ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A.,

anularea deciziei nr. 9377 din 25 septembrie 2008 emisă de această autoritate.

În motivarea acțiunii, reclamata a

arătat că, în luna aprilie 2005, i s-a stabilit diagnosticul de cardiopatie

ischemică hipertensivă, fibrilație atrială permanentă, hipertiroidie, iar la

ecograf s-a constatat că a avut un accident ischemic în sistem carotidian

stând. A mai arătat că, întrucât boala s-a agravat, a mers la București unde i s-a stabilit diagnosticul de embolie cerebrală și anevrism. În noiembrie 2005 a suferit un accident vascular, iar în ianuarie 2008 a avut un nou accident vascular ischemic cu

transformare hemoragică, fibrilație permanentă și hemiplegie partea stângă,

diagnostic confirmat ulterior la București.

A concluzionat în sensul că ordinul

M.S.P. în temeiul căruia i-sa respins cererea de încadrare în grad de handicap,

exclude bolile neurologice și cardiovasculare, se impune a se stabili dreptul

la însoțitor, în funcție de starea sănătății și de posibilitățile bolnavului de

a se mișca și îngriji singur sau cu ajutorul altei persoane.

La termenul din 28 ianuarie 2009,

Tribunalul Bacău a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și,

prin sentința civilă nr. 145 din 28 ianuarie 2009, a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Bacău.

În fața acestei instanțe, la

termenul din 24 februarie 2009, reclamanta a înțeles să își precizeze acțiunea

în sensul că a solicitat anularea și a certificatului nr. 4141 din 24 iunie 2008

eliberat de C.J. Bacău.

Prin întâmpinare, C.E.P.H.A. din

cadrul C.J. Bacău a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar

prin încheierea din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins această

excepție, cu motivarea că certificatul de încadrarea în grad de handicap nr. 4141

din 24 iunie 20078 este emis de această autoritate.

Prin sentința civilă nr. 88 din 11

iunie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea astfel cum a fost completată, formulată de

reclamanta M.R.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta, născută la data de 6 februarie 1941, în vârstă de

67 de ani la data sesizării pârâtelor, este pensionară pentru limită de vârstă

și suferă de fibrilație atrială permanentă, HTA stadiul II și sindrom

dislipidemic, pe fondul cărora în anii 2005 și 2007 a prezentat accidente vasculare cerebrale ischemice tranzitorii, care în contextul tratamentului

cu anticoagulante s-a transformat în hemoragie cerebrală și, cu tot tratamentul

de recuperare instituit, deficitul motor persistă.

A mai constatat prima instanță că

autoritățile pârâte au respins cererea reclamantei de încadrare în grad de

handicap, cu motivarea că diagnosticul clinic stabilit, reprezintă o boală nu

un handicap, neîncadrându-se în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin

Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P., reclamanta

prezentând complicația unei boli cardiovasculare.

În acest context, instanța de fond a

constatat că cele două certificate contestate au fost emise cu respectarea

criteriilor prevăzute de Ordinul comun menționat, astfel cum acestea sunt

stabilite la capitolul 7 - Funcțiile neoro-musculare-scheletice și ale

mișcărilor aferente, subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în

afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 - afecțiuni neurologice, care se referă la

afecțiuni neurologice congenitale sau contractate precoce cu tulburări

posturale și gestuale de intensitate variată.

A concluzionat prima instanță că

întrucât afecțiunile reclamantei nu sunt congenitale sau contractate precoce,

ci sunt alte afecțiuni care au determinat accidente cerebrale, relevante în

cauză sunt dispozițiile de la lit. b) a pct. 2 din ordin

„parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, opareze/monoplegii -

indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală

,

degenerativă) indiferent de vârstă și statut”. A constatat instanța de fond că

este însă, necesar pentru încadrarea într-un grad de handicap, ca accidentele

cerebrale să aibă următoarele cauze: „sechele AVC care au drept cauză o

malformație congenitală vasculară, sechele AVC embolice după valvulopatii

reumatismale contractate precoce sau congenitale; sechele AVC din

angiocardiopatiile congenitale; sechele AVC din cardiomiopatiile primitive;

sechele HTA reno-vasculară; deficite motorii din afecțiunile hemoragipare, din

afecțiuni hematologice; deficite motorii ale unor neoplazii, primar sau

secundar cerebrale, de sistem nervos, osteoarticular, părți moi”. Or, a

concluzionat

instanța de fond, reclamanta

nu se încadrează în nici una dintre

ipotezele menționate mai sus și

stabilite limitativ de Ordinul

comun nr. 762/1992/2007,

afecțiunile acesteia, chiar dacă au ca

efect

un deficit motor, nu reprezintă handicap, ci o boală.

Împotriva

sentinței civile nr. 88 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în

termen legal reclamanta M.R., prin care s-a

solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea hotărârii recurate în

sensul admiterii acțiunii în contencios

administrativ, astfel cum a fost

formulată.

Reclamantă a

învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea curții de apel este nelegală

și neîntemeiată, fiind evident că prin raportare la afecțiunile de care suferă

recurenta și la efectele produse de

acestea, anume starea de handicap, se impunea

anularea

actului administrativ atacat și obligarea pârâtei la încadrarea reclamantei în

gradul

de handicap grav cu asistent personal. Instanța de fond, s-a arătat, deși

recunoaște că reclamanta este paralizată și

imobilizată la pat, iar afecțiunile recurentei

au avut ca efect un

deficit motor, a reținut în mod greșit că acest deficit motor nu

reprezintă un handicap ci o boală și că pentru a

se asigura încadrarea în prevederile

Ordinului nr. 762/2007 boala

trebuie să fie congenitală sau contactată înaintea vârstei de 25 de ani.

Recurenta a apreciat că atât cel care a ajuns în stare de handicap din cauze

congenitale sau precoce cât și cel care le-a contractat pe parcursul vieții,

cum este cazul reclamantei, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, în caz

contrar realizându-se o nepermisă discriminare.

Recursul este nefondat.

Prin certificatul nr. 4141 din 24

iunie 2008 emis de C.E.P.H.A. din cadrul C.J. Bacău s-a constatat că reclamanta

M.R. nu se încadrează în prevederile Ordinului comun nr. 762/2007 al

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice pentru aprobarea criteriilor

medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, iar prin decizia nr. 9377

din 25 septembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A. a fost respinsă contestația

recurentei reclamante, cu motivarea că petenta nu se încadrează în criteriile,

medico-psiho-

sociale prevăzute de lege, că

este vorba de o complicație a unei boli cardiovasculare și

nu de

handicap, că reclamanta beneficiază de dispozițiile Legii nr. 17/2000 privind

asistența socială a persoanelor vârstnice și că aceasta are protecție socială

oferită de legislația de asigurări sociale.

Sentința

pronunțată de prima instanță, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâtele C.S.P.H.A. din cadrul A.N.P.H. și C.E.P.H.A.

din cadrul C.J. Bacău, este legală și temeinică,

reținându-se în

mod corect că cele două acte atacate au fost emise cu

respectarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap

prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice.

Într-adevăr, potrivit criteriilor

prevăzute în Capitolul 7: subcapitolul III: Evaluarea gradului de handicap în

afectarea funcțiilor motorii, pct. 2: Afecțiuni neurologice lit. b) se prevede

acces la protecția specială, indiferent de vârstă și statut la persoanele cu

accidente vasculare cerebrale, hemoragice, trombotice sau embolice, care au

drept cauze „malformații congenitale vasculare cerebrale, valvulopatii

reumatismale contractate precoce sau congenitale, angiocardiopatii congenitale,

cardiomiopatii primitive (idiopatice sau primare), HTA reno-vasculară, deficite

motorii din afecțiunile hemoragipare-hematologice, deficite motorii din

afecțiunile hemoragipare-hematologice, deficite

motorii ale unor neoplazii, primar sau

secundar cerebrală, de sistem

nervos, osteoarticular părți moi”. Or, înscrisurile medicale depuse la dosar de

către reclamantă nu au justificat, prin raportare la criteriile

medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007, încadrarea

reclamantei în categoria persoanelor cu handicap, aceasta urmând a beneficia de

protecția socială oferită pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de

stat, precum și de îngrijire la domiciliu și de unele servicii reglementate

prin Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice,

republicată.

Critica

recurentei reclamante în sensul consacrării unei discriminări a persoanei

care a devenit handicapată din cauze

contractate în timpul vieții, față de persoana care a dobândit starea de

handicap din cauze congenitale sau precoce nu poate fi primită,

întrucât principiul constituțional al egalității

în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice,

analoge sau comparabile, și nu exclude stabilirea unor

soluții diferite

pentru persoanele aflate în situații distincte.

În aceste condiții, constatând că

motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea

recurată este legală și temeinică se va dispune, în baza

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea, ca nefondat, a

recursului declarat de reclamanta M.R. împotriva

sentinței civile nr. 88 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.R.,

împotriva sentinței civile nr. 88 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.