pe recurentul F.F. la plata sumei de 150 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2010.