ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3089/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 417 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea în revendicare, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanții B.C. și B.E. din Suceava în contradictoriu cu pârâții SC T. SRL Suceava, SC B.C.P. SRL Suceava, N.F., N.A., P.F. și P.L. precum și cu moștenitoarea lui C.A., C.E. Instanța de fond a reținut că părțile sunt vecini, că urmare expertizelor topografice efectuate s-au constatat suprapuneri pretinse de reclamanți dar având în vedere precizarea acțiunii reclamanților din 15 februarie 2007 prin care au revendicat doar 10 mp de la SC T. SRL și să fie obligată să-și ridice bordurile edificate pe terenul lor, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect întrucât la ultimul termen reclamanții au recunoscut că pârâții nu le mai ocupă nici o suprafață.

Cererea completatoare a reclamanților privind rectificarea intabulării pârâtei SC T. SRL în C.F. Suceava și desființarea suprapunerilor proprietăților lor, a fost respinsă ca inadmisibilă, ca fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Prin aceeași sentință pârâții C.E., SC T. SRL și SC B.C.P. SRL au fost obligați fiecare la câte 560 lei cheltuieli de judecată reținându-se că litigiul, pornit în 2004, a fost generat de conduita lor care la data promovării acțiunii ocupau parte din terenul reclamanților, dar pe parcurs și-au redelimitat proprietățile și au eliberat terenul reclamanților. Apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC B.C.P. SRL împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 112 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios-administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a respins acțiunea în revendicarea celor 10 mp de la SC T. SRL deoarece nici din evidențele O.C.P.I. nu rezultă ai cui sunt cei 10 mp, respectiv cine este proprietarul lor, iar reclamanții, prin modul cum au edificat un gard care ocolește pe latura sudică o bordură edificată de SC T. SRL, au recunoscut implicit că nu le aparține. De asemenea, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 132 C. proc. civ. privind cererea completatoare a reclamanților privind rectificarea tabulară iar pârâta SC B.C.P. SRL a fost obligată corect la cheltuieli de judecată, expertiza efectuată în 2006 dovedind că la acea dată ea ocupase din terenul reclamanților o suprafață pe care amenajase un drum de acces.

În consecință, apelurile au fost respinse ca nefondate. Nemulțumiți de această decizie reclamanții au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții critică respingerea acțiunii lor ca rămasă fără obiect deoarece pârâtele SC T. SRL și SC B.C.P. SRL le-a încălcat dreptul lor de proprietate prin crearea unui drum de acces către proprietățile lor. Înainte de soluționarea apelului cele două pârâte au construit o altă cale de acces așa încât au obținut pe calea ordonanței președințiale sistarea lucrărilor, pusă în executare prin executor judecătoresc fapt ce probează că acțiunea lor avea obiect. Recurenții critică și nesoluționarea cererii lor privind rectificările intabulărilor cadastrale cât și neverificarea regimului juridic al terenului pe care cele două pârâte au edificat calea de acces.

Prin notele scrise depuse la 28 martie 2008 intimata pârâtă SC T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În dovedirea recursului lor recurenții au depus relațiile O.C.P.I. Suceava cu nr. 1/6638 din 14 mai 2008 și actele atașate acestora de către O.C.P.I. privind suprapunerea proprietăților și intabularea eronată a parcelelor părților. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta: Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie revendicarea unei suprafețe de teren de către reclamanți de la vecinii săi, persoane fizice și juridice, precum și obligarea SC T. SRL de a-și ridica bordurile edificate pe terenul revendicat.

Deși instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților în revendicarea celor 10 mp, astfel cum au precizat la 15 februarie 2007 - este rămasă fără obiect, instanța de apel reține, în analiza criticilor reclamanților, că aceștia nu au făcut dovada că sunt proprietarii acestei suprafețe, în baza de date a O.C.P.I. Suceava nefiind evidențiat proprietarul, aspect ce face o situație mai grea reclamanților în propria cale de atac, ceea ce contravine dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. Curtea apreciază că recursul reclamanților este întemeiat și pentru faptul că soluțiile au fost pronunțate de instanțe cu încălcarea normelor de competență materială întrucât: Potrivit art. 4 C. com. se socotesc fapte de comerț și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant - decât cele prevăzute în art. 3 C. com.

- dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. Așadar, dispozițiile art. 4 C. com. instituie o prezumție de comercialitate a faptelor pe care comercianții le desfășoară, prezumție legală relativă ce poate fi răsturnată prin caracterul necomercial al operațiunii. În speță acțiunea reclamanților în revendicarea unei suprafețe de teren pretins a fi ocupată de vecinii săi, persoane fizice și juridice, are natură civilă și nu comercială, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul procesului, au fost invocate și apărări în legătură cu delimitarea suprafețelor deținute în proprietate și cu intabulări eronate. În atare situație competența soluționării cauzei în primă instanță revenea instanței civile competente, respectiv Judecătoriei Suceava, instanța căreia, urmare admiterii recursului reclamanților în temeiul art. 312 pct. 1 și 3 C. proc.

civ. coroborat cu art. 304 pct. 3 și 9, art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ. și casării sentinței de fond și deciziei din apel urmează a i se trimite cauza spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții B.C. și B.E. împotriva Deciziei nr. 112 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 417 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza spre competentă soluționare pe fond la Judecătoria Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.