ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.L.M., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Gorj, a formulat contestație împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 07 ianuarie 2009 și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 19 august 2008. Prin sentința civilă nr. 66 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din 20 octombrie 2009 potrivit cărora nu sunt afectate funcțiile ventilatorii pulmonare, precum și concluziile anchetei sociale din 07 iulie 2008 întocmită de Primăria Baia de Fier, jud. Gorj, din care rezultă că reclamantul nu prezintă tulburări de postură, motorii și locomotorii. Astfel fiind, Curtea de Apel a constatat că afecțiunile reclamantului nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., iar certificatul din 19 august 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Gorj, cuprinzând soluția de neîncadrare în grad de handicap, și decizia din 07 ianuarie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, sunt legale și temeinice.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul B.L.M. la data de 31 martie 2010, a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată inițial la 31 martie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și (2) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de B.L.M. împotriva sentinței civile nr. 66 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.