ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 200 din 05 august 2009

pronunțată de

Tribunalul Arad

, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe

inculpatul T.I. la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 86/1 C.

pen. a dispus suspendarea executării

pedepsei aplicate

inculpatului sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul

Arad.

În baza art. 86/2 C. pen. a fixat inculpatului

un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului

de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu,

reședință, locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea;

-

să

comunice și să justifice locul de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existentă;

În baza art. 86/3 alin. (3) C. proc. pen. a

impus inculpatului obligația de a se participa la programe de consiliere

privind consumul de alcool.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este

arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata

pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009

până la zi.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea

distrugerii

două bucăți de lemn constituind resturile "fundului" de lemn, aflate

în Camera de corpuri delicte a instanței.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să

plătească statului suma

de 1700 lei cheltuieli judiciare.

Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr.

265/P/2009

înregistrat la această instanță la data de 26 mai 2009 a fost trimis în

judecată inculpatul T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului prin actul de acuzare că în

noaptea

de 29 aprilie 2009 a surprins-o pe soția sa T.T., dezbrăcată și încercând a

întreține raporturi sexuale cu martorul C.G. într-o încăpere alăturată și

determinat de sentimentul de gelozie și aflându-se la rândul său în stare de

ebrietate, a aplicat acesteia lovituri cu un "fund din lemn", cu

intenția de a-i produce suferințe fizice și în urma

acestora victima a

decedat.

În faza de

urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea

faptei.

Fiind ascultat în fața instanței inculpatul a

menținut declarațiile anterioare recunoscând comiterea faptei de care este

acuzat.

Din ansamblul

materialului probatoriu administrat atât în faza

de urmărire penală cât și în faza cercetării

judecătorești, în condiții

de contradictorialitate,

respectiv - proces verbal de cercetare la fața locului, raport medico - legal

de necropsie, buletin de analiză toxicologică cadavre, buletin histopatologic,

înscrisuri, proces verbal de restituire bunuri, declarațiile martorilor C.G.,

U.C., C.G., referat de evaluare și declarațiile

inculpatului,

instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 29 aprilie 2009,în jurul

orelor 20-21 inculpatul T.I., soția sa T.T. și martorul C.G. au consumat

băuturi alcoolice la un bar din localitatea Răpsig județul Arad. După

aproximativ o oră, cei trei au părăsit localul și s-au deplasat spre locuința

inculpatului, luând cu ei o sticlă cu 250 grame "rachiu alb". După ce

au ajuns la domiciliu, numita T.T. a intrat într-o cameră pentru a se culca iar

inculpatul și martorul C. au rămas în bucătărie unde au consumat din sticla cu

băutură. La scurt timp la această locuință a venit martorul C.G., care a adus,

la rândul său, o sticlă

de 500 grame votcă.

La solicitarea martorului C.B., inculpatul i-a

pregătit acestuia o cafea. Observând că martorul C.B. a ieșit din

bucătărie

și nu s-a întors, inculpatul a intrat în camera în care se afla soția sa și în această

încăpere i-a găsit pe cei doi (soția sa și martorul C.B.) în pat, îmbrățișați,

soția sa fiind dezbrăcată pe jumătate. Inculpatul a început să se certe cu

soția sa, timp în care martorul C.B. a părăsit încăperea și locuința

inculpatului. Inculpatul s-a întors în bucătărie și i-a povestit martorului C.

cele întâmplate. Acesta din urmă a plecat iar inculpatul a intrat în camera

soției sale, a început să o certe și să o lovească cu un " fund din

lemn" luat din bucătărie. Loviturile aplicate de inculpat soției sale au

vizat zona trunchiului și a membrelor și în urma acestora victima a căzut din

pat. Inculpatul a încercat să o ridice dar fiind sub influența alcoolului nu a

reușit și văzând că soția sa nu se simte bine, a apelat la ajutorul martorei U.C.,

o vecină, care a chemat telefonic ambulanta. La sosirea echipajului medical s-a

constatat că victima era decedată.

Din raportul medico-legal de necropsie nr.

139/A3 din 12 mai 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad

rezultă că moartea numitei T.T. a fost violentă și

s-a datorat șocului traumatic și hemoragie extern consecutive unui

politraumatism

contuziv cu multiple echimoze și hematoame generalizate, diseminate pe cap,

trunchi și membre. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri

multiple, repetate cu un corp dur de formă alungită. Totodată s-a reținut că

victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie.

În cauză nu există constituire de parte civilă

întrucât fiicele victimei și ale inculpatului - P.I.V. și F.L. -

deși legal citate nu s-au prezentat și nu au

formulat pretenții civile.

Fapta inculpatului T.I. astfel cum a fost

descrisă mai sus constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. Caracteristic, din

punct de vedere

subiectiv, acestei infracțiuni este faptul că lovirea

este comisă cu

intenție dar rezultatul mai

grav - moartea victimei - se produce din

culpa autorului, care nu l-a

prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Pentru existența provocării este necesară

îndeplinirea a trei condiții infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei

puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost

determinată de o provocare din partea victimei,

provocarea să se fi

produs prin violență ori printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Violența - susceptibilă

de a constitui un act de provocare , în sensul art. 73 lit. b) C. pen. - poate

fi numai fizică ci și psihică, dacă este de natură să provoace o puternică

tulburare sau emoție. În speță, în

momentul

săvârșirii faptei, inculpatul se afla sub imperiul unei stări

de

tulburare și emoție puternică, provocată de victimă, pe care a

surprins-o când voia să întrețină relații sexuale

cu martorul C.B.

Cum această comportare reprezintă o atingere gravă a

demnității persoanei inculpatului, produsă printr-o acțiune ilicită gravă, se

impune aplicarea art.73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, au

fost avute în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta,

circumstanțele personale ale inculpatului,

reținând vârsta acestuia

(59 ani), nivelul de instruire școlară, ca

absolvent a 8 clase primare, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă

avută

în fața organelor judiciare,

recunoscând comiterea faptei pe care o

regretă, renumele și buna

reputație de care s-a bucurat inculpatul în colectivitatea locală înainte de a

începe să consume alcool. Se impune a se reține faptul că soții Ț. au aniversat

în anul 2008, 30 ani de căsnicie din care au rezultat două fiice, în prezent

majore și în această perioadă au conviețuit în condiții de armonie, înțelegere

și afectivitate reciprocă. Relațiile de familie s-au deteriorat în urmă cu 4-5

ani, pe fondul consumului de alcool de către victimă inițial, pentru ca

ulterior și inculpatul să înceapă să bea. De asemenea, s-a ținut seama de

concluziile la care a ajuns

consilierul de

probatiune din cadrul Serviciului de probatiune de pe

lângă Tribunalul

Arad (a cărui opinie a fost solicitată), privind perspectivele de reintegrare

socială și care susțin că trăsăturile caracteristice ale personalității

criminale nu se regăsesc în structura de personalitate a inculpatului. S-a

concluzionat că, comportamentul infracțional al inculpatului se încadrează în

sfera comportamentului atipic structurii sale de personalitate, caracterizat

prin spontaneitate și violență nespecifică, întrunind trăsăturile " crimei

ocazionale pasionale".

În limitele legale ale pedepsei instanța l-a

condamnat pe

inculpatul T.I. la 4 ani

închisoare în baza art. 183 C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Instanța a apreciat că nu se justifică

aplicarea art. 74 C. pen., aspectele favorabile inculpatului fiind avute în

vedere la stabilirea pedepsei.

Ca o consecință a condamnării, pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În privința

dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1

al

Convenției, acesta nu este absolut și poate face obiectul unor

limitări care trebuie apreciate de instanță în

fiecare caz în parte. în

această

situație se impune examinarea împrejurării dacă interdicția

respectă

principiul proporționalității. în cauză inculpatul a comis o infracțiune de

loviri cauzatoare de moarte și gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are

capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața. Este

adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o

valoare fundamentală. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a

respecta dreptul la viață al semenilor, se impune

în mod rezonabil

concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze

asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la

alegerea corpului legislativ. Prin urmare, s-a considerat că este

proporțională și justificată măsura interzicerii

drepturilor electorale.

Î

n continuarea celor arătate, în ce privește modalitatea de executare a

pedepsei, tribunalul a considerat că scopul acesteia poate fi atins și fără

priva rea de libertate a inculpatului, în condiții de strictă supraveghere de

către Serviciul de probatiune de pe

lângă

Tribunalul Arad care l-a luat în evidență și l-a evaluat.

Astfel, tribunalul în baza art. 86/1 C.

pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului T.I. sub

supravegherea Serviciului de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad și în baza

art. 86/2C. pen. a fixat acestuia un termen de încercare de 6 ani.

În baza

art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare

inculpatul

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad; - să

anunțe în prealabil

orice schimbare de

domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile

precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice locul de muncă; - să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Având în vedere concluziile referatului de

evaluare privind

dependența de alcool a

inculpatului instanța în baza art. 86/3 alin. (3)

C. pen. a impus inculpatului obligația de a

participa la programe

de consiliere privind consumul de alcool.

În temeiul art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus

punerea de

îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

Văzând că față de acesta a fost luată măsura

arestării preventive prin mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 30 aprilie

2009 emis de Tribunalul Arad instanța în baza art. 88 C. pen. a scăzut din

durata pedepsei aplicate durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009 până

la zi.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea

distrugerii

două bucăți de lemn constituind resturile" fundului" de

lemn, aflate în Camera de corpuri delicte a

instanței.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul să

plătească statului suma

de 1700 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad.

În motivarea apelului parchetul a arătat că

modalitatea de

executare a pedepsei

respectiv, suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani

închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen. este netemeinică și nelegală în raport de prevederile art. 72

și art. 52 C. pen.

S-a mai arătat că în procesul individualizării

pedepsei, i

nstanța a redus pedeapsa la 4

ani, dar a apreciat că nu se justifică

circumstanțe atenuante prev. de

art. 74 C. pen. în condițiile în care aspectele favorabile au fost deja avute

în vedere la stabilirea pedepsei.

De asemenea s-a

considerat că, în cazul posibilității aplicării

suspendării

pedepsei sub supraveghere își găsește o limită obiectivă în gravitatea faptei

săvârșite care, reflectă în mod intrinsec și starea de periculozitate a inculpatului

astfel încât aplicarea suspendării executării unei pedepse să nu fie neapărat

ineficientă cât mai degrabă primejdioasă pentru

societate.

În faza

cercetării judecătorești inculpatul și-a rezervat dreptul

la

tăcere și nu a solicitat alte probe în apărare.

Prin decizia

penală nr. 101/A din 7 octombrie 2009 a Curții de

Apel

Timișoara, secția penală,

a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a desființat sentința apelată în ceea ce

privește

modalitatea de executare a pedepsei

închisorii, în sensul înlăturării

prevederilor art. 86/1 C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a apreciat că

starea de fapt reținută de prima instanță este

corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate

a întregului material

probator administrat în cele două

faze ale procesului penal și din care rezultă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii, respectiv lovituri cauzatoare de moarte.

Critica adusă sentinței apelate privind

modalitatea de

executare a pedepsei este

întemeiată. Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are, pe lângă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală

și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea

ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea săvârșirii altor fapte

penale.

Curtea de Apel a apreciat că, în raport

de gradul de pericol

social al faptei,

rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de

comitere a

acesteia, menținerea modalității de executare nu ar fi justificată, lipsind de

conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., creând o disproporție între

scopul și rezultatul acestora.

Astfel, în cauză planșele fotografice

au evidențiat intensitatea, caracterul repetat și multitudinea loviturilor

aplicate

de către inculpat cu un corp dur de

formă alungită, în zona capului,

trunchiului și membrelor, ce au condus

la decesul victimei, leziuni atestate medico-legal.

Elementele favorabile inculpatului au fost

valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special

prevăzut de norma de incriminare motiv pentru care se impune schimbarea

modalității de executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul

T.I.

, solicitând casarea deciziei atacate și

menținerea sentinței, ca

legală și temeinică, invocând temeiul art. 385/9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În susținerea

primului motiv, a solicitat achitarea

inculpatului, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că din

coroborarea materialului probator, rezultă că loviturile aplicate de inculpat

nu au provocat moartea victimei, ci problemele anterioare cardiace și

alcoolemia sa de 2.2 la mie.

În ce privește temeiul art. 385/9 pct. 14 C.

proc. pen.

, a solicitat aplicare

dispozițiilor art. 86/1 C. pen., pe baza

circumstanțelor reale și

personale ale inculpatului, invocând

caracterizările

atașate la dosar, referatul Serviciului de probațiune,

faptul că

inculpatul a fost un bun cetățean al localității și chiar fiicele sale sunt

atașate în continuare de el, deși a suprimat viața mamei lor.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

În privința limitelor în care inculpatul poate

critica decizia instanței de apel, Curtea reține că acesta nu a atacat sentința

primei instanțe, astfel încât potrivit art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen., el

poate declara recurs numai cu privire la modificările aduse sentinței prin

decizia pronunțată în apel.

Cu alte cuvinte, neexercitând apelul, inculpatul

a achiesat practic în totalitate la soluția instanței de fond, atât în privința

stabilirii vinovăției, cât și a modalității

de individualizare a pedepsei.

În aceste condiții, este inadmisibilă

solicitarea inculpatului făcută în recurs de a se dispune achitarea sa, căci

aceasta ar

presupune cenzurarea sentinței

prin care s-a dispus condamnarea

, ceea ce nu este posibil câtă vreme

inculpatul nu a folosit calea apelului.

Prin urmare, singura critică pe care Curtea o

poate analiza este cea care vizează schimbarea modalității de executare a

pedepsei, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen. în condițiile în care aceasta este unica modificare adusă

sentinței prin decizia instanței de apel.

În acest context, Curtea apreciază că instanța

de fond a dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare

prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea

de executare a acesteia, creând cadrul atingerii dezideratului înscris în art. 52

C. pen. privind scopul pedepsei, acela al reeducării inculpatului și prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Fără îndoială că fapta comisă de inculpat

prezintă, prin prisma urmării ei(decesul victimei) un grad de pericol social generic

ridicat, însă la individualizarea pedepsei trebuie ținut cont

de circumstanțele concrete în care ea a fost

comisă.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză

rezultă că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, atât din partea

inculpatului, cât și a victimei, datorită unui puternic sentiment de umilință

și tulburare determinat de conduita acesteia din urmă, care nu s-a rezumat la

situația jenantă în care a fost surprinsă (dezbrăcată și încercând să întrețină

raporturi sexuale cu o altă persoană, în aceeași locuință în care se găsea la

acel moment și inculpatul), ci a avut în vedere un

modus vivendi

al

victimei într-o perioadă mai lungă de timp (caracterizat prin întreținerea de

relații extraconjugale, pe fondul consumului zilnic de alcool la birtul din

sat, într-o asemenea măsură-atestat de altfel și de raportul de necropsie,2,20

grame la mie-încât se întâmpla să nu mai ajungă

acasă în cursul nopții, fiind găsită dormind pe străzile satului).

Pe de altă parte, cu

privire la persoana inculpatului, dincolo de

lipsa antecedentelor

penale și a atitudinii procesuale constant sincere, probatoriile în

circumstanțiere atestă o bună conduită și reputație a inculpatului, mai înainte

de a deveni la rândul său dependent de alcool, fiind cunoscut în comunitate ca

o persoană pacifistă, calmă, non-agresivă și respectuoasă; mai mult, din

relatările vecinilor a rezultat că în paralel cu transformările survenite în

ultimii cinci ani de viață în comportamentul victimei și al inculpatului, acesta

și-a menținut o perioadă echilibrul emoțional, dovedind înțelegere față de

manifestările victimei condescendență și afectivitate față de aceasta, atitudinea

sa relevând un puternic atașament față de soție, ceea ce explică și atitudinea

fiicelor sale, care manifestă compasiune față de situația în care a ajuns

inculpatul, pe care intenționează să-l susțină

necondiționata se vedea raportul de evaluare întocmit de Serviciul

de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad).

Toate aceste circumstanțe reale și personale au

condus în mod întemeiat instanța de fond la concluzia că, prin ea

însăși, condamnarea inculpatului va constitui un

avertisment pentru

acesta și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei,

acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, ceea ce fac incidente în cauză

dispozițiile art. 86/1 și urm. C. pen.

Mai mult, reținând influența consumului de

alcool în

comiterea faptei și în schimbarea

conduitei inculpatului, instanța de

fond a instituit și o obligație

suplimentară în sarcina acestuia, a cărei îndeplinire va fi supusă

supravegherii Serviciului de

Probațiune, anume

aceea de a participa la programe de consiliere

privind consumul de

alcool.

În aceste limite Înalta Curte constată

întemeiat recursul declarat de către inculpat și-l va admite conform art. 385/15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casând decizia atacată și menținând sentința

instanței de fond.

Văzând și disp.

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul inculpat

T.I.

împotriva deciziei penale nr. 101/A

din 7 octombrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia atacată și menține sentința

penală nr. 200 din 5 august 2009 a Tribunalului Arad.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie

2010.