ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41/2009, pronunțată la data de 9 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, astfel cum a fost completată și precizată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.D. în contradictoriu cu pârâții A.N.P.H. – C.S.E.M.P.H. București și Consiliul Județean Bacău – C.E.P.H.A. Bacău, având ca obiect anularea certificatului nr. 3986 din 11 iunie 2008 și eliberarea unui nou certificat cu gradul de handicap –accentuat în loc de grad de handicap mediu. Instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.E.P.H.A.

din cadrul Consiliului Județean Bacău. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că încadrarea reclamantului în gradul mediu de handicap prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3968 din 11 iunie 2008, încadrare menționată în urma contestației formulate, prin Decizia nr. 8577 din 2 septembrie 2008, s-a făcut cu aplicarea corectă a criteriilor medico-psihosociale astfel cum acestea sunt reglementate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ș. și al M.S., Capitolul I, Secțiunea I, conform acestor prevederi, gradul mediu de handicap, presupunând o întârziere mintală ușoară asociată cu o altă deficiență senzorială, epilepsie, tulburări comportamentale sau autism, fiind posibilă trecerea la handicap grav sau accentuat în funcție de severitatea deficienței asociate.

Reține instanța de fond că reclamantul se încadrează în criteriile sus-menționate, având o întârziere mintală ușoară asociată cu tulburări comportamentale care nu sunt însă de intensitate accentuată pentru a putea fi încadrat la gradul accentuat de handicap, toate acestea rezultând atât din ancheta socială efectuată în cauză cât și din cuprinsul celor două acte medicale depuse de reclamant – adeverința medicală din 11 iunie 2008 de la L.S.M. Bacău și examenul psihologic, conform căreia reclamantul prezintă oligofrenie stadiul I. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență prin motivele de recurs formulate că în mod eronat și numai ca urmare a ignorării probelor de la dosar, instanța de fond l-a încadrat în gradul mediu de handicap și nu în grad accentuat de handicap.

Arată recurentul-reclamant că prin sentința civilă nr. 5.210 din 6 mai 2004 s-a dispus obligarea pârâtelor – intimate de a-l încadra în grad accentuat de handicap, pe toată perioada de la pronunțarea acestei sentințe și până în prezent boala neameliorându-se. Intimata - pârâtă C.S.E.P.H.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, din cuprinsul sentinței pronunțate se constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței actele medicale existente la dosarul cauzei, și anume adeverința medicală din 11 iunie 2008 de la L.S.M. Bacău și examenul psihologic semnat de psiholog principal E.B., precum și ancheta socială. Actele medicale existente la dosarul cauzei au fost analizate și de către cele două pârâte la momentul emiterii certificatului nr. 3968 din 11 iunie 2008 și a deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 (decizie dată în urma contestării certificatului de încadrare în grad de handicap), prin prisma criteriilor medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 a M.M.F.E.S.

și M.S.P., criterii care permit acordarea gradului accentuat de handicap numai atunci când întârzierea mintală ușoară pe care o prezintă bolnavul este asociată cu o altă deficiență severă, ceea ce nu se regăsește la recurentul - reclamant. De altfel, prin decizia de încadrare în fond de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A. se fixează un termen de revizuire de un an pentru recurentul-reclamant și se recomandă internare la psihiatrie, tocmai pentru a fi evaluat recurentul o perioadă mai îndelungată de către medici specialiști și a se vedea evoluția bolii.

Critica formulată referitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că printr-o sentință anterioară (sentința civilă nr. 210 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Bacău) i-a fost acordat gradul accentuat de handicap, iarăși este neîntemeiată, deoarece recurentul - reclamant este supus anual revizuirii, iar criteriile medico-psihosociale pe baza cărora s-a stabilit încadrarea în grad de handicap, prin sentința nr. 41 din 9 martie 2009, ce face obiectul prezentului recurs sunt cele aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ș. și al M.S.P., acestea fiind diferite față de cele care erau în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile invocate - respectiv cele aprobate prin Ordinul M.S.C.

nr. 726/2002. De altfel, toate așa zisele motive de recurs formulate de reclamant nu reprezintă decât reiterarea apărărilor de la instanța de fond, apărări ce au fost analizate detaliat de prima instanță. Recursul este deci nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, astfel încât urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinței civile nr. 41 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.