ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.06.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3377/2010

HOTĂRÂRE
01.06.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3377/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Reclamanta C.V. a chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, K.G., K.E., G.T., G.E. și G.M.A.,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați, în solidar, la

plata contravalorii lipsei de folosință, pe perioada 20 aprilie 1950 - 3 august

2004, a imobilului proprietatea sa, situat în municipiul Galați, județul

Galați, precum și la contravaloarea lucrărilor necesare pentru înlăturarea

deteriorărilor aduse imobilului, valoarea pretențiilor fiind precizată la

termenul din 27 septembrie 2005, la suma de 5 miliarde lei.

Prin sentința nr. 781 din 29 mai

2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților

persoane fizice, ca neîntemeiată, a fost anulată cererea reconvențională

formulată de G.E. și G.T. (decedat) și continuată de moștenitoarele G.E. și G.M.A.

și a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de K.G.

și K.E.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a pronunțat decizia nr. 108 din 12 februarie 2009, prin care a

fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâții K.G. și K.E. împotriva

sentinței tribunalului, a fost admis apelul declarat de reclamanta C.V., a fost

dispusă restituirea taxei judiciare de timbru achitată la tribunal, în cuantum

de 12.196 lei (RON), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei-reclamante în cererea reconvențională formulată de K.G. și K.E., a

fost respinsă, pentru acest motiv cererea reconvențională și au fost păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta C.V., încadrându-l în prevederile art. 309 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Motivându-și recursul, reclamanta a

susținut, în esență, că tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru perioada 20 aprilie 1950 - 1 februarie 2002, iar

instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul vizând acest aspect; că

instanța de apel a omis a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de apel

privitor la calitatea procesuală pasivă a statului, care a cules chirii, iar

apoi a încasat prețul imobilului; că a fost făcută dovada degradărilor aduse

imobilului de către pârâții persoane fizice.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Prin motivele de apel, reclamanta C.V.,

a invocat, printre altele, greșita reținere a prescripției dreptului la acțiune

pentru perioada 20 aprilie 1950 - 1 februarie 2002, precum și a lipsei

calității procesuale pasive a Statul Român.

Cu privire la motivul de apel

referitor la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, instanța de apel s-a

limitat a stabili că este nefondat, doar cu motivarea că o atare critică a fost

analizată în apelul declarat de pârâții K.G. și K.E., deși, și această

analizare s-a limitat tot la a se stabili că soluția tribunalului este legală,

fără nicio altă motivare.

De asemenea, cu privire la excepția

prescripției dreptului la acțiune, pentru o perioadă de timp, instanța de apel,

fără nicio motivare, a apreciat că tribunalul, în mod temeinic și legal a admis

excepția pentru perioada 1950 - 2002.

Or, nemotivarea soluției pronunțate

cu privire la aceste două motive de apel echivalează cu nepronunțarea asupra

lor și atrage casarea deciziei atacate.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a

fi trimisă cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.

Având în vedere motivul ce determină

casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte

critici formulate de recurentă.

Admite recursul declarat de reclamanta C.V.

împotriva deciziei nr. 108 din 12 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Casează decizia menționată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6953/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2005, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâții K.E. și K.G., Ministerul Finanțelor Publice, G.E. și G.M.A., solicitând obligarea acestora
ÎCCJ 2014-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1578/2014
insă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu la 29 ianuarie 2009, în Dosarul nr. 5687/3/2005 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, de a pretinde contravaloarea lipsei de folosință a imobil
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3405/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 914 din 31 mai 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți și a respin
ÎCCJ 2011-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2803/2011
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 109A din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții M.I.E. și K.I.A. împotriva sent
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5713/2010
se arată că pentru partea de imobil ce nu poate fi restituită în natură solicită acordarea de despăgubiri, și nu acțiuni la Fondul Proprietatea, justificându-se astfel participarea în cauză a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțel
Sursă