ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Suceava, reclamanții P.D. și P.I. au chemat în judecată pe

pârâtele P.M. Suceava prin primar și SC T.P. SRL Suceava, solicitând instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la

executarea căii de acces din vecinătatea proprietății reclamanților, astfel

încât să se realizeze colectarea, evacuarea și dirijarea apelor pluviale din

perimetrul drumului prin amenajarea corespunzătoare a acestui detaliu tehnic în

conformitate cu actele normative aplicabile în cauză, precum și obligarea

pârâtelor la amenajarea corespunzătoare a lucrărilor de canalizare prevăzute în

zonă.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că

sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de 260 m.p. cu casă și anexe, iar

prin certificatul de urbanism se atestă faptul că zona beneficiază de rețea de

canalizare și că este încadrată în categoria celor rezidențiale, cu clădiri de

mică și medie înălțime, însă în realitate, rețeaua de canalizare nu a fost

realizată în condițiile stipulate, cu consecința scurgerii apelor pluviale pe

terenul reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 3094 din 11

octombrie 2004, Judecătoria Suceava a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, având în vedere

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința nr. 2752 din

10 octombrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către

reclamanți.

În fața tribunalului, reclamanții și-au

completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor și la plata sumei de 500.000

rol, cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere a

executării canalului pluvial, înainte de executarea propriu zisă a căii de

acces și asfaltarea acesteia.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

că în vederea construirii căii de acces în zona locuinței reclamanților,

pârâții au încheiat un contract de execuție lucrări, cu termen de execuție de 3

luni de la data intrării în vigoare a contractului, termen prelungit prin două

acte adiționale. Pe parcursul executării acestui contract, lucrările de

execuție au fost sistate la cererea reclamanților, fiind ulterior realizate și

finalizate, lucru confirmat și de raportul de expertiză efectuat în cauză. În

ceea ce privește al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că această

lucrare nu este prevăzută de certificatul de urbanism.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții, iar prin decizia nr. 32 din 5 martie 2007, Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat,

apelul promovat.

În considerentele deciziei, Curtea de Apel a

reținut că din întreg probatoriul administrat, respectiv cele două expertize de

specialitate și procesul verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că în

mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea. Referitor la capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, curtea a

reținut neîndeplinirea condițiilor privind acordarea acestora.

Decizia a fost recurată de către reclamanții

P.D. și P.I., fără a indica motivele de nelegalitate conform dispozițiilor art.

304 C. proc. civ.

În concret, recurenții au susținut că ambele

instanțe au considerat irelevantă depunerea la dosarul cauzei a procesului

verbal de recepție a lucrărilor cuprinse în contractul încheiat între părți.

Efectuarea acestei probe cu înscrisuri, se impunea întrucât din adresa nr. 30709

din 28 septembrie 2006, depusă la dosarul cauzei de către P.M. Suceava a

rezultat că rețeaua de canalizare a apelor pluviale nu era executată.

Recurenții arată că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra susținerii pârâtei P.M. Suceava, în sensul că în zonă nu sunt

condiții tehnice pentru realizarea rețelei de canalizare, deși vecinii

reclamanților beneficiază de rețea de canalizare din anul 2001și că există

contradicție între constatarea efectuată la fața locului și concluziile

raportului de expertiză .

Se susține că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii,

iar executarea incompletă a lucrărilor de scurgere a apelor pluviale, atrage

sancțiunea daunelor interese până la momentul la care se face dovada realizării

acestor lucrări.

S-a invocat că instanțele au ignorat

constatările efectuate de Inspectoratul în construcții Suceava, care precizează

că realizarea straturilor din balast la strada în cauză, au ca efect

neasigurarea corespunzătoare a scurgerii apelor pluviale.

Prin întâmpinare, pârâta SC T.P. SRL Suceava

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că motivarea

recursului se bazează pe critici de netemenicie, iar capătul de cerere privind

acordarea de daune cominatorii până la realizarea în natură a obligației asumate,

în mod corect a fost respins de instanța de fond.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Prima chestiune care se impune a fi examinată

este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită

calea de atac extraordinară a recursului de a respecta prevederile art. 302

1

lit. c) și art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit articolului menționat modificarea

sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate. În speță,

recurenții nu au invocat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., prin argumentele expuse mai sus, care trebuiau să fie

încadrate și dezvoltate într-un motiv de nelegalitate, în esență recurenții nu

au evocat vreo încălcare a dispozițiilor legale.

Celelalte susțineri care se referă la

respingerea capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii pentru

fiecare zi de întârziere a executării canalului pluvial, nu au fost demonstrate,

fiind puse în discuție dispozițiile legale prevăzute de art. 1081 și 1082 C.

civ. Astfel, in situația în care s-a constatat executarea obligațiilor asumate

de către pârâți prin contractul de execuție lucrări, cererea privind obligarea

acestora la plata de daune cominatorii în mod corect a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Daunele cominatorii nu au nici o legătură cu

prejudiciul încercat de creditor datorită neexecutării obligației de către

debitor. Ele nu au caracter reparator, ci au caracterul unei pedepse civile, cu

caracter nedeterminat din punct de vedere al întinderii lor.

Față de considerentele reținute, urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții P.D. și P.I. împotriva deciziei nr. 32 din 5 martie 2007 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

februarie 2008.