ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2008

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Răcari, reclamanții D.C. și D.M. au chemat în judecată pe pârâtul C.A., în

calitate de reprezentant legal al SC L. SRL Titu, solicitând ca prin sentința

ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 10.000.000

lei, reprezentând plata ocazionată de zugrăvirea apartamentului, a sumei de

30.000.000 lei cu titlu de daune interese și a cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea de acțiune

reclamantul a arătat că solicită obligarea societății al cărui reprezentant

legal este pârâtul la repararea acoperisului blocului în dreptul apartamentului

proprietatea acestora, acoperiș deteriorat din cauza activității desfășurate de

societate al cărei reprezentant este cel chemat în judecată.

Acțiunea fost întemeiată pe

dispozițiile art. 998, art. 1076, art. 1082, art. 1084 și art. 1088 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 59

din 13 ianuarie 2006 a Judecătoriei Răcari în baza art. 158 alin. (1) și (3) C.

proc. civ. cu referire la art. 159 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativ.

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 896 din 27 aprilie

2006, soluționând cauza în primă instanță a respins acțiunea formulată de

reclamanți.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut că deși reclamanții au făcut dovada unui prejudiciu

ce reiese din stricăciunile aduse apartamentului datorate infiltrăii apei de ploaie

din acoperișul blocului, nu s-a făcut dovada faptei păgubitoare a pârâtei care

a avut ca efect nașterea acestui prejudiciu. În ceea ce privește capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la construirea unui acoperiș, instanța a

reținut că în cauza de față nu există raport juridic de obligație între cele

două părți stabilit prin voința acestora sau determinat de lege, în consecință

respins și acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții, iar prin decizia nr. 35 din 1 martie 2007 Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

ca nefondat apelul promovat.

Curtea de Apel a reținut că

în raport de actele administrate în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea

condițiilor impuse de art. 998 C. civ. cu referire la culpa pârâtei în ceea ce

privește prejudiciul produs reclamanților.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. prin

care au solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată, obligarea pârâtei să repare acoperișul blocului și

obligarea la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând contravaloarea

materialelor și manoperei ocazionată de zugrăvirea apartamentului, precum și

obligarea la plata sumei de 30.000.000 lei daune - interese.

Prin criticile dezvoltate

recurenții reclamanți au arătat că instanța de apel nu a reținut concluziile

raportului de expertiză, care a concluzionat că în zona în care s-au montat

stâlpii de susținere a antenelor, lipsește o placă de tablă care a făcut

posibilă infiltrarea apei prin pereții apartamentului și degradarea

zugrăvelilor.

Prin întâmpinarea formuată

în raport de cererea de recurs, intimata a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este nefondat.

Din expunerea argumentelor

evocate de recurenți în susținerea criticilor aduse deciziei recurată, rezultă

cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de

analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C.

proc. civ.

Având în vedere că recursul

este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurenților le

revenea obligația să arate motivele de nelegalitate pe care își întemeiază

criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea

hotârării.

Din acest punct de vedere

criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul

dosarul cauzei, dezvoltate de către recurenți prin cererea de recurs, nu pot

face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, pentru

motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a

recursului cât și, în raport de susținerile recurenților prin care se invocă

netemeinicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C.

proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții D.C.și D.M. împotriva deciziei nr. 35 din 1 martie 2007 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.