ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2008

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, reclamanții D.C. și D.M. au chemat în judecată pe pârâtul C.A., în calitate de reprezentant legal al SC L. SRL Titu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând plata ocazionată de zugrăvirea apartamentului, a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune interese și a cheltuielilor de judecată. Prin precizarea de acțiune reclamantul a arătat că solicită obligarea societății al cărui reprezentant legal este pârâtul la repararea acoperisului blocului în dreptul apartamentului proprietatea acestora, acoperiș deteriorat din cauza activității desfășurate de societate al cărei reprezentant este cel chemat în judecată.

Acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, art. 1076, art. 1082, art. 1084 și art. 1088 C. civ. Prin sentința civilă nr. 59 din 13 ianuarie 2006 a Judecătoriei Răcari în baza art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 159 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ. Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 896 din 27 aprilie 2006, soluționând cauza în primă instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că deși reclamanții au făcut dovada unui prejudiciu ce reiese din stricăciunile aduse apartamentului datorate infiltrăii apei de ploaie din acoperișul blocului, nu s-a făcut dovada faptei păgubitoare a pârâtei care a avut ca efect nașterea acestui prejudiciu.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la construirea unui acoperiș, instanța a reținut că în cauza de față nu există raport juridic de obligație între cele două părți stabilit prin voința acestora sau determinat de lege, în consecință respins și acest capăt de cerere. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin decizia nr. 35 din 1 martie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul promovat. Curtea de Apel a reținut că în raport de actele administrate în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 998 C. civ. cu referire la culpa pârâtei în ceea ce privește prejudiciul produs reclamanților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. prin care au solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să repare acoperișul blocului și obligarea la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei ocazionată de zugrăvirea apartamentului, precum și obligarea la plata sumei de 30.000.000 lei daune - interese. Prin criticile dezvoltate recurenții reclamanți au arătat că instanța de apel nu a reținut concluziile raportului de expertiză, care a concluzionat că în zona în care s-au montat stâlpii de susținere a antenelor, lipsește o placă de tablă care a făcut posibilă infiltrarea apei prin pereții apartamentului și degradarea zugrăvelilor.

Prin întâmpinarea formuată în raport de cererea de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din expunerea argumentelor evocate de recurenți în susținerea criticilor aduse deciziei recurată, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurenților le revenea obligația să arate motivele de nelegalitate pe care își întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotârării. Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul dosarul cauzei, dezvoltate de către recurenți prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, pentru motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a recursului cât și, în raport de susținerile recurenților prin care se invocă netemeinicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții D.C.și D.M. împotriva deciziei nr. 35 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.