ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ ȘI DE PROPRIETATE

INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1820/2010Dosar nr.

2/86/2003

Ședința publică din 17 martie 2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 243 din 6

februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus admiterea plângerii

formulată de reclamanți C.V., B.V.Q. și M.V. decedată în cursul judecății

cauzei în contradictoriu cu pârâtul M. Suceava prin P.

A fost desființată dispoziția nr.

3458/2002 și în consecință s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de

1368 m2 teren la locul T. conform aliniamentului ABCDEFHIJ din suplimentul la

raportul de expertiză întocmit de ing. S.E. și, în echivalent, prin compensare,

pentru suprafața din același loc, de 2304 m.

Au fost desființate dispozițiile nr.

3459, 3461 și 3467 din 12 decembrie 2002.

S-a constatat că suprafețele de teren

notificate și pentru care au fost emise dispozițiile, fac obiectul Legii nr.

10/2001.

S-a luat act de renunțarea la judecată

cu privire la dispoziția nr. 3/460 din 12 decembrie 2002.

Pârâtul M. Suceava prin P. a fost

obligat să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut următoarele:

Autorii reclamanților au avut în

proprietate o suprafață de teren la „T.” fapt necontestat de pârâtă, preluată

de stat abuziv pe o parte din acest teren fiind amenajată piața C.V.

Împrejurarea că H.G. din 18 august

2004 s-a completat cu anexa nr. 2 care include în inventarul bunurilor care

aparțin domeniului public Suceava și terenul afectat pieței, este irelevantă

juridic din moment ce legea retrocedării nu distinge cu privire la domeniul

public ci doar la investițiile de interes public [(art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001)] care, în cauză, conform raportului de expertiză reprezintă doar

partea ocupată cu mese și spațiu de acces, în suprafață totală de 2304 m2.

Deoarece, pe suprafața din exteriorul

acestor lucrări sunt edificate construcțiile cu destinație de chioșc, care în

sensul art. 10 alin. (3) din lege, sunt definite ca fiind „ușoare și

demontabile”, suprafața aferentă acestora poate fi restituită în natură conform

prevederii legale menționate.

Din suprafața de 59 ari preluată

abuziv în baza Decretului nr. 385 din 22 decembrie 1980 doar suprafața de 36,7

ari face obiectul litigiului.

Astfel, pentru suprafețele de 300 m2,

respectiv 1024 m2 petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin

titlurile nr. 1868/96 și 2524/1998, terenurile fiind deja înstrăinate.

De asemenea, parcela de 904 m2,

solicitată prin precizările prezentei cauze, nu poate face obiectul Legii nr.

10/2001, deoarece a fost inclusă în titlul de proprietate emis petenților în

baza Legii nr. 198/1991, faptul că această suprafață este ocupată de Magazinul

Șt., putând fi pus în discuție într-o acțiune reală sau de modificare a

amplasamentului, conform Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, suprafața de restituit

din Str. T. este de 367 m2, din care în natură suprafața de 1368 m2 (supliment

la raportul de expertiză) și prin echivalent, în compensare, diferența de 2304

m2.

Referitor la dispozițiile nr. 3459,

3462 și 3463 din anul 1992, instanța a reținut că este îndreptățită cererea

petentului de a se constata că obiectul notificărilor se încadrează în

prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile

depuse la dosar, suprafețele de teren cu care autorii reclamanților s-au

înscris la C.A.P. au făcut obiectul trecerii în proprietatea Statului în baza

decretului de expropriere dobândind o altă natură juridică.

În consecință, instanța a admis

plângerea petenților, a desființat dispozițiile P.M. Suceava, constatând că

suprafețele notificate de petenți pentru care au fost emise dispozițiile nr. 33458,

3461 și 3462 fac obiectul Legii nr. 10/2001 urmând ca emitentul să dea o

dispoziție în raport cu acest act normativ.

Dispoziția nr. 3458 din 12 decembrie

2002, a fost desființată de instanță, dispunându-se restituirea în natură a

suprafeței de 1368 m2, identificată în planul de situație la locul „T.” și prin

echivalent, în compensare pentru suprafața de 2304 m2 din același loc.

Instanța a luat act de renunțarea

reclamantului la judecata dispoziției nr. 3460 din 12 decembrie 2002.

Pârâtul a fost obligat la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, către reclamant, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 104 din 7

octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava a fost respins apelul formulat de

reclamanții C.V.I., M.M., B.V.Q. și S.Z. (succesor al defunctei M.S.V.E.)

împotriva sentinței civile nr. 243 din 6 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Suceava.

S-a dispus admiterea apelului formulat

de pârâtul M. Suceava prin P. (împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată

în parte, în sensul că, menținând Dispoziția nr. 3458/2002 s-a constatat că

petenții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 3672 m2, teren din intravilanul M. Suceava.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut următoarele:

În cauză, este de necontestat faptul

că terenul din litigiu de 59 ari, era teren agricol la data preluării de către

stat, dobândind ulterior o altă situație juridică, fiind expropriat în vederea

realizării unor obiecte de interes public prin extinderea Cartierului B. (Cuza

Vodă) al Municipiului Suceava.

În mod just, prima instanță a reținut

că legea aplicabilă situației juridice a terenului este Legea nr. 10/2001, ale

cărei dispoziții se referă în mod expres la terenurile situate în intravilanul

localităților, devenite proprietate de stat prin expropriere.

Conform art. 10 alin. (2) – (4) din

Legea nr. 10/2001 în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au efectuat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața de construcții noi, cea afectată servituților rurale,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Tot astfel, se restituie în natură

terenurile pe care s-au ridicat construcții autorizate în condițiile legii după

data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile,

restituindu-se în natură și terenurile fără construcții afectate de lucrări de

investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora,

ori lucrările aprobate au fost abandonate.

Pentru cazul imobilul expropriate,

ocupate parțial de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, legea prevede

că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren

rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică/ori localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent conform art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; în aceeași modalitate se stabilesc măsurile

reparatorii pentru întregul imobil în ipoteza în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aferent [(art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001)].

Terenul în discuție a fost preluat de

stat prin Decretul nr. 385 din 22 decembrie 1980, care, în art. 5 prevede că

„în scopul construirii în M. Suceava a unui număr de 2013 apartamente și a dotărilor

comerciale și tehnico - edilitare aferente, în zona de locuințe „Cuza Vodă”,

B., se expropriază și se dau în administrarea directă a M. Suceava, terenuri în

suprafață de 123.805 m2, construcții în suprafață de 4739 m., identificate

potrivit planului de situație nr. 6 anexat, proprietatea persoanelor prevăzute

în tabelul anexă nr. 7 la decret”.

Expertizele de specialitate efectuate

în cauză, au identificat terenul care în prezent este ocupat astfel: 904 m2 în

proprietatea Magazinului Șt., 102 m2 în proprietatea SC C. SRL, 3672 m2 ocupat

de Piața Agroalimentară B. și 654 m2 construcții și terenul aferent SC C. SRL.

La solicitarea reclamanților au fost

identificate spațiile din interiorul pieței pe categorii de afectațiune

concluzionându-se că, pe suprafața de 1368 m2 teren sunt amplasate chioșcuri

ușoare și demontabile, suprafața de 641 m2 este dotată cu mese, suprafețele de

177 m2, 78 m2, 59 m2, 60 m2 și 48 m2 sunt libere, nedotate cu mese, suprafața

de 193 m2 constituie drum de acces către interiorul pieței, suprafața de 281 m2

o constituie drum de acces spre piață și 93 m2 teren este în imediata apropiere

a blocurilor nr. 83 A.

Concluzia primei instanțe potrivit

căreia investițiile de interes public reglementate prin art. 16 din Legea nr.

10/2001 reprezintă doar partea ocupată de mesele și spațiul de acces în

suprafață totală de 2304 m2, este contrară probelor și dispozițiilor legale

citate.

Astfel, așa cum rezultă din planul de

situație anexă la raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar de reclamanți

care redă imaginea de ansamblu a pieței, aceasta este amenajată ca un spațiu

închis, având pe toate laturile drum de acces, iar în imediata vecinătate a

terenului solicitat a fi restituit este amenajat spațiul de parcare a

autovehiculelor. De subliniat că platoul pieței și căile de acces sunt

asfaltate. În interiorul pieței, de jur-împrejur sunt amplasate construcții

(chioșcuri metalice și zidite) destinate activităților comerciale.

Prin specificul lor, piețele

agroalimentare sunt prevăzute atât cu spații deschise (mese, tarabe) cât și cu

spații închise de desfășurare a activităților de comerț, precum și cu spații de

depozitare, căi de acces etc.

Explicând noțiunea de „teren liber” în

sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr.

250/2007 prevăd că în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea

notificării are obligația de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile

și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a

suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența unor străzi,

trotuare, parcări amenajate și alte asemenea). Sintagma „amenajării de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere aceste

suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de

teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume:

căi de comunicații (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico - edilitare

subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și

grădini publice, piețe pietonale și altele.

Piața agroalimentară ce deservește un

cartier de locuințe se încadrează în sintagma „amenajări de utilitate publică”

prevăzută de lege, afectațiunea dată terenului fiind în acord cu scopul general

prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 385/1980. În raport de contextul socio -

economic al perioadei ulterioare exproprierii, împrejurarea că piața nu s-a

constituit într-o hală, având părți exterioare și acoperiș, nu este de natură

a-i înlătura destinația de utilitate publică.

În aceste condiții, Curtea a reținut

că cererea reclamanților privind parcela de teren ocupată de piața

agroalimentară și căile de acces este supusă reglementării dispozițiilor art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 caz în care măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent.

Același regim juridic îl au și

parcelele de teren de 59 m2, 60 m2, 148 m2 și 92 m2, identificate la punctele

5, 6 și 7 din anexa nr. 1 la suplimentul de expertiză, P.A. efectuat în apel.

Forma, dimensiunile reduse și amplasamentul lor, între calea de acces în piață,

parcarea pieței, garaje particulare și proprietatea SC C. SRL, le fac improprii

restituirii în natură, în mod individual în cazul nerestituirii parcelei

aferente pieței. De asemenea, parcela de 98 m2 identificată la nr. 12 din

același raport de expertiză este amplasată între trotuarul blocului de locuințe

nr. 83 A și aleea de acces asfaltată din spatele blocului, în paralel pe

lungimea acesteia, distanța față de zidul blocului de locuințe, conferindu-i

acesteia destinația de „teren aferent blocului” chiar dacă prin lege, nu

constituie coproprietatea forțată și perpetuă a proprietarilor de apartamente.

împrejurarea că la data identificării parcela era lipsită de vegetație, nu este

de natură a-i înlătura destinația de spațiu verde.

Critica pârâtului referitoare la

faptul că în astfel de litigii instanța nu are competența de a stabili

amplasamente ci doar îndreptățirea de a primi teren, a fost înlăturată de

instanță ca fiind contrară rațiunii însăși a Legii nr. 10/2001, care prin

noțiunile de „restituire în natură” sau „retrocedare” fac referire la imobilul

preluat abuziv, identificat prin dovezile de proprietate, iar în cazul în care

cererea de restituire capătă caracter contencios, rezolvarea acesteia este de

competența instanței de care stabilește îndreptățirea părții de a primi în

natură imobilul solicitat, cu toate elementele de identificare.

Procedura de acordare a măsurile

reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau

servicii, este cea reglementată prin dispozițiile art. 1 alin. (2) – (5) din

Legea nr. 10/2001 și implică acordul de voință al ambelor părți.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanții C.V.I., B.V.Q. și S.Z. (succesor al defunctei M.S.V.E.)

solicitând modificarea parțială a deciziei în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Tribunalul prin sentința civilă nr.

243/2007 a arătat că legea aplicabilă situației juridice a terenului din

Decretul nr. 2186/2003 este Legea nr. 10/2001, art. 10 [(fost art. 6 alin. (1)]

în principal alin. (4) completat cu alin. (2) și (3).

Faptul că în inventarul bunurilor care

aparțin domeniului public Suceava este cuprins și terenul aferent părții nu

prezintă relevanță juridică din moment ce legea retrocedării nu distinge cu

privire la domeniul public ci doar la investițiile de interes public prevăzute

la art. 10 alin. (4) și care în cauză, conform rapoartelor de expertiză,

reprezintă în opinia recurenților doar suprafața drumurilor de acces la piață

în suprafață de 566 m2, construcții cu fundația de zidărie definitivă a firmei

C. în suprafață de 508 m2 și 93 m2 construcții locuințe, Bl. 83 A, în total

1167 m2.

În opinia recurenților, stabilirea

domeniului public trebuie făcută prin Legea nr. 10/2001 art. 10 alin. (2), (3)

și (4) fără a putea fi schimbate prin hotărâre de guvern, cum ar fi cea cu nr.

250/2007.

Marile supermarketuri, care înglobează

produse alimentare, agroalimentare, cât și parcuri de distracție sunt

particulare, pentru utilitate publică având amenajări destinate deservirii

marilor comunități, situație în care și o parte a pieței agroalimentare B.

poate fi particulară, care să funcționeze în paralel cu cea deținută de stat.

Sunt grav prejudiciate prin decizia

civilă nr. 104/2008 a Curții de Apel Suceava privind neaplicarea art. 10 alin.

(2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 prin neretrocedarea pământului în natură

pentru suprafața de 1363 m2.

Instanța nu a evaluat corect

rapoartele de expertiză, A.P. și S.E.

Planul de situație de ansamblu este

socotit închis însă potrivit recurenților este deschis, deoarece prin drumul de

centură dispus împrejur se poate permite pentru orice punct al pieței, legătura

cu interiorul și exteriorul pieței.

La caracterizarea chioșcurilor ușoare

și demontabile s-a reținut că sunt construcții metalice ușoare și demontabile

pe niște platforme de beton, putând a se face aplicarea dispozițiilor titlului

IV din Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 1/2000.

Decizia reține că piețele prin

specificul lor sunt prevăzute cu chioșcuri, tarabe, însă Legea nr. 10/2001 în

art. 10 alin. (3) se referă la felul construcțiilor și nu la locul amplasării

lor.

Decretul nr. 385/80, a fost citat fără

a se ține cont de Legea nr. 33/1994.

Suprafețele de 59 m, 60 m, 48 m

(greșit scris 148 m) nu sunt amenajate în așa numitul spațiu închis al pieței

și prin urmare sunt terenuri urbane, nefolosite.

Tot astfel, dacă suprafața solicitată

a fi restituită este de 3598 m2 suprafețele rămase libere pot fi folosite ca

spații de depozitare ori comerciale, Legea nr. 10/2001 neprevăzând limitarea

suprafețelor în raport de mărimea suprafețelor, a vecinătăților, ori a

spațiului verde.

Recurenții au semnalat și existența

unor greșeli materiale în cuprinsul deciziei în privința unor suprafețe de

teren.

Solicită retrocedarea bunului în

natură și în ipoteza în care nu este posibilă, despăgubirea să se facă la

prețul pieței și nu în schimb cu un alt teren intravilan.

Recurenții au depus concluzii scrise.

Examinând cererea de recurs instanța

reține următoarele:

Cu toate că recurenții au indicat

apartenența criticilor aduse deciziei recurate pct. 6, 7, 8 și 9 ale art. 304

C. proc. civ., în raport de dezvoltarea acestora, instanța reține că este

susceptibilă de a fi examinată, în recursul așa cum a fost el formulat de

reclamanți, doar critica vizând dreptul material incident terenurilor supuse

restituirii, critică aparținând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Restul nemulțumirilor

reclamanților privind caracterul deschis al pieței, posibilitatea existenței

unor piețe private, expertiza care ar fi trebuit a fi avută în vedere de

instanță, caracterul demontabil al unor chioșcuri, greșelile materiale privind

suprafețele de teren restituite ori solicitarea de a primi despăgubiri, țin de

situații de fapt excluse de lege a se putea constitui în vreun motiv de recurs

din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Separat de această constatare,

motivele de recurs indicate ca aparținând pct. 6, 7 și 8 ale art. 304 C. proc.

civ., nu au corespondent în criticile formulate, deoarece acestea nu privesc

acordarea de către instanță a mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut

(pct. 6 art. 304 C. proc. civ.), nemotivarea hotărârii judecătorești ori

motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii (pct. 7 art. 304 C.

proc. civ.) și nici interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau

schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora

(pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.).

În limita criticilor calificate de

instanță a aparține pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța reține

următoarele:

În cauză, terenul supus măsurilor

reparatorii a fost expropriat conform Decretului nr. 385 din 22 decembrie 1980

și prin urmare face parte din categoria imobilelor preluate abuziv în sensul

Legii nr. 10/2001.

Sub acest aspect, invocarea aplicării

art. 10 din legea nr. 10/2001 este corectă din moment ce acesta definește

principiile generale ale imobilelor preluate abuziv, cu observația că dată

fiind modalitatea preluării imobilului de la recurenți, aplicarea art. 10 din

Legea nr. 10/2001 se face coroborat cu dispozițiile art. 11 din aceeași lege,

întrucât acesta este textul de lege care stabilește regulile speciale ale

imobilelor expropriate.

Prin urmare, instanța de apel în mod

corect a stabilit și aplicat textele de lege, situației deduse judecății.

În aceste condiții în mod corect

instanța de apel a reținut că parcela de teren ocupată de piața agroalimentară și

căile de acces este supusă reglementării art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 deoarece așa cum rezultă din planul de situație anexă la raportul de

expertiză extrajudiciară depus la dosar de reclamanți piața este amenajată ca

un spațiu închis în care sunt amplasate chioșcuri metalice și zidite destinate

activităților comerciale, având pe toate laturile drumuri de acces, iar în

imediata vecinătate a terenului solicitat este amenajat spațiul de parcare al

autovehiculelor, atât platoul pieții cât și căile de acces fiind asfaltate.

Prin urmare, piața agroalimentară

integrându-se în sintagma „amenajări de utilitate publică”, prevăzută de lege,

măsurile reparatorii nu pot consta decât în echivalent.

De asemenea, instanța de apel a

reținut corect că nu pot fi restituite în natură datorită aceluiași regim

juridic, parcelele de teren de 59 m2, 60 m2, 148 m2, și 92 m2, deoarece

amplasamentul lor (între calea de acces în piață, parcarea pieței, garajele

particulare și proprietatea SC C. SRL, fiind proprietatea Societății comerciale

parcări, locuri și garaje particulare sau între trotuarul blocului de locuințe

nr. 83 A și aleea de acces asfaltată din spatele blocului în paralel, pe

lungimea acestuia), forma și dimensiunile lor reduse le fac improprii

restituirii în natură.

În aceste condiții, instanța reține că

motivul de recurs privitor la regimul juridic aplicabil terenurilor supuse

măsurilor reparatorii solicitate de recurenți a fost corect individualizat și

aplicat, motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind neîntemeiat, situație în care recursul formulat de reclamanți

urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții C.V.I., B.V.Q. și S.Z. împotriva deciziei nr. 104 din 7

octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 martie 2010.