ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată sub nr. 2770/103/2008 pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.V. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 5002 din 4 iunie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul A.N.P.H. arătând că solicită dreptul la un însoțitor pentru că nu-și poate face singur menajul, locuind doar cu soția sa bolnavă. Prin sentința civilă nr. 105/CA din 12 martie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pentru că se contestă un act emis de o autoritate centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, sub nr. 330/32/2009 unde au fost depuse înscrisuri, iar A.N.P.H. – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 101 din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins contestația reclamantului ca nefondată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a confirmat certificatul nr. 41277 din 19 mai 2009 de încadrare în grad accentuat de handicap, certificat emis de Comisia de Evaluare a Județului Neamț, în sensul că actul a fost emis cu respectarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992/2007 al M.S.P., criterii dispuse de Legea nr. 448/2006 și avizate de Comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.V. În motivele de recurs se arată că recurentul are vârsta de 84 de ani, nu se poate deplasa. Se invocă faptul că instanța de fond a indicat o adeverință medicală emisă de dr. R. dar nu s-a făcut referire la cele menționate pe verso-ul acestei adeverințe, respectiv că este necesară prezența unui însoțitor și nici la cele indicate de un alt medic ce precizează că recurentul are dificultate mare la mers, la așezat pe scaun, ridicare de pe scaun și că urmează un tratament cronic.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și acordarea dreptului de însoțitor. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Recurentul are vârsta de 84 de ani fiind pensionar pentru munca depusă și limită de vârstă cu un stagiu de cotizare de 40 de ani și beneficiază de pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat. Din anul 1996 a beneficiat de protecția specială prevăzută de lege pentru persoanele cu dizabilități fiind încadrat în grad accentuat de handicap. În anul 2005 solicita încadrarea în gradul de handicap cu însoțitor, dar cererea sa a fost respinsă pentru că încadrarea în grad accentuat a fost menținută.

Și în anul 2008 a solicitat revizuirea gradului de handicap, dar prin certificatul nr. 41277 din 19 mai 2008 emis de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Neamț și prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a fost stabilit același grad de handicap, grad accentuat. Atât în cererea adresată instanței cât și în motivele de recurs, nu se invocă motivele de nelegalitate a celor două acte administrative atacate, în funcție de diagnosticul stabilit. În aceste acte s-a stabilit că diagnosticul este de osteoartrită TBA operată (1950), artrodeză șold stâng și au fost reținute dificultăți de statică și mers. În Ordinul comun nr. 762/2006 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992/2006 al Ministerului Sănătății Publice, intrate în vigoare la 01 ianuarie 2008, la subcap. I – Evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilității articulațiilor și oaselor, pct. 1 – Afecțiuni osteoarticulare congenitale sau contractate precoce au fost stabilite criteriile pe baza cărora se acordă gradul de handicap. În cazul recurentului, gradul accentuat a fost acordat pentru că: - coxartroza dreaptă de suprasolicitare nu este într-un stadiu avansat (stadiul II); - șoldul stâng este afectat datorită artrodezei, chiar dacă are dificultăți de statică și mers, se poate deplasa fără sprijin; - afectațiunea locomotorie nu are consecințe neurologice de tip paretic sau plegic. Vor fi înlăturate criticile recurentului privind neanalizarea înscrisurilor (adeverințelor) medicale deoarece ele au fost avute în vedere de cele două comisii la stabilirea gradului de handicap.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C.V. împotriva sentinței civile nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.