ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 1067/com din 8 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Oradea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Oradea și, în consecință, aceasta a fost obligată la plata sumelor de: 420.280.573 lei rol contravaloare marfă, 638.443.241 rol penalități la facturile achitate cu întârziere, 559.664.830 rol penalități la facturile neachitate până la data cererii de chemare în judecată. În motivarea sentinței s-a reținut că pârâta nu și-a executat obligația asumată prin contract și făcându-se aplicarea prevederilor art. 969 C. civ. atât sub aspectul conținutului obligațiilor părților cât și al clauzei penale precum și aplicarea prevederilor art. 43 C. com., pârâta a fost obligată la sumele menționate.

În contra sentinței a declarat apel pârâta SC R. SA, criticile acesteia vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând schimbarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, prin decizia nr. 70 din 5 iunie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat sentința atacată în sensul obligării acesteia la plata sumelor de 32.400,05 ron cu titlu de preț marfă și 107.104,93 ron cu titlu de penalități de întârziere, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut ca prin contractul pe care părțile l-au încheiat, reclamanta în calitate de vânzătoare s-a obligat la cererea pârâtei să livreze betoane și mortar la prețuri unitare conform anexelor 1 și 2 din contract, valoarea mărfurilor urmând să fie facturată la 15 și 30 zile din lună cu scadența la a 10 a zi de la emiterea facturii, sub sancțiunea plății de penalități de 0,1% din valoarea facturii. S-a mai reținut, că reclamanta și-a executat obligația de livrare marfă asumată prin contract și că pârâta a plătit cele 6 facturi emise pentru încasarea contravalorii lor mai puțin ultima factură din care nu a achitat 324.000.515 rol, suma solicitată drept diferență preț prin cererea de chemare în judecată.

Pentru stabilirea cuantumului obligațiilor de plată datorate inclusiv întinderea penalităților, instanța de apel s-a raportat la concluziile raportului de contraexpertiză contabilă, probă administrată în această fază procesuală cu luarea în considerare a celor stabilite prin decizia nr. 470/C/2004 a Curții de Apel Oradea, reținând în final că pârâta datorează sumele de 32.400,05 ron, diferență de preț și 107.104,93 ron pentru penalități. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC S. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea completării probațiunii și, în subsidiar, modificarea respectivei hotărâri în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea sentinței.

În dezvoltarea motivului de recurs menționat, recurenta arată: 1. deși acțiunea inițial formulată a fost majorată sub aspectul cuantumului sumei datorate cu titlu de preț în mod eronat experții nu s-au raportat la suma majorată și neargumentat; 2. instanța de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ. stabilind că penalitățile se datorează la valoarea neachitată din factură contrar contractului prin care părțile au stabilit penalități de 0,1% din valoarea facturii iar nu din valoarea neachitată. Intimata SC R. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta deși avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, aceasta nu a formulat obiecțiuni și totodată nu face trimitere nici la decizia nr. 470/C/2004 a Curții de Apel Oradea pe care experții au luat-o în considerare.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest text de lege. Recursul declarat de reclamantă se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pe care aceasta l-a invocat prin raportare la aplicarea prevederilor art. 132 C. proc. civ. și respectiv art. 969 C. civ. așa încât susținerea intimatei cu privire la nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate conform art. 302 lit. c) C. proc. civ. nu poate fi primită.

Cu privire la prima critică formulată, și anume ignorarea de către experți și, deci, de către instanță a majorării cuantumului pretențiilor, se constată că reclamanta nu și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere asupra căruia instanța să nu se fi pronunțat ci în cadrul aceluiași capăt de cerere privind obligarea la plata diferenței de preț, a precizat un alt cuantum decât cel inițial pentru a cărui stabilitate s-a dispus administrarea probei cu expertiza așa încât prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2, ale art. 211 și art. 212 alin. (2) C. proc. civ. au fost respectate de către instanța de apel iar în luarea hotărârii de către aceasta, au fost respectate și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.. în sensul că s-a hotărât asupra obiectului cererii deduse judecății. Cu privire la cea de a doua critică se constată că instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 969 C. civ. când a stabilit suma asupra căreia se calculează penalitățile, prevederile contractuale care reglementează clauza penală, cap. 4 alin. (3), fiind corect aplicate în raport cu dispozițiile art. 1069 C. civ. conform căruia „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale” și cu prevederea cap. 5 alin. (2) din contract care se referă la plata de daune interese pentru neexecutarea totală sau parțială sau executarea defectuoasă a uneia din clauzele contractuale.

Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 70/C/2007-A din 5 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.