ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 200 din 05 august 2009 pronunțată de Tribunalul Arad , în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad. În baza art. 86/2 C. pen. a fixat inculpatului un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice locul de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă; În baza art. 86/3 alin. (3) C. proc. pen. a impus inculpatului obligația de a se participa la programe de consiliere privind consumul de alcool. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009 până la zi. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea distrugerii două bucăți de lemn constituind resturile "fundului" de lemn, aflate în Camera de corpuri delicte a instanței. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1700 lei cheltuieli judiciare. Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 265/P/2009 înregistrat la această instanță la data de 26 mai 2009 a fost trimis în judecată inculpatul T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de acuzare că în noaptea de 29 aprilie 2009 a surprins-o pe soția sa T.T., dezbrăcată și încercând a întreține raporturi sexuale cu martorul C.G. într-o încăpere alăturată și determinat de sentimentul de gelozie și aflându-se la rândul său în stare de ebrietate, a aplicat acesteia lovituri cu un "fund din lemn", cu intenția de a-i produce suferințe fizice și în urma acestora victima a decedat. În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Fiind ascultat în fața instanței inculpatul a menținut declarațiile anterioare recunoscând comiterea faptei de care este acuzat.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, în condiții de contradictorialitate, respectiv - proces verbal de cercetare la fața locului, raport medico - legal de necropsie, buletin de analiză toxicologică cadavre, buletin histopatologic, înscrisuri, proces verbal de restituire bunuri, declarațiile martorilor C.G., U.C., C.G., referat de evaluare și declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarele: În seara zilei de 29 aprilie 2009,în jurul orelor 20-21 inculpatul T.I., soția sa T.T. și martorul C.G. au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Răpsig județul Arad. După aproximativ o oră, cei trei au părăsit localul și s-au deplasat spre locuința inculpatului, luând cu ei o sticlă cu 250 grame "rachiu alb". După ce au ajuns la domiciliu, numita T.T.

a intrat într-o cameră pentru a se culca iar inculpatul și martorul C. au rămas în bucătărie unde au consumat din sticla cu băutură. La scurt timp la această locuință a venit martorul C.G., care a adus, la rândul său, o sticlă de 500 grame votcă. La solicitarea martorului C.B., inculpatul i-a pregătit acestuia o cafea. Observând că martorul C.B. a ieșit din bucătărie și nu s-a întors, inculpatul a intrat în camera în care se afla soția sa și în această încăpere i-a găsit pe cei doi (soția sa și martorul C.B.) în pat, îmbrățișați, soția sa fiind dezbrăcată pe jumătate. Inculpatul a început să se certe cu soția sa, timp în care martorul C.B. a părăsit încăperea și locuința inculpatului. Inculpatul s-a întors în bucătărie și i-a povestit martorului C. cele întâmplate.

Acesta din urmă a plecat iar inculpatul a intrat în camera soției sale, a început să o certe și să o lovească cu un " fund din lemn" luat din bucătărie. Loviturile aplicate de inculpat soției sale au vizat zona trunchiului și a membrelor și în urma acestora victima a căzut din pat. Inculpatul a încercat să o ridice dar fiind sub influența alcoolului nu a reușit și văzând că soția sa nu se simte bine, a apelat la ajutorul martorei U.C., o vecină, care a chemat telefonic ambulanta. La sosirea echipajului medical s-a constatat că victima era decedată. Din raportul medico-legal de necropsie nr. 139/A3 din 12 mai 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad rezultă că moartea numitei T.T.

a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie extern consecutive unui politraumatism contuziv cu multiple echimoze și hematoame generalizate, diseminate pe cap, trunchi și membre. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri multiple, repetate cu un corp dur de formă alungită. Totodată s-a reținut că victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie. În cauză nu există constituire de parte civilă întrucât fiicele victimei și ale inculpatului - P.I.V. și F.L. - deși legal citate nu s-au prezentat și nu au formulat pretenții civile. Fapta inculpatului T.I. astfel cum a fost descrisă mai sus constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Caracteristic, din punct de vedere subiectiv, acestei infracțiuni este faptul că lovirea este comisă cu intenție dar rezultatul mai grav - moartea victimei - se produce din culpa autorului, care nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă. Pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Violența - susceptibilă de a constitui un act de provocare , în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

- poate fi numai fizică ci și psihică, dacă este de natură să provoace o puternică tulburare sau emoție. În speță, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se afla sub imperiul unei stări de tulburare și emoție puternică, provocată de victimă, pe care a surprins-o când voia să întrețină relații sexuale cu martorul C.B. Cum această comportare reprezintă o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului, produsă printr-o acțiune ilicită gravă, se impune aplicarea art.73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, au fost avute în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta, circumstanțele personale ale inculpatului, reținând vârsta acestuia (59 ani), nivelul de instruire școlară, ca absolvent a 8 clase primare, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă avută în fața organelor judiciare, recunoscând comiterea faptei pe care o regretă, renumele și buna reputație de care s-a bucurat inculpatul în colectivitatea locală înainte de a începe să consume alcool. Se impune a se reține faptul că soții Ț. au aniversat în anul 2008, 30 ani de căsnicie din care au rezultat două fiice, în prezent majore și în această perioadă au conviețuit în condiții de armonie, înțelegere și afectivitate reciprocă.

Relațiile de familie s-au deteriorat în urmă cu 4-5 ani, pe fondul consumului de alcool de către victimă inițial, pentru ca ulterior și inculpatul să înceapă să bea. De asemenea, s-a ținut seama de concluziile la care a ajuns consilierul de probatiune din cadrul Serviciului de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad (a cărui opinie a fost solicitată), privind perspectivele de reintegrare socială și care susțin că trăsăturile caracteristice ale personalității criminale nu se regăsesc în structura de personalitate a inculpatului. S-a concluzionat că, comportamentul infracțional al inculpatului se încadrează în sfera comportamentului atipic structurii sale de personalitate, caracterizat prin spontaneitate și violență nespecifică, întrunind trăsăturile " crimei ocazionale pasionale". În limitele legale ale pedepsei instanța l-a condamnat pe inculpatul T.I.

la 4 ani închisoare în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Instanța a apreciat că nu se justifică aplicarea art. 74 C. pen., aspectele favorabile inculpatului fiind avute în vedere la stabilirea pedepsei. Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În privința dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, acesta nu este absolut și poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanță în fiecare caz în parte. în această situație se impune examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.

în cauză inculpatul a comis o infracțiune de loviri cauzatoare de moarte și gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața. Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al semenilor, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, s-a considerat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale.

Î n continuarea celor arătate, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a considerat că scopul acesteia poate fi atins și fără priva rea de libertate a inculpatului, în condiții de strictă supraveghere de către Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad care l-a luat în evidență și l-a evaluat. Astfel, tribunalul în baza art. 86/1 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului T.I. sub supravegherea Serviciului de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad și în baza art. 86/2C. pen. a fixat acestuia un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86/3 C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice locul de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Având în vedere concluziile referatului de evaluare privind dependența de alcool a inculpatului instanța în baza art. 86/3 alin. (3) C. pen. a impus inculpatului obligația de a participa la programe de consiliere privind consumul de alcool.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este arestat în altă cauză. Văzând că față de acesta a fost luată măsura arestării preventive prin mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 30 aprilie 2009 emis de Tribunalul Arad instanța în baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009 până la zi. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea distrugerii două bucăți de lemn constituind resturile" fundului" de lemn, aflate în Camera de corpuri delicte a instanței. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1700 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. În motivarea apelului parchetul a arătat că modalitatea de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este netemeinică și nelegală în raport de prevederile art. 72 și art. 52 C. pen. S-a mai arătat că în procesul individualizării pedepsei, i nstanța a redus pedeapsa la 4 ani, dar a apreciat că nu se justifică circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen. în condițiile în care aspectele favorabile au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei.

De asemenea s-a considerat că, în cazul posibilității aplicării suspendării pedepsei sub supraveghere își găsește o limită obiectivă în gravitatea faptei săvârșite care, reflectă în mod intrinsec și starea de periculozitate a inculpatului astfel încât aplicarea suspendării executării unei pedepse să nu fie neapărat ineficientă cât mai degrabă primejdioasă pentru societate. În faza cercetării judecătorești inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere și nu a solicitat alte probe în apărare. Prin decizia penală nr. 101/A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. S-a desființat sentința apelată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, în sensul înlăturării prevederilor art. 86/1 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a apreciat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, respectiv lovituri cauzatoare de moarte. Critica adusă sentinței apelate privind modalitatea de executare a pedepsei este întemeiată. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale. Curtea de Apel a apreciat că, în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea modalității de executare nu ar fi justificată, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Astfel, în cauză planșele fotografice au evidențiat intensitatea, caracterul repetat și multitudinea loviturilor aplicate de către inculpat cu un corp dur de formă alungită, în zona capului, trunchiului și membrelor, ce au condus la decesul victimei, leziuni atestate medico-legal.

Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare motiv pentru care se impune schimbarea modalității de executare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I. , solicitând casarea deciziei atacate și menținerea sentinței, ca legală și temeinică, invocând temeiul art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. În susținerea primului motiv, a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că din coroborarea materialului probator, rezultă că loviturile aplicate de inculpat nu au provocat moartea victimei, ci problemele anterioare cardiace și alcoolemia sa de 2.2 la mie.

În ce privește temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. , a solicitat aplicare dispozițiilor art. 86/1 C. pen., pe baza circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, invocând caracterizările atașate la dosar, referatul Serviciului de probațiune, faptul că inculpatul a fost un bun cetățean al localității și chiar fiicele sale sunt atașate în continuare de el, deși a suprimat viața mamei lor. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că recursul este fondat. În privința limitelor în care inculpatul poate critica decizia instanței de apel, Curtea reține că acesta nu a atacat sentința primei instanțe, astfel încât potrivit art. 385/1 alin. (4) C. proc.

pen., el poate declara recurs numai cu privire la modificările aduse sentinței prin decizia pronunțată în apel. Cu alte cuvinte, neexercitând apelul, inculpatul a achiesat practic în totalitate la soluția instanței de fond, atât în privința stabilirii vinovăției, cât și a modalității de individualizare a pedepsei. În aceste condiții, este inadmisibilă solicitarea inculpatului făcută în recurs de a se dispune achitarea sa, căci aceasta ar presupune cenzurarea sentinței prin care s-a dispus condamnarea , ceea ce nu este posibil câtă vreme inculpatul nu a folosit calea apelului. Prin urmare, singura critică pe care Curtea o poate analiza este cea care vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. în condițiile în care aceasta este unica modificare adusă sentinței prin decizia instanței de apel. În acest context, Curtea apreciază că instanța de fond a dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, creând cadrul atingerii dezideratului înscris în art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, acela al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Fără îndoială că fapta comisă de inculpat prezintă, prin prisma urmării ei(decesul victimei) un grad de pericol social generic ridicat, însă la individualizarea pedepsei trebuie ținut cont de circumstanțele concrete în care ea a fost comisă.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, atât din partea inculpatului, cât și a victimei, datorită unui puternic sentiment de umilință și tulburare determinat de conduita acesteia din urmă, care nu s-a rezumat la situația jenantă în care a fost surprinsă (dezbrăcată și încercând să întrețină raporturi sexuale cu o altă persoană, în aceeași locuință în care se găsea la acel moment și inculpatul), ci a avut în vedere un modus vivendi al victimei într-o perioadă mai lungă de timp (caracterizat prin întreținerea de relații extraconjugale, pe fondul consumului zilnic de alcool la birtul din sat, într-o asemenea măsură-atestat de altfel și de raportul de necropsie,2,20 grame la mie-încât se întâmpla să nu mai ajungă acasă în cursul nopții, fiind găsită dormind pe străzile satului).

Pe de altă parte, cu privire la persoana inculpatului, dincolo de lipsa antecedentelor penale și a atitudinii procesuale constant sincere, probatoriile în circumstanțiere atestă o bună conduită și reputație a inculpatului, mai înainte de a deveni la rândul său dependent de alcool, fiind cunoscut în comunitate ca o persoană pacifistă, calmă, non-agresivă și respectuoasă; mai mult, din relatările vecinilor a rezultat că în paralel cu transformările survenite în ultimii cinci ani de viață în comportamentul victimei și al inculpatului, acesta și-a menținut o perioadă echilibrul emoțional, dovedind înțelegere față de manifestările victimei condescendență și afectivitate față de aceasta, atitudinea sa relevând un puternic atașament față de soție, ceea ce explică și atitudinea fiicelor sale, care manifestă compasiune față de situația în care a ajuns inculpatul, pe care intenționează să-l susțină necondiționata se vedea raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad).

Toate aceste circumstanțe reale și personale au condus în mod întemeiat instanța de fond la concluzia că, prin ea însăși, condamnarea inculpatului va constitui un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, ceea ce fac incidente în cauză dispozițiile art. 86/1 și urm. C. pen. Mai mult, reținând influența consumului de alcool în comiterea faptei și în schimbarea conduitei inculpatului, instanța de fond a instituit și o obligație suplimentară în sarcina acestuia, a cărei îndeplinire va fi supusă supravegherii Serviciului de Probațiune, anume aceea de a participa la programe de consiliere privind consumul de alcool. În aceste limite Înalta Curte constată întemeiat recursul declarat de către inculpat și-l va admite conform art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., casând decizia atacată și menținând sentința instanței de fond. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva deciziei penale nr. 101/A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 200 din 5 august 2009 a Tribunalului Arad. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.