ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 248/2013

Prin încheierea din 5

aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1552/3/2009 Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului formulat de

apelanta-reclamantă SC O.S.C. SRL (fostă SC B.I.  SRL) prin administrator

judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București SPRL împotriva Sentinței

comerciale nr. 8294 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15529/3/2009, în contradictoriu cu

intimata-pârâtă SC E.A.E. SRL conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

85/2006.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere caracterul devolutiv al

apelului și faptul că apelanta are calitate de pârâtă în acțiunea judiciară în

pretenții ce a format obiectul judecății instanței de fond, precum și

caracterul legal al măsurii suspendării judecății instituit de art. 36 din

legea insolvenței.

Reclamanta SC O.S.C.

SRL prin Administrator judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București, a

declarat recurs împotriva evocatei încheieri în temeiul art. 244

1

alin. (2), art. 304 pct. 9, și art. 312 C. proc. civ., solicitând instanței

admiterea recursului casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru

continuarea judecății.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., reproșând instanței de apel aplicarea greșită a art. 36 din

Legea nr. 85/2006 privind insolvența întrucât prin încheierea comercială din

data de 27 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 62519/3/2011, aflat pe

rolul Tribunalului București, de deschidere a procedurii generale a insolvenței

împotriva recurentei, cu intenția de reorganizare, nu s-a dispus ridicarea

dreptului de administrare iar administratorul judiciar, desemnat prin aceeași

încheiere, respectiv Casa de Insolvență T. a comunicat, printr-o precizare,

faptul că își însușește cererea de apel formulată de societate, astfel că

apelul formulat în cauză este în interesul societății, neaducând atingere

activului societății și nefiind potrivnic creditorilor înscriși la masa

credală.

Raportându-se la

finalitatea urmărită de legiuitor prin art. 36 din Legea nr. 85/2006,

recurenta-reclamantă precizează că apelul declarat în cauză nu este o acțiune

judiciară care să poată fi inclusă în categoria celor limitativ prevăzute în

dispozițiile articolului în cauză, recurenta fiind cea care a declarat apel

împotriva sentinței de fond, sentință care îi este potrivnică.

Susține recurenta că,

prin declararea apelului, urmărește desființarea hotărârii instanței de fond în

sensul admiterii acțiunii inițiale astfel cum a fost formulată și schimbarea în

parte a hotărârii apelate, acțiunea judiciară suspendată neavând ca obiect

realizarea creanțelor asupra averii debitorului sau bunurilor acestuia, ci

recunoașterea de către instanța de judecată a pretențiilor formulate de aceasta

și, în consecință, înlăturarea creanței înscrisă în tabelul creditorilor de

către SC E.A.E. SRL în baza hotărârii apelate, creanță înscrisă la masa credală

în temeiul hotărârii date în primă instanță, hotărâre care, potrivit art. 720

8

C. proc. civ. este executorie de drept în procesele dintre profesioniști.

Subliniază

recurenta-reclamantă că este de esența acestei acțiuni scopul pe care îl

urmărește - reîntregirea activului patrimonial - motiv pentru care menținerea

măsurii suspendării ar fi în contradicție cu acest scop, art. 36 din lege

necuprinzând și acțiunile în curs de soluționare sau posibil de introdus la

instanță de către debitor împotriva terților, ci numai acțiunile judiciare sau

extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor

acestuia.

Consideră

recurenta-reclamantă, raportându-se la art. 296 teza a II-a C. proc. civ., că

apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea

decât aceea din hotărârea atacată, motiv pentru care scopul prevăzut de art. 36

menționat mai sus este protejat prin aceea că acesta obligație a instanței

subzistă și cu ocazia rejudecării după admiterea apelului, rejudecarea fiind

rezultatul inițiativei pe care a avut-o partea prin declararea căii de atac,

astfel încât soluția pe care o va pronunța instanța de apel nu poate aduce

atingere activului societății și, pe cale de consecință, nu poate leza

interesele creditorilor societății recurente.

Înalta Curte,

examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Sentința nr.

8294 din 21 iunie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins cererea principală având ca obiect acțiunea în reziliere contract

formulată de reclamantă și a admis în parte cererea reconvențională formulată

de pârâta-reclamantă SC E.A.E. SRL, obligând reclamanta-pârâtă să plătească

pârâtei-reclamante suma de 16.626,57 RON reprezentând diferență neachitată din

factura fiscală nr. 106/22 ianuarie 2008, precum și suma de 37.907,28 RON reprezentând

penalități aferente acestei facturi, cu cheltuieli de judecată aferente.

Date fiind această

hotărâre și declararea stării de insolvență a recurentei, intimata-pârâtă s-a

înscris în tabelul creditorilor cu suma reținută de instanța de fond ca datorată

de către recurentă care nu a contestat hotărârea prin care s-a respins

înscrierea intimatei în tabelul preliminar al creditorilor cu această creanță.

Dispozițiile art. 36

din Legea nr. 85/2006 reglementează suspendarea de drept a judecății cauzei, care

operează ex lege în ipoteza în care procesul poartă asupra unui drept de

creanță al creditorului asupra averii debitorului, scopul declarat al acestui

text de lege fiind menținerea averii debitorului aflat sub incidența legii

insolvenței în starea existentă, la momentul declanșării procedurii.

Așadar, datele speței

situează cauza în ipoteza reglementată de art. 36 din Legea nr. 85/2006, prin

acțiunea principală și prin cererea reconvențională părțile urmând să-și

valorifice pretenții reciproce, astfel că măsura dispusă de instanța de apel

este legală.

Totodată, dat fiind

faptul că măsura suspendării judecății operează de drept, susținerea recurentei

că prin încheierea pronunțată i s-ar crea o situație mai gravă decât aceea din

hotărârea atacată apare ca fiind lipsită de fundament.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că

încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva

criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-reclamantă SC O.S.C. SRL București prin administrator

judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București SPRL București împotriva

încheierii din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG