ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2013

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9011/4/2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pârâta SC C.C. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la restituirea mașinii de cusut butoniere GF11018 seria 2588. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii principale arătând că a avut o relație de colaborare comercială cu SC V.T. SRL, colaborare ce a constat în vânzarea către această societate de mașini de cusut, accesorii și piese de schimb. în urma acestei colaborări SC V.T. SRL avea obligația să îi achite suma de 2 821,50 lei, sumă neachitată până în prezent.

Pârâta a mai arătat că a efectuat reparații mașinii de cusut și a solicitat societății V.T. SRL să-i achite debitul restant și contravaloarea reparației mașinii de cusut (constând în transportul acesteia, piese de schimb, manoperă), însă, aceasta a refuzat. A susținut pârâta că în această situație are un drept de retenție asupra mașinii de cusut până la plata sumelor restante, mașina de cusut fiind depozitată într-un depozit închiriat. Pârâta a mai susținut că mașina de cusut aparține lui SC V.T. SRL, iar nu reclamantei, astfel încât, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, din actul de novație depus de reclamantă la dosar nerezultând că bunul în litigiu ar face obiectul actului de novație.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.710 iei, contravaloarea reparației de cusut constând în: 400 lei fără TVA, transportul mașinii de la Fetești la București, 3.800 lei fără TVA piese de schimb, 1.200 Iei fără TVA manoperă, 3.800 Iei fără TVA, taxa de depozitare, 1.710 Iei TVA pentru reparații și depozitare. Reclamanta a formulat întâmpinare Ia cererea reconvențională prin care a invocat excepția de prematuritate a cererii reconvenționale în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active și pasive a reclamantei în cererea reconvențională, cu motivarea că între părți nu au existat raporturi comerciale, astfel că reclamanta nu are nici un debit față de pârâtă, sumele neachitate de către pârâtă fiind datorate SC V.T.

SRL. Reclamanta a susținut că nu îi este opozabilă înțelegerea dintre SC V.T. SRL și pârâtă, astfel că nu i se poate imputa contravaloarea reparației, aspect recunoscut și de pârâta care a formulat declarație de creanță în dosarul de faliment al SC V.T. SRL. Totodată, reclamanta a arătat că SC V.T. SRL era doar un utilizator de mașini de cusut (mașină ce se regăsește în lista de inventar întocmită de Consiliul Județean Ialomița) și aceasta, după ce a predat mașina către pârâtă, nu a mai putut să o readucă în cadrul proiectului întrucât a intrat în faliment. Prin contractul de novație încheiat cu Consiliu! Județean Ialomița a preluat doar obligațiile ce decurgeau din contractul de parteneriat nr. 2 încheiat de SC V.T.

SRL cu Consiliul Județean Ialomița și nu obligațiile V.T. SRL pe care aceasta Ie avea față de terți. Prin sentința nr. 339 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a fost declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 10885/3/2009. Prin sentința comercială nr. 7797 din 30 iunie 2010 pronunțată Ia data de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a fost respinsă excepția calității procesuale active invocată de pârâtă în cererea principală, a fost respinsă excepția calității procesuale pasive invocată de reclamantă prin cererea reconvențională și a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC V. SRL fiind obligată pârâta-reclamantă SC C.C.

SRL să restituie acesteia mașina GF 11018 seria 2586. A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC C.C. SRL a declarat apel. Având în vedere că la termenul de judecată din data de 30 martie 2011 apelanta SC C.C. SRL a făcut dovada deschiderii procedurii insolvenței împotriva intimatei SC V. SRL, prin Sentința comercială nr. 13/ F din 15 ianuarie 2010 a Tribunalul Ialomița, Judecător sindic, în dosarul 3739/98/2009, instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 și, în consecință, a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta pârâtă-reclamantă SC C.C. SRL. Prin cererea înregistrată, la data de 30 august 2012, reclamanta SC V. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR E.I.

SPRL a formulat cerere de repunere pe rol, iar prin încheierea pronunțată la data de 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării judecății apelului formulat de apelanta pârâtă-reclamantă SC C.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 7737 din 30 august 2010, pronunțată de Secția a Vl-a Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr. 10886/3/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă SC V. SRL prin lichidator judiciar E.I. SPRL conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, raportat la înscrisurile depuse ele apelanta pârâtă - reclamantă cu privire la stadiul judecății dosarului nr. 3739/98/2009 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, având ca obiect procedura insolvenței privind pe intimata debitoare SC V. SRL, a apreciat că subzistă motivele care au stat la baza suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 38 din Legea nr. 85/2006. În termen legal, împotriva acestei încheieri, reclamanta SC V. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR E.I. SPRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, repunerea cauzei pe rolul Curții de Apel București pentru continuarea judecății. În motivarea recursului, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. , reclamanta susține, în esență, că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care SC V. SRL, în faliment urmărește reintrarea în posesia unei mașini de cusut aflata în posesia pârâtei SC C.C. SRL, a solicitat instanței să dispună repunerea pe rol a cauzei, întrucât, în opinia sa, suspendarea judecării cererii privind obligarea apelantei-pârâte la restituirea mașinii revendicate nu se încadrează în dispozițiile art. 38 din Legea nr. 85/2008, o astfel de măsura fiind de natură a împiedica desfășurarea procedurii. A admite ipoteza avută în vedere de instanță, consideră recurenta, ar însemna ca, după finalizarea procedurii insolvenței având ca efect principal radierea din evidențele O.R.C.

a SC V. SRL, în faliment, cu consecința pierderii capacității civile a reclamantului, acest proces să nu mai poată continua. În speță, arată recurenta, cererea principală este formulată de debitoarea, care urmărește reîntregirea patrimoniului, pentru a putea continua procedura. Este adevărat că și pârâta SC C.C. SRL a formulat cerere reconvențională, având ca obiect pretenții, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 38 din Legea nr. 85/2006, însă, în opinia sa, aceasta cerere poate fi disjunsă, astfel încât cererea reclamantei să poată fi soluționată, iar cererea reconvențională să fie suspendată, în baza textului de lege invocat. Intimata-pârâtă SC C.C. SRL BUCUREȘTI a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 85/2008 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale". Suspendarea judecății, de drept, cum este cazul art. 38 din Legea nr. 85/2008, are ca efect oprirea cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

Textul legal evocat conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic și vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare. Înalta Curte constată că, prin încheierea pronunțată la data de 19 septembrie 2012 a fost menținută măsura suspendării apelului declarat de pârâta SC C.C. SRL BUCUREȘTI, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2008. Este de reținut că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, iar din această perspectivă soluția instanței este perfect legală, având în vedere că instanța a dispus menținerea măsurii suspendării judecării apelului declarat de pârâta SC C.C.

SRL BUCUREȘTI, în temeiul art. 38 din Legea nr. 85/2006, în raport de împrejurarea că, în cauză, subzistă motivele care au stat la baza suspendării judecății cauzei, raportat la înscrisurile depuse de apelanta pârâtă-reclamantă, cu privire Ia stadiul judecății dosarului nr. 3739/98/2009 aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, având ca obiect procedura insolvenței privind pe intimata-debitoare SC V. SRL Deși recurenta, a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea suspendării judecării cauzei, aceasta nu a dezvoltat nicio critică de nelegalitate, în sensul aplicării greșite a legii raportat la o altă situație decât cea reținută, respectiv aceea a subzistenței motivelor care au stat la baza suspendării cauzei, în temeiul art. 38 din Legea nr. 85/2008, prin încheierea pronunțată Ia data de 30 martie 2011. Susținerile recurentei vizează, în realitate, legalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2008, or, reclamanta nu a înțeles să formuleze prezentul recurs împotriva acestei încheieri, motiv pentru care, criticile formulate exced controlului de legalitate pe care, Înalta Curte învestită cu soluționarea recursului al cărui obiect îl formează încheierea privind menținerea măsurii suspendării, îl poate efectua în virtutea normelor procedurale.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC

V. SRL PRIN

LICHIDATOR JUDICIAR E.I. SPRL, menținând încheierea atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR E.I. SPRL împotriva încheierii din ședința publică de Ia 19 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat, Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.