ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3057/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3057/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6033
din 16 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins,
ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.I.
Apelul declarat de reclamant a fost
respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 446 din 12 noiembrie
2009.
Împotriva acestei decizii
reclamantul C.I. a formulat recurs pe care nu l-a motivat în drept, susținerile
neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C.
proc. civ., întrucât acestea se referă la situația de fapt și executarea
contractului, precum și la probatoriile administrate în cauză, astfel că
recurentul a dezvoltat numai motive de netemeinicie, neinvocând motive care să
justifice nelegalitatea hotărârii atacate.
A susținut în motivele de recurs că
prin cererea de chemare în judecată a precizat clar nerespectarea unor
prevederi din contractul, linie de credit nr. 163 din 25 aprilie 2006, pe care
le-a reiterat, că B.C.R. SA nu i-a transmis în luna iunie 2007 extrasul de cont
care-i permitea clientului să-și achite suma minimă de plată și nici nu l-a
notificat că a executat polița de asigurare. De asemenea, a menționat că a
solicitat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, E.K. România nerăspunzându-i
la notificare, întâmpinarea din dosar fiind formulată de V.I.L. Irlanda în
locul E.K. România, fără a avea calitate procesuală pasivă și chiar dacă este
vorba de o cesionare a creanței, clientul nu a fost notificat, astfel că
instanța de fond și apel nu au lămurit toate aspectele invocate referitoare la
nerespectarea Legii nr. 677/2001, recurentul nearătând în ce constă
nelegalitatea hotărârii atacate.
Conform art. 302
1
alin.
(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea
nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.
civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de
către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu
atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea
lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, cum casarea sau
modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304
C. proc. civ., iar conform art. 302
1
(1) lit. c) același cod,
cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor
exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de
ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că
motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului
conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția
invocată și va constata nul recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de
reclamantul C.I. împotriva deciziei comerciale nr. 446 din 12 noiembrie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 septembrie 2010.