ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC C.F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.S.N. SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat în formă simplificată între părți cu privire la cantitatea de 22 tone de plumb și obligarea pârâtei la plata sumei de 44.968 euro, reprezentând plata în avans a contravalorii celor 22 de tone de plumb nelivrate de vânzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta în calitate de vânzătoare, a virat în contul pârâtei suma de 89.936 euro, ce reprezintă contravaloarea întregii cantități de plumb ce trebuia livrată de pârâtă în două tranșe egale, dar aceasta a livrat cu întârziere de o lună de zile doar jumătate din cantitatea de plumb contractată, iar diferența de 22 de tone de plumb nu a mai livrat-o niciodată, deși au existat numeroase solicitări în acest sens. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ., Codul comercial și Legea nr. 469/2002, modificată.
Prin sentința civilă nr. 1035/C din data de 17 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea comercială formulată de reclamantă și a dispus rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți în formă simplificată, cu privire la cantitatea de 22 de tone de plumb; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 44.968 euro contravaloarea în lei la data plății, reprezentând contravaloarea celor 22 de tone de plumb nelivrate. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a achitat pârâtei în avans suma de 89.936 euro reprezentând contravaloarea celor 44 de tone de plumb, care urmau a fi livrate în două tranșe, iar potrivit art. 1020 – art. 1021 C. civ., ca urmare neîndeplinirii obligației de livrare a celor 22 de tone de plumb, a fost dispusă rezilierea contractului de vânzare - cumpărare și obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate pentru marfa nelivrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B.S.N. SRL Sibiu, prin care a solicitat în principal, ca instanța să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul suspendării de drept a acțiunii reclamantei, iar în subsidiar a arătat că pârâta nu are datorii față de reclamantă. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 26/A din 5 martie 2010 a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a constatat suspendată de drept acțiunea formulată de reclamantă. Curtea de Apel a apreciat aplicabile în speță dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declarate de debitor.
În continuare, a reținut că sentința atacată, a fost pronunțată la 4 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței față de pârâtă, motiv pentru care instanța trebuia să dea efect suspendării de drept și să nu procedeze la soluționarea fondului cauzei. Decizia instanței de apel a fost recurată de către reclamanta SC C.F. SA, criticile de nelegalitate fiind încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În concret, recurenta prin criticile dezvoltate a susținut următoarele: În fața instanței de fond nu s-a pus problema suspendării, întrucât debitoarea nu a învederat niciodată faptul că împotriva sa a fost deschisă procedura insolvenței. Din acest punct de vedere apreciază că hotărârea instanței de apel este greșită, în sensul că trebuia suspendată cauza în stadiul în care se afla, fără a fi soluționată cererea de apel.
În continuare, recurenta susține că practic debitoarea, își invocă propria culpă, iar instanța de apel a dat eficiență acestei stări de fapt. De asemenea, recurenta susține că suspendarea trebuia pronunțată prin încheiere, care putea fi atacată cu recurs separat. Recurenta critică totodată faptul că instanța de apel nu a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtă, deși în speța de față cererea de apel a fost promovată de administratorul statutar și nu de administratorul/lichidatorul judiciar. Înalta Curte, examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate precum și raportat la cererea formulată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează.
Prin decizia comercială irevocabilă nr. 250 din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, în dosar nr. 1261/85/2008 au fost admise recursurile declarate de creditoarele SC R.L.I. SA București și SC E.I. SRL București împotriva sentinței nr. 1901/C din 1 aprilie 2000 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, în dosar nr. 1261/85/2008, a fost modificată în tot sentința atacată, a fost respinsă contestația debitoarei SC B.S.N. SRL, s-a constatat că debitoarea se află în încetare de plăți și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC B.S.N. SRL.
Deși această decizie, pronunțată anterior soluționării sentinței civile nr. 1035/C din data de 17 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, nu a fost depusă la dosarul instanței de fond, iar părțile nu au comunicat instanței de fond deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de pârâtă, în speță, dispozițiile art. 36 din lege și-au produs deja efectele de la data deschiderii procedurii. Concluzia rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care ”de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor”.
Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincție de data înregistrării acțiunii. Suspendarea judecății, de drept, cum este cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept. În considerarea celor ce preced, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, însă aplicarea textului de lege invocat, trebuia să fie efectuată de către instanța de fond, respectiv Tribunalul Sibiu, prin pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună suspendarea judecății cauzei.
În mod evident, în speță, instanța de apel, deși prin considerentele deciziei a reținut faptul că instanța de fond trebuia să dea efect suspendării de drept și să nu procedeze la soluționarea fondului cauzei, prin dispozitivul hotărârii a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a constatat suspendată de drept acțiunea formulată de reclamantă, ceea ce reprezintă o contradicție între dispozitiv și considerente. În ceea ce privește criticile recurentei privind timbrarea cererii de apel sau scutirea acesteia de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, în raport de soluția pronunțată de către instanța de recurs, nu vor fi analizate în această fază procesuală.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va casa decizia recurată și sentința pronunțată în fond și va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.F. SA Baia Mare împotriva deciziei comerciale nr. 26A din 5 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, casează decizia recurată și sentința civilă nr. 1035/C din 17 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.