ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.Ș.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap

- Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a solicitat

anularea deciziei de încadrare în grad de handicap accentuat din 26 noiembrie 2009,

obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în care să se menționeze gradul

de handicap grav, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de acest litigiu.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

de pe lângă Consiliul Județean Gorj a emis certificatul din 01 septembrie 2009 în

care s-a menționat că nu se încadrează în gradul de handicap grav întrucât nu întrunește

criteriile medicale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului

Sănătății Publice.

Reclamantul a susținut

că actele medicale depuse precum și starea sa fizică demonstrează că se încadrează

în gradul de handicap „grav" și nu „accentuat" cum a stabilit comisia,

având în vedere diagnosticul pe care îl are, „fractură coloană T12 operată, parapareză

(paraplegie).

Pârâta Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap, prin întâmpinarea formulată a invocat, în primul

rând, excepția inadmisibilității (prematurității) cererii de chemare în judecată

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei a arătat

că potrivit criteriilor din Ordinul Comun al Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007, avizate

de către Comisia de neurologie a Ministerului Sănătății, la secțiunea parapareză

reziduală post-traumatică, reiese că reclamantul prezintă o deficiență funcțională

accentuată pentru care se justifică încadrarea în grad accentuat de handicap. În

plus, din documentele medicale depuse la dosar, atestă că reclamantul nu îndeplinește

condițiile prevăzute în criteriile medicopsihosociale, astfel că se impune respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, pentru a fi încadrat în gradul solicitat.

Pârâta Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, prin întâmpinarea formulată a

solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.Ș.C. și a anulat decizia de încadrarea în grad de handicap din 26 noiembrie 2009,

emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, dispunând obligarea pârâtei

la emiterea unei noi decizii în care să se menționeze gradul de handicap "grav".

Totodată, a obligat pârâta

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap pentru Adulți - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți la plata sumei de 223,5 RON,

cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, în esență, în ceea ce privește excepția inadmisibilității

că aceasta nu este întemeiată, astfel că a respins-o ca atare. Judecătorul fondului

a constatat că, potrivit art. 13 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 14/2003, cu modificările

și completările ulterioare, certificatele emise de comisiile județene de evaluare

a persoanelor cu handicap pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice

de la comunicare, la Comisia Superioară.

În consecință, prin contestarea

certificatului de încadrare în grad de handicap din 01 septembrie 2009, emis de

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean

Gorj, la Comisia superioară, s-a reținut că reclamantul a parcurs procedura prealabilă

așa cum este aceasta reglementată expres de dispozițiile legale incidente în materie,

astfel că nu se poate susține că reclamantul ar fi trebuit să urmeze o nouă procedură

prealabilă și împotriva deciziei Comisiei Superioare, care reprezintă tocmai răspunsul

la contestația administrativă formulată de reclamant în cadrul prezentei proceduri.

De asemenea, reclamantul

a respectat și termenul prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 554/2004 în promovarea prezentei acțiuni astfel că aceasta nu poate fi respinsă

ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că potrivit criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992/2007 al Ministerului

Sănătății Publice capitolul 7 pct. 1II 2 lit. (c), constituie afecțiune susceptibilă

de a fi încadrată în grad de handicap parapareza indiferent de etiologie (traumatică,

vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc), indiferent de vârstă și statut.

A mai reținut instanța,

din actele medicale depuse la dosarul cauzei și potrivit expertizei medico-legală

efectuate, că reclamantul prezintă în concret simptomatologia descrisă de textul

de lege în caracterizarea deficitului grav de locomoție, respectiv nu se poate deplasa

nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependent de un mijloc de transport adecvat,

nu își poate îndeplini activitățile vieții cotidiene, nu-și poate asigura existența

prin activitatea pentru care a fost pregătit, astfel că necesită asistent personal.

înfățișate de recurentul-pârât

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, în substituirea drepturilor și obligațiilor Autorității Naționale pentru

Persoane cu Handicap.

Invocând în drept motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a solicitat

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii în

condițiile în care Ordinul nr. 762/2007 nu acordă protecție specială persoanelor

care suferă de multiple fracturi. În opinia recurentului, se impunea ca instanța

de fond să rețină că pareza care este o paralizie parțială a mușchilor scheletici

este consecința traumatismului suferit de reclamant, și a justificat încadrarea

intimatului în gradul accentuat de handicap, potrivit criteriilor cuprinse în ordinul

menționat.

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului precum și sentința atacată în raport de criticile formulate și față de

dispozițiile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că nu sunt fondate motivele de recurs înfățișate de recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, astfel că nu se impune modificarea hotărârii

primei instanțe, față de considerentele în continuare arătate.

Instanța de fond a analizat

amănunțit și corect întreaga documentație medicală depusă la dosar reținând că potrivit

acestora reclamantul, urmare a unui accident rutier survenit în anul 2009, suferă

de o parapareză reziduală post-traumatică.

Totodată judecătorul fondului,

în opinia Înaltei Curți, a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a prevederilor

Ordinului comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice, contrar celor susținute de

recurent, reținând că în notele de subsol ale dispozițiilor aplicabile în cazul

concret al reclamantului - deficit grav de locomoție - se face o directă referire

la persoanele care suferind de paralizie necesită asistent personal, nevoile acestora

fiind mult sporite, dată fiind imposibilitatea de a se autoservi și de a-și îndeplini

activitățile cotidiene.

În fine, Înalta Curte

apreciază că sunt nefondate criticile recurentei dată fiind și concluzia expertizei

medicale realizate în cauză. Astfel, în urma examinării nemijlocite a reclamantului-intimat

concluzia medicilor examinatori a fost aceea că, deși a urmat tratament recuperator,

reclamantul nu și-a îmbunătățit starea de sănătate astfel că datorită deficienței

locomotorii cu deplasare în cărucior și incontinenței sfincteriene acesta necesită

îngrijire specială din partea aparținătorilor.

Așa fiind, soluția instanței

de fond în sensul anulării deciziei de încadrare în grad de handicap „accentuat”

(din 26 noiembrie 2009) și a obligării autorității competente la emiterea în favoarea

reclamantului a unei noi decizii în care să se menționeze gradul de handicap „grav”,

apare ca fiind întemeiată și judicios argumentată.

În consecință, nefiind

incidente în cauză motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de

prima instanță, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

prezentul recurs ca nefondat, urmând a face în cauză și aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată potrivit

dovezilor atașate la dosar (contravaloarea cheltuielilor de transport pentru reprezentantul

legal al reclamantului intimat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței

nr. 289 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie

2011.