ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2770/103/2008
pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de
contencios administrativ, reclamantul B.V. a formulat contestație
împotriva deciziei nr. 5002 din 4 iunie 2008 emisă de Comisia
Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din
cadrul A.N.P.H. arătând că solicită dreptul la un însoțitor
pentru că nu-și poate face singur menajul, locuind doar cu soția
sa bolnavă.
Prin sentința civilă nr. 105/CA
din 12 martie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială și
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de
necompetență materială și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău având în
vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și pentru că se
contestă un act emis de o autoritate centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul
Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios
administrativ, sub nr. 330/32/2009 unde au fost depuse înscrisuri, iar A.N.P.H.
– Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a solicitat,
prin întâmpinare, respingerea acțiunii.
Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 101
din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, a respins contestația
reclamantului ca nefondată.
În motivarea soluției, instanța
de fond a reținut că prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 Comisia
Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a confirmat certificatul
nr. 41277 din 19 mai 2009 de încadrare în grad accentuat de handicap,
certificat emis de Comisia de Evaluare a Județului Neamț, în sensul
că actul a fost emis cu respectarea criteriilor medico-psihosociale
aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al
M.S.P., criterii dispuse de Legea nr. 448/2006 și avizate de Comisiile de
specialitate ale Ministerului Sănătății.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul B.V.
În motivele de recurs se arată
că recurentul are vârsta de 84 de ani, nu se poate deplasa.
Se invocă faptul că
instanța de fond a indicat o adeverință medicală emisă
de dr. R. dar nu s-a făcut referire la cele menționate pe verso-ul
acestei adeverințe, respectiv că este necesară prezența
unui însoțitor și nici la cele indicate de un alt medic ce
precizează că recurentul are dificultate mare la mers, la așezat
pe scaun, ridicare de pe scaun și că urmează un tratament
cronic.
Se solicită admiterea recursului,
modificarea sentinței și acordarea dreptului de însoțitor.
Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de recurs
invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul are vârsta de 84 de ani fiind
pensionar pentru munca depusă și limită de vârstă cu un
stagiu de cotizare de 40 de ani și beneficiază de pensie în sistemul
asigurărilor sociale de stat.
Din anul 1996 a beneficiat de protecția specială prevăzută de lege pentru persoanele cu
dizabilități fiind încadrat în grad accentuat de handicap.
În anul 2005 solicita încadrarea în
gradul de handicap cu însoțitor, dar cererea sa a fost respinsă
pentru că încadrarea în grad accentuat a fost menținută.
Și în anul 2008 a solicitat revizuirea gradului de handicap, dar prin certificatul nr. 41277 din 19 mai 2008
emis de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
Neamț și prin Decizia nr. 5002 din 4 iunie 2008 a Comisiei Superioare
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a fost stabilit
același grad de handicap, grad accentuat.
Atât în cererea adresată
instanței cât și în motivele de recurs, nu se invocă motivele de
nelegalitate a celor două acte administrative atacate, în funcție de
diagnosticul stabilit.
În aceste acte s-a stabilit că
diagnosticul este de osteoartrită TBA operată (1950), artrodeză
șold stâng și au fost reținute dificultăți de
statică și mers.
În Ordinul comun nr. 762/2006 al
M.M.F.E.S. și nr. 1992/2006 al Ministerului Sănătății
Publice, intrate în vigoare la 01 ianuarie 2008, la subcap. I – Evaluarea
gradului de handicap în afectarea mobilității articulațiilor
și oaselor, pct. 1 – Afecțiuni osteoarticulare congenitale sau
contractate precoce au fost stabilite criteriile pe baza cărora se
acordă gradul de handicap.
În cazul recurentului, gradul accentuat a
fost acordat pentru că:
- coxartroza dreaptă de
suprasolicitare nu este într-un stadiu avansat (stadiul II);
- șoldul stâng este afectat
datorită artrodezei, chiar dacă are dificultăți de
statică și mers, se poate deplasa fără sprijin;
- afectațiunea locomotorie nu are
consecințe neurologice de tip paretic sau plegic.
Vor fi înlăturate criticile
recurentului privind neanalizarea înscrisurilor (adeverințelor) medicale
deoarece ele au fost avute în vedere de cele două comisii la stabilirea
gradului de handicap.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312
C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.C.V.
împotriva sentinței civile nr. 101 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.