ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 41/2009, pronunțată la data

de 9 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată, astfel cum a fost completată și precizată

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.D. în

contradictoriu cu pârâții A.N.P.H. – C.S.E.M.P.H. București și Consiliul

Județean Bacău – C.E.P.H.A. Bacău, având ca obiect anularea certificatului nr. 3986

din 11 iunie 2008 și eliberarea unui nou certificat cu gradul de handicap

–accentuat în loc de grad de handicap mediu.

Instanța de fond a respins

și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.E.P.H.A. din cadrul

Consiliului Județean Bacău.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că încadrarea reclamantului în gradul

mediu de handicap prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3968

din 11 iunie 2008, încadrare menționată în urma contestației formulate, prin Decizia

nr. 8577 din 2 septembrie 2008, s-a făcut cu aplicarea corectă a criteriilor

medico-psihosociale astfel cum acestea sunt reglementate prin Ordinul nr. 762/1992

din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ș. și al M.S., Capitolul I, Secțiunea I, conform

acestor prevederi, gradul mediu de handicap, presupunând o întârziere mintală

ușoară asociată cu o altă deficiență senzorială, epilepsie, tulburări

comportamentale sau autism, fiind posibilă trecerea la handicap grav sau

accentuat în funcție de severitatea deficienței asociate.

Reține instanța de fond că

reclamantul se încadrează în criteriile sus-menționate, având o întârziere

mintală ușoară asociată cu tulburări comportamentale care nu sunt însă de

intensitate accentuată pentru a putea fi încadrat la gradul accentuat de

handicap, toate acestea rezultând atât din ancheta socială efectuată în cauză

cât și din cuprinsul celor două acte medicale depuse de reclamant – adeverința

medicală din 11 iunie 2008 de la L.S.M. Bacău și examenul psihologic, conform

căreia reclamantul prezintă oligofrenie stadiul I.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență prin motivele de recurs formulate că în mod eronat și numai

ca urmare a ignorării probelor de la dosar, instanța de fond l-a încadrat în

gradul mediu de handicap și nu în grad accentuat de handicap.

Arată recurentul-reclamant

că prin sentința civilă nr. 5.210 din 6 mai 2004 s-a dispus obligarea pârâtelor

– intimate de a-l încadra în grad accentuat de handicap, pe toată perioada de

la pronunțarea acestei sentințe și până în prezent boala neameliorându-se.

Intimata - pârâtă C.S.E.P.H.A.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de actele și lucrările

dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este

nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit

considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Contrar celor susținute de

recurentul-reclamant, din cuprinsul sentinței pronunțate se constată că

instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței actele medicale

existente la dosarul cauzei, și anume adeverința medicală din 11 iunie 2008 de

la L.S.M. Bacău și examenul psihologic semnat de psiholog principal E.B.,

precum și ancheta socială.

Actele medicale existente la

dosarul cauzei au fost analizate și de către cele două pârâte la momentul

emiterii certificatului nr. 3968 din 11 iunie 2008 și a deciziei de încadrare în

grad de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 (decizie dată în urma

contestării certificatului de încadrare în grad de handicap), prin prisma

criteriilor medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992 din 31 august

2007 a M.M.F.E.S. și M.S.P., criterii care permit acordarea gradului accentuat

de handicap numai atunci când întârzierea mintală ușoară pe care o prezintă

bolnavul este asociată cu o altă deficiență severă, ceea ce nu se regăsește la

recurentul - reclamant.

De altfel, prin decizia de

încadrare în fond de handicap nr. 8577 din 2 septembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A.

se fixează un termen de revizuire de un an pentru recurentul-reclamant și se

recomandă internare la psihiatrie, tocmai pentru a fi evaluat recurentul o

perioadă mai îndelungată de către medici specialiști și a se vedea evoluția

bolii.

Critica formulată

referitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că printr-o

sentință anterioară (sentința civilă nr. 210 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Bacău) i-a fost acordat gradul accentuat de handicap, iarăși este neîntemeiată,

deoarece recurentul - reclamant este supus anual revizuirii, iar criteriile

medico-psihosociale pe baza cărora s-a stabilit încadrarea în grad de handicap,

prin sentința nr. 41 din 9 martie 2009, ce face obiectul prezentului recurs

sunt cele aprobate prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ș. și

al M.S.P., acestea fiind diferite față de cele care erau în vigoare la momentul

pronunțării sentinței civile invocate - respectiv cele aprobate prin Ordinul

M.S.C. nr. 726/2002.

De altfel, toate așa zisele

motive de recurs formulate de reclamant nu reprezintă decât reiterarea

apărărilor de la instanța de fond, apărări ce au fost analizate detaliat de

prima instanță.

Recursul este deci nefondat

și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins, sentința pronunțată de

instanța de fond fiind legală și temeinică, astfel încât urmează a fi

menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.D. împotriva sentinței civile nr. 41 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.