ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1269/2010

Asupra contestației în anulare de față; Prin sentința penală nr. 315 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 C. proc. pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și în baza art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulată de petentul P.C. în favoarea Judecătoriei Videle județul Teleorman. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P.C. Prin decizia penală nr. 381 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca inadmisibil recursul petentului.

S-a reținut că potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul P.C., susținând în esență că instanța de recurs nu a judecat fondul cauzei. Curtea reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen. în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.

De asemenea, ținând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen. reglementează posibilitatea ca, până la soluționarea contestației în anulare, instanța să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi atacată cu contestație în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare. Or, examinând contestația în anulare formulată de petiționar . Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă contestației nu este una susceptibilă de a fi pusă în executare, iar pe de altă parte că motivele invocate de către petent nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât contestația este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei penale nr. 381 din 2 februarie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 9156/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.