ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2014

Decizia nr. 3887/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății - Direcția Politica Medicamentului, anularea deciziei din 07 august 2012, prin care s-a procedat la anularea autorizației din 26 mai 2008; obligarea pârâtului la eliberarea către reclamantă a unei noi autorizații de funcționare pentru farmacia comunitară aflată la adresa din oraș Voluntari, jud. Ilfov, și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, urmare a deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC B. SRL în Dosarul nr. x/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului București, la data de 03 noiembrie 2010, debitoarea și SC C. SRL a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect fondul de comerț al debitoarei, în principal, autorizația de funcționare din 26 mai 2008.

La data de 15 noiembrie 2010, fondul de comerț care conținea și autorizația în discuție a fost transferat către reclamanta SC A. SRL, urmare a cestui transfer, deschizând un punct de lucru la adresa din oraș Voluntari, jud. Ilfov (mențiunea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului).

Reclamanta a arătat că a depus cerere de autorizare la Ministerul Sănătății - Direcția Generală Strategii și Politica Medicamentului pentru farmacia comunitară aflată la adresa din oraș Voluntari, jud. Ilfov, însă prin adresa din 16 mai 2011 pârâtul i-a comunicat că nu poate da curs solicitării sale întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale și că în plus, dosarul trebuia să mai fie completat potrivit art. 17 din Ordinul nr. 962/2009 în caz contrar dosarul urmând să fie clasat.

De asemenea, a susținut că, deși a parcurs toți pașii recomandați de pârât, în final nu a obținut autorizația solicitată, ci dimpotrivă, a fost informată de faptul că autorizația emisă inițial pe numele SC B. SRL a fost anulată potrivit art. 22 din Legea nr. 266/2008.

Împotriva acestei decizii, reclamanta arată că a formulat contestație la data de 13 septembrie 2012, răspunsul pârâtul la acesta fiind în sensul menținerii de anulare a autorizației.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat și solicitat admiterea excepției inadmisibilității primului capăt de cerere pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1524 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța de fond a constatat că nu există nici un alt act care să decidă cu privire la anularea autorizației de funcționare a farmaciei în discuție cu excepția adresei contestate de reclamantă, situație în care această adresă este susceptibilă să producă, prin ea însăși acest efect, nefiind vorba de o simplă corespondență lipsită de efecte juridice.

Cât privește procedura prealabilă, reclamanta a urmat procedura impusă de lege, contestând decizia autorității publice în procedură administrativă.

În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea a constatat că reclamanta și autorii săi nu au respectat condițiile impuse de lege pentru menținerea valabilității autorizației de funcționare, în speță existând o întrerupere a activității mai mult de 180 de zile, iar culpa pentru această întrerupere nu aparține pârâtului, ci reclamantei și autorilor ei.

Astfel, reclamanta a „achiziționat” autorizația de funcționare de la SC C. SRL la data de 15 noiembrie 2010, iar cererea de eliberarea a noii autorizații a fost formulată de reclamantă la data de 28 mai 2012.

În acest interval de timp nu a existat o activitate a farmaciei comunitare.

De altfel, s-a constatat că SC C. SRL nu era titulara autorizației de funcționare, ci aceasta a fost emisă pe numele SC B. SRL, fiind transferată în baza unei cesiuni de fond de comerț, la data de 03 noiembrie 2010. Or, SC C. SRL nu a îndeplinit procedurile impuse de lege pentru schimbarea deținătorului autorizației. Faptul că această societate nu intenționa să desfășoare activități de farmacie nu justifică omisiunea de comunicare a schimbării deținătorului autorizației de funcționare, de vreme ce, pentru un anumit interval de timp această societate a fost deținătorul autorizației respective.

În aceste condiții refuzul eliberării unei autorizații pe numele reclamantei este legal, iar soluția de anulare a autorizației de funcționare se impunea, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 266/2008.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, următoarele:

Activitatea de farmacie comunitară s-a desfășurat fără să fie vreodată întreruptă 180 de zile. A precizat că singura întrerupere a avut loc între data de 03 noiembrie 2010 și 15 noiembrie 2010.

Cesiunea fondului de comerț a fost legal efectuată, producându-și efectele și intrând în autoritatea puterii de lucru judecat. Astfel, având în vedere că cesiunea fondului de comerț a fost încheiată în cadrul procedurii de lichidare a activului societății aflate în insolvență, cu autorizarea atât a lichidatorului, cât și a instanței de judecată care a autorizat actele de dispoziție ale lichidatorului, această cesiune a intrat în autoritatea puterii de lucru judecat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Conform art. 12 alin. (2) din Norme, documentele necesare la schimbarea deținătorului de autorizație - persoană juridică sunt următoarele:

a) cerere - tip - modelul nr. 6 din anexa la norme;

b) autorizația de funcționare, în original;

c) documentele de la registrul comerțului care să ateste schimbarea solicitată, precum și documentele de înregistrare a societății;

d) documentele de deținere a spațiului și declarație privind asigurarea condițiilor de autorizare;

c) contractele de muncă ale personalului înregistrate pe numele noului titular de autorizație;

f) dovada achitării taxei;

g) documentul care atestă anunțarea schimbării deținătorului de autorizație - persoană juridică la colegiul farmaciștilor județean și, respectiv al municipiului București.

În contextul acestor norme legale și în raport de actele dosarului se reține următoarea situație de fapt:

La data de 17 decembrie 2010, reclamanta-recurentă SC A. SRL, a înregistrat la Ministerul Sănătății cererea prin care solicita eliberarea unei noi autorizații de farmacie, ca urmare a schimbării deținătorului autorizației (persoană juridică) pentru farmacia situată în orașul Voluntari, jud. Ilfov, iar prin adresa din 16 mai 2011 Ministerul Sănătății comunica SC A. SRL necesitatea completării dosarului de autorizare, la documentația depusă, cu dovada radierii obiectului de activitate a punctului de lucru în care funcționa farmacia SC B. SRL și dovada înregistrării contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț la O.R.C., de către SC B. SRL și SC C. SRL, în termen de 30 de zile de la primirea adresei, în caz contrar, dosarul urmând a fi clasat.

Întrucât reclamanta SC A. SRL a răspuns Ministerului Sănătății la data de 29 septembrie 2011, dosarul a fost clasat.

La data de 28 mai 2012, SC A. SRL a înregistrat o nouă cerere de autorizare pentru aceeași unitate farmaceutică.

Prin adresa din 12 iunie 2012, Ministerul Sănătății a comunicat petentei faptul că dosarul de eliberare a autorizației de funcționare ca urmare a schimbării deținătorului persoană juridică, este incomplet și, prin urmare, a solicitat completarea acestuia.

La data de 17 septembrie 2012, SC A. SRL a revenit adresa prin care solicita emiterea autorizației de funcționare, însă pârâtul Ministerul Sănătății a emis la data de 11 octombrie 2012 adresa a cărei anulare este solicitată în cauză - prin care s-a comunicat reclamantei că autorizația din 26 mai 2008 deținută de SC B. este anulată.

S-a arătat, de asemenea, că SC C. SRL nu este deținătoare de autorizație, iar în situația în care ar exista o autorizație pe numele SC C. SRL, trebuia făcută dovada faptului că această unitate farmaceutică a funcționat neîntrerupt.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 266/2008 „farmacia comunitară își încetează activitatea prin anularea autorizației de funcționare emise de Ministerul Sănătății în următoarele situații: (...) e) întreruperea activității pentru o perioadă de peste 180 de zile”.

În concluzie, față de această situație de fapt, dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constată că între data realizării transferului fondului de comerț care conținea și autorizația în discuție către reclamanta SC A. SRL - 15 noiembrie 2011 și cea a formulării cererii de eliberare a noii autorizații - 28 mai 2012, a trecut o perioadă mai mare de 180 de zile în care farmacia comunitară nu a desfășurat activitate, astfel încât, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 266/2008, se impunea anularea autorizației de funcționare, nefiind posibilă emiterea unei noi autorizații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 1524 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2014.