ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3368/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul

Tribunalului Sibiu, reclamanta SC C.F. SA a chemat în judecată pe pârâta

SC B.S.N. SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se

va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare

încheiat în formă simplificată între părți cu privire la

cantitatea de 22 tone de plumb și obligarea pârâtei la plata sumei de

44.968 euro, reprezentând plata în avans a contravalorii celor 22 de tone de plumb

nelivrate de vânzătoare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta

în calitate de vânzătoare, a virat în contul pârâtei suma de 89.936 euro,

ce reprezintă contravaloarea întregii cantități de plumb ce

trebuia livrată de pârâtă în două tranșe egale, dar aceasta

a livrat cu întârziere de o lună de zile doar jumătate din cantitatea

de plumb contractată, iar diferența de 22 de tone de plumb nu a mai

livrat-o niciodată, deși au existat numeroase solicitări în

acest sens.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 969 C. civ., Codul comercial și Legea nr. 469/2002,

modificată.

Prin sentința civilă nr. 1035/C din data de

17 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea comercială formulată de

reclamantă și a dispus rezilierea contractului de vânzare -

cumpărare încheiat între părți în formă simplificată,

cu privire la cantitatea de 22 de tone de plumb; a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 44.968 euro contravaloarea în lei la data

plății, reprezentând contravaloarea celor 22 de tone de plumb

nelivrate.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut

că reclamanta a achitat pârâtei în avans suma de 89.936 euro reprezentând

contravaloarea celor 44 de tone de plumb, care urmau a fi livrate în două

tranșe, iar potrivit art. 1020 – art. 1021 C. civ., ca urmare

neîndeplinirii obligației de livrare a celor 22 de tone de plumb, a fost

dispusă rezilierea contractului de vânzare - cumpărare și

obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate pentru marfa nelivrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta SC B.S.N. SRL Sibiu, prin care a solicitat în principal, ca

instanța să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, în

sensul suspendării de drept a acțiunii reclamantei, iar în subsidiar

a arătat că pârâta nu are datorii față de reclamantă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin decizia nr. 26/A din 5 martie 2010 a admis apelul

declarat de pârâtă, a modificat în tot sentința atacată, în

sensul că a constatat suspendată de drept acțiunea

formulată de reclamantă.

Curtea de Apel a apreciat aplicabile în

speță dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit

cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate

acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu

excepția căilor de atac declarate de debitor. În continuare, a

reținut că sentința atacată, a fost pronunțată la

4 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței față de pârâtă,

motiv pentru care instanța trebuia să dea efect suspendării de

drept și să nu procedeze la soluționarea fondului cauzei.

Decizia instanței de apel a fost recurată

de către reclamanta SC C.F. SA, criticile de nelegalitate fiind încadrate

în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În concret, recurenta prin criticile dezvoltate a

susținut următoarele:

În fața instanței de fond nu s-a pus

problema suspendării, întrucât debitoarea nu a învederat niciodată

faptul că împotriva sa a fost deschisă procedura insolvenței.

Din acest punct de vedere apreciază că hotărârea instanței

de apel este greșită, în sensul că trebuia suspendată cauza

în stadiul în care se afla, fără a fi soluționată cererea

de apel.

În continuare, recurenta susține că practic

debitoarea, își invocă propria culpă, iar instanța de apel

a dat eficiență acestei stări de fapt.

De asemenea, recurenta susține că

suspendarea trebuia pronunțată prin încheiere, care putea fi

atacată cu recurs separat.

Recurenta critică totodată faptul că

instanța de apel nu a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtă,

deși în speța de față cererea de apel a fost promovată

de administratorul statutar și nu de administratorul/lichidatorul

judiciar.

Înalta Curte, examinând decizia atacată, prin

prisma motivelor invocate precum și raportat la cererea formulată în

temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care urmează.

Prin decizia comercială irevocabilă nr. 250

din 13 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, în dosar nr. 1261/85/2008 au fost admise recursurile declarate

de creditoarele SC R.L.I. SA București și SC E.I. SRL București împotriva

sentinței nr. 1901/C din 1 aprilie 2000 pronunțată de

judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, în dosar nr. 1261/85/2008,

a fost modificată în tot sentința atacată, a fost respinsă

contestația debitoarei SC B.S.N. SRL, s-a constatat că debitoarea se

află în încetare de plăți și s-a dispus deschiderea

procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva

debitoarei SC B.S.N. SRL.

Deși această decizie, pronunțată

anterior soluționării sentinței civile nr. 1035/C din data de 17

iulie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, nu a fost depusă la dosarul instanței de fond, iar

părțile nu au comunicat instanței de fond deschiderea procedurii

prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de pârâtă, în

speță, dispozițiile art. 36 din lege și-au produs deja

efectele de la data deschiderii procedurii.

Concluzia rezultă din prevederile art. 36 din

Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care ”de la data deschiderii procedurii

se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu

excepția căilor de atac declanșate de debitor”.

Acest text conține o normă imperativă,

de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având

ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului

sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

fără a face distincție de data înregistrării acțiunii.

Suspendarea judecății, de drept, cum este

cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea cursului

judecății, acest efect împiedicând instanța să mai

poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii

suspendării de drept.

În considerarea celor ce preced, instanța de

apel a dat eficiență dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006,

însă aplicarea textului de lege invocat, trebuia să fie

efectuată de către instanța de fond, respectiv Tribunalul Sibiu,

prin pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună

suspendarea judecății cauzei.

În mod evident, în speță, instanța de

apel, deși prin considerentele deciziei a reținut faptul că

instanța de fond trebuia să dea efect suspendării de drept

și să nu procedeze la soluționarea fondului cauzei, prin

dispozitivul hotărârii a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat

în tot sentința atacată, în sensul că a constatat suspendată

de drept acțiunea formulată de reclamantă, ceea ce

reprezintă o contradicție între dispozitiv și considerente.

În ceea ce privește criticile recurentei privind

timbrarea cererii de apel sau scutirea acesteia de plata taxelor judiciare de

timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, în raport de soluția

pronunțată de către instanța de recurs, nu vor fi analizate

în această fază procesuală.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, va

admite recursul, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va casa decizia

recurată și sentința pronunțată în fond și va

trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC C.F. SA

Baia Mare împotriva deciziei comerciale nr. 26A din 5 martie 2010 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția comercială, casează decizia

recurată și sentința civilă nr. 1035/C din 17 iulie 2009 a

Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, și trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36

din Legea nr. 85/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.