ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1269/2010

Asupra

contestației în anulare de față;

Prin sentința

penală nr. 315 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 C. proc.

pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și în baza

art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii

formulată de petentul P.C. în favoarea Judecătoriei Videle județul Teleorman.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul

P.C.

Prin decizia penală nr. 381 din 2 februarie 2010

a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca

inadmisibil recursul petentului.

S-a

reținut că potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare a

competenței nu este supusă apelului și nici recursului.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul P.C., susținând în

esență că instanța de recurs nu a judecat fondul cauzei.

Curtea

reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare

îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite

cumulativ condițiile enumerate în art. 391alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestația

să fie făcută în

termenul prevăzut de lege; motivul

invocat să fie dintre cele

prev.

de

art. 386 C. proc. pen. în susținerea

contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.

De

asemenea, ținând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen.

reglementează posibilitatea ca, până la

soluționarea contestației în

anulare, instanța să suspende executarea

hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi

atacată cu contestație în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare.

Or, examinând

contestația în anulare formulată de petiționar

.

Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă

contestației nu

este una susceptibilă de a fi pusă în

executare, iar pe de altă parte că motivele invocate de către petent nu se

încadrează între cele expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel

încât contestația este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu

obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei penale nr. 381 din 2

februarie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în dosar nr. 9156/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie

2010.