ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4163/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175 din 10

decembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC G. SRL Brăila formulată în

contradictoriu cu pârâtul M.S.P., având ca obiect obligarea autorității pârâte

să-i elibereze reclamantei autorizația de funcționare pentru farmacia din

Brăila.

Pentru a pronunța această hotărârea,

instanța de fond a reținut, în esență, că la ultima înstrăinare a fondului de

comerț dintre SC B. SRL și reclamantă nu s-a mai făcut această mențiune pe

autorizație, dar reclamanta nu se afla în culpă deoarece a făcut dovada că a

solicitat acest lucru.

În ceea ce privește vânzările

succesive ale fondului de comerț, instanța de fond a reținut că acestea nu

intrau în competența analizei de legalitate a autorității pârâte. Nici

împrejurarea că una dintre vânzătoare se afla în stare de faliment nu

constituia un impediment la înstrăinare, atâta vreme cât vânzarea nu privea

valori patrimoniale ci numai autorizarea de funcționare.

Instanța de fond a mai apreciat că

nici litigiile intervenite între foștii deținători ai autorizației nu pot

constitui un impediment în acordarea acesteia. De altfel, pe toată durata

procesului autoritatea pârâtă nu a invocat nici-un impediment de fapt sau de

drept care să-i justifice refuzul de a o autoriza pe reclamantă să funcționeze

și să-și realizeze obiectul de activitate.

Împotriva sentinței civile nr. 175

din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul M.S.P., prin

care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC G. SRL, invocându-se

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

A învederat recurenta, prin cererea

de recurs, că la data formulării recursului, urmare intrării în vigoare a Legii

nr. 266/2008 (Legea farmaciei), M.S. nu mai are competența să emită autorizații

de funcționare pentru farmacii, o asemenea atribuție fiind dată prin lege în

favoarea A.N.M. A mai arătat recurentul că s-a răspuns la cererea reclamantei

înregistrată la minister, cu adresa nr. 3019 din 7 mai 2008, astfel că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat, în condițiile în care, cum s-a

probat în cauză, M.S.P. nu a făcut decât să respecte dispozițiile unei instanțe

(Tribunalul Brăila) transmisă printr-o notificare. Pe de altă parte, recurentul

a precizat că nu era în drept să emită autorizația de funcționare pentru

farmacia deținută de reclamantă, în raport de dispozițiile din anexa la Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor privind

înființarea și autorizarea unităților farmaceutice, precum și a condițiilor de

organizare și funcționare a acestora, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât pentru aceeași farmacie exista o autorizație pe numele R.F.

SRL, ultima societate care a efectuat demersurile de înscriere, iar B. SRL nu a

efectuat demersuri pentru înscrierea sa ca deținător al autorizației de

funcționare.

Recursul este nefondat.

M.S.P. are calitate procesuală

pasivă în cauză, întrucât la data formulării cererii de eliberare a

autorizației de funcționare pentru farmacie și la data formulării cererii de

chemare în judecată, cât și la momentul pronunțării hotărârii instanței de

fond, erau în vigoare prevederile Ordinului nr. 626/2001 emis de ministrul

sănătății și familiei, prin care s-au aprobat normele privind înființarea și

autorizarea unităților farmaceutice, precum și a condițiilor de organizare și

funcționare a acestora, care instituiau competența M.S.P. cu privire la

eliberarea autorizațiilor de funcționare a farmaciilor.

Pe de altă parte, se reține că în

mod întemeiat prima instanță a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile

legale pentru obținerea autorizației de funcționare și că există un refuz

nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii și a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de aceasta, cu consecința obligării M.S.P.

Ia eliberarea autorizației de funcționare pentru farmacia din Brăila. M.S.P. nu

a indicat niciun temei de drept în virtutea căruia reclamanta nu ar fi îndreptățită

la eliberarea autorizației de funcționare pentru farmacia din Brăila, singurele

argumente aduse referindu-se la existența dosarului nr. 5790/113/2003 aflat pe

rolul Tribunalului Brăila și la împrejurarea că nu s-a solicitat efectuarea

unei mențiuni ca urmare a schimbării deținătorului autorizației de funcționare.

Sub un prim aspect, se constată, din actele dosarului, că litigiul aflat pe

rolul Tribunalului Brăila, în discuție, nu privește contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 426 din 06 februarie 2008 încheiat între

SC B. SRL și SC G. SRL și care atestă dreptul reclamantei asupra autorizației

de funcționare, ci un contract încheiat între alte societăți comerciale. Prin

urmare, atâta timp cât contractul prin care reclamanta a dobândit dreptul

asupra autorizației de funcționare în discuție, cât și contractul prin care

anterior SC B. SRL a dobândit același drept, nu au format obiectul vreunei

acțiuni în justiție, ele beneficiază de prezumția de legalitate, neputându-se

invoca, în mod rezonabil, existența unui impediment la eliberarea autorizației

de funcționare pentru farmacie. Cât privește a doua chestiune invocată de

recurentul pârât, se constată că reclamanta intimată a făcut dovada, la ultima

înstrăinare a fondului de comerț de către SC B. SRL, că a solicitat efectuarea

mențiunii despre această operațiune, iar împrejurarea că în mod efectiv nu s-a

procedat în sensul solicitat nu îi este acesteia imputabilă.

Față de cele mai sus arătate,

făcându-se dovada îndeplinirii în proces a condițiilor prevăzute de art. 1 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, se apreciază că motivele de recurs invocate de pârâtă

nu sunt întemeiate și că sentința atacată este legală și temeinică, împrejurare

față de care se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M.S.P. împotriva

sentinței civile nr. 175 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.S.P.,

împotriva sentinței civile nr. 175 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2009.