ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe

rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC C.P. SRL BIHARIA a solicitat obligarea

pârâtei SC P.P. SRL TIMIȘOARA la plata sumelor de 2.096.382,62 lei reprezentând

debit neachitat din contravaloarea parțială sau integrală a facturilor fiscale nr.

4296862 din 15 decembrie 2006, factura fiscală nr. 2 din 01 iunie 2008, factura

fiscală nr. 3 din 01 iunie 2008, factura fiscală nr. 4 din 01 iunie 2008,

factura fiscală nr. 5 din 01 iunie 2008 și factura fiscală nr. 11 din 01 iunie 2008,

precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2 % pentru neplata la

termen a facturilor, de la data scadenței până la plata lor efectivă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

între ea și societatea pârâtă s-a încheiat contractul de antrepriză înregistrat

sub nr. 242 din 12 iunie 2006, respectiv 77 din 12 iunie 2006, având ca obiect

executarea unor lucrări de construcții, iar în data de 11 octombrie 2006 a intervenit fuziunea prin absorbție dintre SC P.P. SRL și SC T.W.T. SRL. Astfel, SC T.W. a fost

dizolvată fără lichidare prin transmisiunea universală a patrimoniului către

societatea absorbantă, toate drepturile și obligațiile specificate în

contractele încheiate cu societatea, fiind transferate în sarcina SC P.P. SRL.

În baza contractului menționat, au fost emise către pârâtă facturi comerciale,

cuprinzând contravaloarea lucrărilor prestate, facturi care au rămas parțial

neachitate. Conform prevederilor lit. h) alin. (5) din contract, pârâta

datorează și penalități de întârziere de 0,2 %/zi. Acțiunea a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ.

Pârâta a formulat cerere reconvențională,

prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv să se constate

că datorează reclamantei suma de 80.447,28 lei, în urma recunoașterii parțiale

a debitului solicitat, să se ia act de recunoașterea parțială a debitului, iar

pârâta reclamantă SC C.P. sa fie obligată la plata sumei de 809.959,88 lei

reprezentând penalități contractuale, să se constate că debitul solicitat este

parțial nedatorat, să se compenseze debitul recunoscut cu penalitățile datorate

de SC C.P. și să se anuleze ca netimbrat capătul de cerere cu privire la

penalități.

Prin precizare la acțiune reclamanta SC C.P. SRL

și-a redus pretențiile solicitate cu suma de 74.121,40 lei reprezentând

diferențele de curs valutar pretinse în acțiune, iar penalitățile de întârziere

solicitate le-a precizat ca fiind în cuantum de 986.736 lei.

Prin precizarea la cererea reconvențională,

pârâta SC P.P. SRL a solicitat ca instanța să constate că în data de 16 martie 2009 a achitat reclamantei suma de 80.447,28 lei motiv pentru care și-a modificat capetele de cerere

din reconvențională, în sensul că a solicitat admiterea în parte a acțiunii

formulată de SC C.P. SRL în sensul în care SC P.P. SRL a recunoscut parțial

debitul asupra căruia a solicitat compensarea. De asemenea, a solicitat să se

constate că în urma compensării, nu mai există nici o diferență favorabilă

vreuneia din părți.

Prin sentința comercială nr. 465/ COM din 2

aprilie 2009, Tribunalul Bihor, secția comercială, a admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamantă și a admis în parte cererea

reconvențională formulată de pârâtă; a luat act de recunoașterea parțială a

debitului solicitat de reclamantă pentru suma de 890.407,16 lei; a constatat că

pârâta reclamantă reconvențională SC P.P. SRL a achitat către reclamanta pârâtă

reconvențională SC C.P. SRL în data de 16 martie 2009 cu B.O. nr. 8198 suma de

80.447,28 lei; a obligat pârâta reclamantă reconvențională la plata către

reclamanta pârâtă reconvențională a diferenței de 1.941.813,80 lei; a luat act

de renunțare la pretențiile în sumă de 74.121,40 lei reprezentând diferențe de

curs valutar pretinse de reclamanta SC C.P. SRL; a anulat capătul de cerere

formulat de reclamantă privind penalitățile de întârziere în sumă de 986.736

lei ca netimbrată; a obligat pârâta reclamantă reconvențională la plata către

reclamanta pârâtă SC C.P. SRL a penalităților de 2 % de la data rămânerii

irevocabile a prezentei hotărâri până la data efectivă a sumei de 1.941.813,80

lei; a respins cererea formulată de reclamantă reconvențională privind

obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 809.959,88 lei reprezentând

penalități contractuale; a respins cererea de compensare a datoriilor formulată

de reclamanta reconvențională.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

ambele părți, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanta SC C.P. SRL și

admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 63/ C din 30 iunie 2009 a admis ca fondat apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL BIHARIA, a schimbat în parte

sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta SC P.P. SRL la plata sumei de

1.941.813,80 lei, începând cu data pronunțării sentinței și până la plata

efectivă a sumei datorate; a constatat achitarea de către reclamantă a sumei de

9.140 lei reprezentând diferență taxă de timbru datorată în primă instanță; a

menținut restul dispozițiilor sentinței atacate; a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta SC P.P. SRL TIMIȘOARA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta SC P.P. SRL TIMIȘOARA în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei atacată în tot, în sensul admiterii apelului declarat și

pe cale de consecință respingerea apelului formulat de SC C.P. SRL.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) – (3) din Legea nr.

146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii

de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror

alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a

reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către

instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către pârâta SC P.P. SRL TIMIȘOARA a fost

însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, fiind

aplicat și timbrul judiciar de 0,15 lei, însă recurenta a depus cuantumul sumei

datorată, în contul altui beneficiar. Prin urmare, recurenta a fost citată

pentru termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010 cu mențiunea de a

achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 15.352,12 lei și timbrul judiciar

de 6 lei, în contul menționat în citația emisă pe numele acestuia.

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru

termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare și respectiv

art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și

ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările

ulterioare și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC P.P.

SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 63/ C din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca insuficient

timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2010.