ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2974/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2974/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului
comercial de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 3 iunie
2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a dispus suspendarea
judecății apelului declarat de pârâtul S.V. împotriva încheierii din 20
octombrie 2009 și a sentinței nr. 1925/ CA din 23 octombrie 2009 pronunțată de
Tribunalul Hunedoara, în dosarul de față, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006,
republicată.
Pentru a pronunța această încheiere,
curtea de apel a reținut că prin încheierea pronunțată la 4 decembrie 2009 de
Tribunalul București, în dosarul nr. 47447/3/2009, s-a admis cererea debitoarei
SC E.A.C. SRL și s-a dispus intrarea acesteia în procedură simplificată,
debitoare ce figurează în prezenta cauză în calitate de intimată, astfel încât
sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 88/2006, republicată.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs, intimata, criticând încheierea recurată pentru motive de
nelegalitate ce se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
recurenta a arătat că în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 36 din
Legea nr. 85/2006, republicată, întrucât societatea în insolvență nu are, în
proces, calitatea de debitoare, ci de creditoare.
Examinând actele și lucrările
dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține
că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006,
republicată, impun obligația instanțelor de judecată de a suspenda ope legis
orice acțiune judiciară având ca obiect realizarea creanțelor asupra debitoarei
aflată în procedura insolvenței.
Ca atare, ipoteza legală din art. 36
din Legea nr. 85/2006, republicată, presupune existența pe rolul instanțelor
judecătorești a unor acțiuni patrimoniale îndreptate împotriva unui debitor
aflat în insolvență judiciară.
Din analiza acțiunii de fond cu care
au fost investite instanțele de judecată, se reține că, în speță, debitoarea
aflată în insolvență judiciară are calitate procesuală activă, fiind reclamantă
– creditoare în acțiunea patrimonială pornită împotriva unui terț.
Așadar, nu se regăsește în speță
ipoteza din art. 36 a Legii nr. 85/2006, republicată, care face referire
expresă la calitatea procesuală pasivă a debitoarei aflată în instanță, din
cadrul acțiunii patrimoniale, aflată pe rolul instanțelor, text de lege care,
fiind special se supune regulii specialia generalibus derogant, neputând fi
extins prin analogie.
Pentru considerentele mai sus
invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul declarat și va casa încheierea recurată, trimițând
cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
recurenta - reclamantă SC E.A.C. SRL Bragadiru prin lichidator judiciar I.M.I.P.U.R.L.
București împotriva încheierii din 9 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Alba Iulia, secția comercială, în dosarul nr. 2437/278/2009, casează încheierea
atacată și trimite cauza pentru soluționarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 septembrie 2010.