ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.A. Câmpina a solicitat obligarea pârâtei, SC M.C. SRL București, la plata sumei de 118.513.168 lei, plus dobândă comercială și cheltuieli de judecată. Printr-o altă acțiune SC M.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC C.A. Câmpina, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 111.308.629 lei, cu titlu de chirie, pentru folosirea utilajelor societății, plus suma de 54.120.792 lei, reprezentând profit nerealizat la plata dobânzii comerciale și la restituirea mașinilor de cusut. Acțiunile au fost conexate la termenul de judecată din data de 23 august 2000. Prin sentința nr. 962 din 30 august 2000, Tribunalul Prahova a admis acțiunea principală și acțiunea conexă.

S-au compensat obligațiile reciproce ale părților și s-a dispus obligarea SC C.A. Câmpina la plata sumei de 14.424.387 lei, reprezentând rest după compensare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, SC C.A. Câmpina. Prin decizia nr. 502 din 11 aprilie 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii conexe și înlăturării obligației reclamantei pârâte de plată a chiriei de 111.308.629 lei către SC M.C. SRL București și menținerii obligației reclamantei-pârâte pentru plata sumei de 54.120.729 lei pentru lipsa de folosință a mașinilor de cusut.

S-au compensat obligațiile reciproce ale părților și s-a dispus obligarea pârâtei SC M.C. SRL București la plata sumei de 96.997.816 lei. S-au compensat și cheltuielile de judecată și pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.412.499 lei către SC C.A. Câmpina. Intimata a fost obligată la plata sumei de 5.161.761 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că părțile în litigiu au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 154 din 16 mai 1997, în baza căruia reclamanta a pus la dispoziția pârâtei etajul unei clădiri, în suprafață de 274 mp, iar aceasta s-a obligat să doteze spațiul cu mașini de cusut speciale, să asigure materia primă, materialele, desfacerea produselor, să plătească utilitățile, salariile personalului, impozitele și amortismentele și să asigure reclamantei un beneficiu de 400 dolari S.U.A.

S-a mai reținut că, din luna martie 1998, părțile au încetat temporar executarea contractului, că părțile au încercat să rezolve, pe cale amiabilă, neînțelegerile ivite prin acordul încheiat la data de 15 ianuarie 1999, în baza căruia reclamanta a returnat pârâtei 15 mașini de cusut, conform procesului-verbal din 28 ianuarie 1999, restul de 7 bucăți fiind reținute drept garanție pentru plata datoriei de către intimata-pârâtă. În ceea ce privește chiria, s-a considerat că pretenția pârâtei-reclamante este lipsită de temei legal și că a fost stabilită arbitrar, prin împărțirea valorii utilajelor la perioada de amortizare, iar prin acțiunea conexă nu s-au solicitat daune echivalente cu valoarea de amortizare a mașinilor de cusut.

Pârâta-reclamantă a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța a înlăturat, în mod greșit, obligarea reclamantei-pârâte la plata chiriei în sumă de 111.308.629 lei. Recurenta susține că pârâta datorează chiria pe perioada martie 1998-ianuarie 1999, pentru utilajele nerestituite. Recursul este neîntemeiat. Din probele administrate în cauză se constată că, în speță, nu a existat un contract de închiriere a utilajelor, în baza căruia să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata chiriei. Părțile în litigiu au încheiat un contract de asociere în participațiune în baza căruia reclamanta a pus la dispoziție spațiul de producție, iar pârâta a pus la dispoziție utilajele (mașinile de cusut).

În această situație, s-a considerat, în mod întemeiat, că sumele calculate de expertul V.Gh. nu pot reprezenta contravaloarea chiriei pentru mașinile de cusut, în lipsa unui contract și, ca atare, acest calcul nu are o bază legală. Pentru aceste considerente, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 502 din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie 2003.