ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 483/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 16 iulie 2008 contestatorul C.P.F. a chemat în judecată pe intimatul Primarul municipiului Sibiu, solicitând completarea dispoziției nr. 4488 din 25 iunie 2008 emisă de intimat, cu propunerea de acordare de despăgubiri bănești pentru terenul identificat sub C.F. 12769 Sibiu, nr.top 3414/4/1/2/2/1/5/3/1. In motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, contestatorul a susținut că: - imobilul menționat a fost preluat de Statul Român în baza încheierii nr. 1993/1984 cu drept de expropriere, - construcția-casa de locuit a fost demolată iar prin dispoziția contestată se solicită acordarea de despăgubiri și pentru terenul aferent, în suprafață de 160 mp.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 89/2009 a admis acțiunea formulată de contestator și a dispus completarea dispoziției nr. 4488 din 25 iunie 2008 emisă de intimat, în sensul de a propune Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale și pentru terenul identificat sub C.F. 12769 Sibiu, nr.top 3414/4/1/2/2/1/5/3/1. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din cuprinsul C.F. 12769 Sibiu rezultă că imobilul de sub A+1 a fost dezmembrat în două numere topografice și anume 3414/4/1/2/2/1/5/3/1 curte în intravilan, în suprafață de 160 mp și nr.3414/4/1/2/2/1/5/3/2 casă și curte.

Ca urmare a rezoluției nr. 1126/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei se recomandă României modificarea legislației în materie de bunuri confiscate și expropriate, în sensul de a prevedea restituirea terenului în intravilan, sau dacă acest lucru nu mai este posibil, acordarea de despăgubiri. S-a mai reținut că Legile nr. 57/1974 și nr. 58/1974 erau neconstituționale față de Constituția din 1948 și față de Codul civil care în art. 481 statua că nimeni nu poate ceda proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 99/A din 15 mai 2009 a admis apelul declarat de intimatul Primarul municipiului Sibiu și a schimbat hotărârea de fond, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: - în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Sibiu, sub nr. 1756/1975, soția contestatorului C.M. născută B. a dobândit numai imobilul casă, înscris sub A2 (intabulat sub B8), iar terenul aferent casei a trecut în proprietatea Statului Român în condițiile Legii nr. 58/1974, potrivit încheierii nr. 914/1975, de sub B7 din C.F. 12769 Sibiu. - prin Decretul de expropriere nr. 109/1984 statul a preluat și construcția, proprietatea soției contestatorului, care ulterior a fost demolată. - potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 57/1974, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestuia, trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se stabilea conform dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.

Prin urmare, cumpărătorii construcției, cum este cazul contestatorului, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece nu a fost preluat din patrimoniul acestuia. La 6 iulie 2009, contestatorul a declarat recurs, indicând ca temei general dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., O.U.G. nr. 58/2003 și art. 274 C. proc. civ. In susținerea motivelor de recurs s-au invocat recomandările făcute României prin Rezoluția nr. 1123/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în Legile nr. 57/1974 și 58/1974 care contraveneau dispozițiilor cuprinse în Constituția României din 1948 și în art. 481 C. civ.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv. Conform mențiunii de la B+8 din C.F., imobilul casă, înscris sub A2 a aparținut soției recurentului, născută B.M. și a fost dobândit prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Sibiu, sub nr. 1756/1975. Imobilul construcție, preluat de stat este în prezent demolat, iar la data cumpărării, terenul aferent acesteia a trecut în proprietatea statului prin efectul legii, astfel că, soția recurentului nu a fost niciodată proprietara acestui teren, preluat de stat, direct de la vânzător în 1975. Potrivit art. 1.4 C ultim alin din H.G.

nr. 250/2007 privind aplicarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, terenul aferent construcției cumpărate în baza Legii nr. 58/1974 nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Cum terenul pentru care recurentul solicită acordarea de despăgubiri, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în mod corect s-a formulat propunere de acordare a despăgubirilor doar pentru construcția demolată. Invocarea Rezoluției nr. 1123/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prin care se recomandă României să-și modifice legislația în materie de terenuri confiscate și expropriate în sensul de a se prevedea restituirea bunurilor „ in integrum " nu se aplică cauzei, deoarece soția recurentului nu a deținut cu niciun drept de proprietate terenul.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 pct. 1 C. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul, și va menține ca legală hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.P.F. împotriva deciziei nr. 99/A din 15 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.