ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 248/2013

Prin încheierea din 5 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1552/3/2009 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-reclamantă SC O.S.C. SRL (fostă SC B.I. SRL) prin administrator judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București SPRL împotriva Sentinței comerciale nr. 8294 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15529/3/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.A.E. SRL conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului și faptul că apelanta are calitate de pârâtă în acțiunea judiciară în pretenții ce a format obiectul judecății instanței de fond, precum și caracterul legal al măsurii suspendării judecății instituit de art. 36 din legea insolvenței.

Reclamanta SC O.S.C. SRL prin Administrator judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București, a declarat recurs împotriva evocatei încheieri în temeiul art. 244 1 alin. (2), art. 304 pct. 9, și art. 312 C. proc. civ., solicitând instanței admiterea recursului casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reproșând instanței de apel aplicarea greșită a art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența întrucât prin încheierea comercială din data de 27 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 62519/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București, de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva recurentei, cu intenția de reorganizare, nu s-a dispus ridicarea dreptului de administrare iar administratorul judiciar, desemnat prin aceeași încheiere, respectiv Casa de Insolvență T. a comunicat, printr-o precizare, faptul că își însușește cererea de apel formulată de societate, astfel că apelul formulat în cauză este în interesul societății, neaducând atingere activului societății și nefiind potrivnic creditorilor înscriși la masa credală.

Raportându-se la finalitatea urmărită de legiuitor prin art. 36 din Legea nr. 85/2006, recurenta-reclamantă precizează că apelul declarat în cauză nu este o acțiune judiciară care să poată fi inclusă în categoria celor limitativ prevăzute în dispozițiile articolului în cauză, recurenta fiind cea care a declarat apel împotriva sentinței de fond, sentință care îi este potrivnică. Susține recurenta că, prin declararea apelului, urmărește desființarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii inițiale astfel cum a fost formulată și schimbarea în parte a hotărârii apelate, acțiunea judiciară suspendată neavând ca obiect realizarea creanțelor asupra averii debitorului sau bunurilor acestuia, ci recunoașterea de către instanța de judecată a pretențiilor formulate de aceasta și, în consecință, înlăturarea creanței înscrisă în tabelul creditorilor de către SC E.A.E.

SRL în baza hotărârii apelate, creanță înscrisă la masa credală în temeiul hotărârii date în primă instanță, hotărâre care, potrivit art. 720 8 C. proc. civ. este executorie de drept în procesele dintre profesioniști. Subliniază recurenta-reclamantă că este de esența acestei acțiuni scopul pe care îl urmărește - reîntregirea activului patrimonial - motiv pentru care menținerea măsurii suspendării ar fi în contradicție cu acest scop, art. 36 din lege necuprinzând și acțiunile în curs de soluționare sau posibil de introdus la instanță de către debitor împotriva terților, ci numai acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor acestuia. Consideră recurenta-reclamantă, raportându-se la art. 296 teza a II-a C. proc.

civ., că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, motiv pentru care scopul prevăzut de art. 36 menționat mai sus este protejat prin aceea că acesta obligație a instanței subzistă și cu ocazia rejudecării după admiterea apelului, rejudecarea fiind rezultatul inițiativei pe care a avut-o partea prin declararea căii de atac, astfel încât soluția pe care o va pronunța instanța de apel nu poate aduce atingere activului societății și, pe cale de consecință, nu poate leza interesele creditorilor societății recurente. Înalta Curte, examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Sentința nr. 8294 din 21 iunie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea principală având ca obiect acțiunea în reziliere contract formulată de reclamantă și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC E.A.E. SRL, obligând reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 16.626,57 RON reprezentând diferență neachitată din factura fiscală nr. 106/22 ianuarie 2008, precum și suma de 37.907,28 RON reprezentând penalități aferente acestei facturi, cu cheltuieli de judecată aferente. Date fiind această hotărâre și declararea stării de insolvență a recurentei, intimata-pârâtă s-a înscris în tabelul creditorilor cu suma reținută de instanța de fond ca datorată de către recurentă care nu a contestat hotărârea prin care s-a respins înscrierea intimatei în tabelul preliminar al creditorilor cu această creanță.

Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 reglementează suspendarea de drept a judecății cauzei, care operează ex lege în ipoteza în care procesul poartă asupra unui drept de creanță al creditorului asupra averii debitorului, scopul declarat al acestui text de lege fiind menținerea averii debitorului aflat sub incidența legii insolvenței în starea existentă, la momentul declanșării procedurii. Așadar, datele speței situează cauza în ipoteza reglementată de art. 36 din Legea nr. 85/2006, prin acțiunea principală și prin cererea reconvențională părțile urmând să-și valorifice pretenții reciproce, astfel că măsura dispusă de instanța de apel este legală. Totodată, dat fiind faptul că măsura suspendării judecății operează de drept, susținerea recurentei că prin încheierea pronunțată i s-ar crea o situație mai gravă decât aceea din hotărârea atacată apare ca fiind lipsită de fundament.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC O.S.C. SRL București prin administrator judiciar Casa de Insolvență T. Filiala București SPRL București împotriva încheierii din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG