ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 1067/com din

8 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA

Oradea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Oradea și, în

consecință, aceasta a fost obligată la plata sumelor de:

420.280.573 lei rol contravaloare marfă, 638.443.241 rol

penalități la facturile achitate cu întârziere, 559.664.830 rol penalități

la facturile neachitate până la data cererii de chemare în judecată.

În motivarea sentinței

s-a reținut că pârâta nu și-a executat obligația

asumată prin contract și făcându-se aplicarea prevederilor art. 969

C. civ. atât sub aspectul conținutului obligațiilor

părților cât și al clauzei penale precum și aplicarea

prevederilor art. 43 C. com., pârâta a fost obligată la sumele

menționate.

În contra sentinței a

declarat apel pârâta SC R. SA, criticile acesteia vizând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate, solicitând schimbarea în tot a acesteia

și respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios-administrativ și fiscal, prin decizia nr. 70

din 5 iunie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat

sentința atacată în sensul obligării acesteia la plata sumelor

de 32.400,05 ron cu titlu de preț marfă și 107.104,93 ron cu

titlu de penalități de întârziere, menținând restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut ca prin contractul pe care

părțile l-au încheiat, reclamanta în calitate de vânzătoare s-a

obligat la cererea pârâtei să livreze betoane și mortar la

prețuri unitare conform anexelor 1 și 2 din contract, valoarea

mărfurilor urmând să fie facturată la 15 și 30 zile din

lună cu scadența la a 10 a zi de la emiterea facturii, sub

sancțiunea plății de penalități de 0,1% din valoarea

facturii.

S-a mai reținut,

că reclamanta și-a executat obligația de livrare marfă

asumată prin contract și că pârâta a plătit cele 6 facturi

emise pentru încasarea contravalorii lor mai puțin ultima factură din

care nu a achitat 324.000.515 rol, suma solicitată drept

diferență preț prin cererea de chemare în judecată.

Pentru stabilirea

cuantumului obligațiilor de plată datorate inclusiv întinderea

penalităților, instanța de apel s-a raportat la concluziile

raportului de contraexpertiză contabilă, probă administrată

în această fază procesuală cu luarea în considerare a celor

stabilite prin decizia nr. 470/C/2004 a Curții de Apel Oradea,

reținând în final că pârâta datorează sumele de 32.400,05 ron,

diferență de preț și 107.104,93 ron pentru

penalități.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta SC S. SA pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând, în principal,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea

completării probațiunii și, în subsidiar, modificarea

respectivei hotărâri în sensul respingerii apelului declarat de

pârâtă și menținerea sentinței.

În dezvoltarea motivului de

recurs menționat, recurenta arată:

inițial formulată a fost majorată sub aspectul cuantumului sumei

datorate cu titlu de preț în mod eronat experții nu s-au raportat la

suma majorată și neargumentat;

încălcat prevederile art. 969 C. civ. stabilind că penalitățile

se datorează la valoarea neachitată din factură contrar

contractului prin care părțile au stabilit penalități de

0,1% din valoarea facturii iar nu din valoarea neachitată.

Intimata SC R. SA a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat în principal constatarea

nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate și

în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta deși

avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză,

aceasta nu a formulat obiecțiuni și totodată nu face trimitere

nici la decizia nr. 470/C/2004 a Curții de Apel Oradea pe care

experții au luat-o în considerare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se

poate solicita numai pentru motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest

text de lege.

Recursul declarat de

reclamantă se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pe care aceasta l-a invocat prin raportare la aplicarea prevederilor

art. 132 C. proc. civ. și respectiv art. 969 C. civ. așa încât

susținerea intimatei cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa

motivelor de nelegalitate conform art. 302 lit. c) C. proc. civ. nu poate fi

primită.

Cu privire la prima

critică formulată, și anume ignorarea de către experți

și, deci, de către instanță a majorării cuantumului

pretențiilor, se constată că reclamanta nu și-a completat

acțiunea cu un nou capăt de cerere asupra căruia instanța

să nu se fi pronunțat ci în cadrul aceluiași capăt de

cerere privind obligarea la plata diferenței de preț, a precizat un

alt cuantum decât cel inițial pentru a cărui stabilitate s-a dispus

administrarea probei cu expertiza așa încât prevederile art. 132 alin. (2)

pct. 2, ale art. 211 și art. 212 alin. (2) C. proc. civ. au fost

respectate de către instanța de apel iar în luarea hotărârii de

către aceasta, au fost respectate și prevederile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.. în sensul că s-a hotărât asupra obiectului cererii deduse

judecății.

Cu privire la cea de a doua

critică se constată că instanța de apel nu a încălcat

prevederile art. 969 C. civ. când a stabilit suma asupra căreia se

calculează penalitățile, prevederile contractuale care

reglementează clauza penală, cap. 4 alin. (3), fiind corect aplicate

în raport cu dispozițiile art. 1069 C. civ. conform căruia „clauza

penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul

suferă din neexecutarea obligației principale” și cu prevederea

cap. 5 alin. (2) din contract care se referă la plata de daune interese

pentru neexecutarea totală sau parțială sau executarea

defectuoasă a uneia din clauzele contractuale.

Așa fiind,

față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 70/C/2007-A

din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios-administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.